Quantcast
Channel: Radu F. Constantinescu
Viewing all 1084 articles
Browse latest View live

O conversație cu final neașteptat

$
0
0




O să vă spun o poveste despre un domn care s-a întâlnit cu o astfel de conjunctură. Și-a făcut un plan de bătaie care conținea și un worst case scenario. Chiar și previziunile lui cele mai pesimiste s-au dovedit optimiste. A avut grijă să nu-și piardă drumul, poziția pe piață, așa subțire cum era, dar și să-și păstreze angajații cei mai buni. Plătindu-i, desigur. 
Bun psiholog, le-a ascuns că firma ar avea probleme pentru că exista riscul să-i piardă. Și-a vândut apartamentul și s-a mutat în firmă, lăsând impresia că s-a mutat doar pentru că e foarte dedicat. Glumind puțin, norocul lui a fost că nu era căsătorit. 
Ani mai târziu, la o discuție la un pahar, din postura de om de afaceri de succes, mi-a spus că e convins că o parte dintre dorințele mici (casă, mașină etc.) ne sunt implantate tocmai pentru a te motiva să muncești pentru salariu și să nu-ți mai ajungă nici timpul, nici energia să muncești pentru visurile tale. 
— Funcția creează organul, mi-a zis. Așa cum niște picioare pe care nu le folosești se atrofiază și nu mai poți să mergi, la fel și creierul, nefolosit, uită să gândească. E mai comod să execuți. Fuga de responsabilitate e o fugă de libertate. Știi… eu cred că, în copilărie, toți avem aripi, dar educația nu-ți dă voie să le folosești și încet, încet, uiți că puteai să zbori. 
  Interesant, știu că n-ai abandonat școala. 
— Doamne ferește, educația e esențială, doar că nu tot ce înveți ajută. Eu învățam pe rupte la materiile pe care le consideram esențiale. Tu ai dat la Litere, bănuiesc că te străduiai la materiile umaniste, eu mergeam la nota de trecere. La mate și info însă, eram în toate cercurile posibile!
  Și a fost calcul matematic când ai vândut casa? 
— Nu mi-am vândut doar casa. Am vândut tot ce aveam și m-am împrumutat de peste tot ca să-mi ard toate podurile pe care puteam să mă retrag. N-ai idee cum muncește un om cu spatele la zid. Un om care nu mai are ce pierde. 
— Totul sau nimic. Puțin cam mare riscul, cred eu. 
— Acum și eu cred la fel, n-aș mai face asta, până data viitoare când ar fi neparat necesar. Pentru mine, și o viață obișnuită ar fi însemnat atât de puțin, încât „nimic“ ar fi fost cam același lucru. Măcar aș fi știut că am încercat. 
— Unii ar spune că nu e în spiritul balcanic…
— Din contră! Am crescut cu Basmele românilor! Acolo știa eroul că se duce să o pețească pe fata de împărat și ori o ia pe ea și jumătate de împărăție, ori i se taie capul! Și totuși, povestea spune că era coadă! Veneau mulți să-și încerce norocul. Ori, ori! Pentru mine, ăsta e spiritul românesc. Doar că am cam uitat cine suntem sau am devenit alții. 
— Așa e, am citit și eu basmele acelea când pleca voinicul și lăsa pe tată-său și pe mumă-sa, casa părintească, totul, ca să plece în lume să-și caute norocul. De obicei, se întorcea cu o femeie. Deci femeia e norocul bărbatului. Ce crezi despre asta?
— Norocul e să te îndrăgostești de cine trebuie. Mintea ca să-ți dai seama când n-ai avut noroc.
— În basmele noastre, voinicii plecau de tineri, își lăsau părinții și luau lumea în piept, acum stau până la 40 de ani în aceeași casă. 
— Păi și atunci plecau VOINICII. Ăștia de stau acum cu părinții ar fi stat și atunci. Noi am avut un Ștefan cel Mare, un Mihai Viteazul, un Iancu de Hunedoara, am avut boieri care ieșeau la luptă cu sabia în mână. Acum, dacă ar începe un război, „boierii“ și-ar trimite copiii în Elveția, nu pe front. 
— Trecutul românilor e plin și de trădări şi de mișelii. 
— Și prezentul, probabil și viitorul. 
— Atunci, ce sens are sacrificiul personal? 
— Sacrificiul nu are niciun sens dacă nu devine un exemplu personal. Sunt atâția oameni cucernici care duc o viață virtuoasă în mânăstiri. De ce nu devine mersul la mânăstire un trend? 
— Nu putem să ne rugăm toți și să ne meargă mai bine…
— Ba putem, și trebuie să o facem. Dar în timp ce muncim. 


Citește și:

EROII NECUNOSCUȚI DE LÂNGĂ NOI.




Când el e iubirea vieții tale, dar nu și invers… 3 povești necenzurate.

$
0
0




Am cenzurat doar numele. Sunt trei povești. Dar o singură concluzie. 


“A fost primul bărbat din viața mea și imediat am realizat că e marea dragoste”. 

Și totul părea perfect. Omul avea o carieră, avea maniere, avea de-a dreptul “talent” în pat, dar avea și copil și nevastă. 
Nopțile erau prea scurte. Intense. Și… rare. Iar îi “fur” ideea Muzei și fac un “Exces de sinceritate”, dar poate tocmai pentru că erau rare și scurte erau atât de intense. 

Sunt multe gâsculițe care confundă primul orgasm cu prima iubire!

Mintea mea refuză să priceapă cum poți să crezi cu atâta convingere că un bărbat e “iubirea vieții” când viața abia a început?


“Era foarte dedicat muncii și dezvoltării personale”


Și ea îi stătea în drum? Poate că da, că doar își schimbase drumul ei ca să fie drumul lor. Schimbase orașul, jobul, prietenii și aștepta să-și schimbe și numele. 
N-a fost cazul. El a citit mult și a realizat că “Învingătorii sunt mereu singuri”. Vedeți? V-am spus să aveți grijă ce citiți? Victoria, chiar și în sporturile individuale, este un rezultat de echipă. Roger Federer intră singur în teren, dar muncește cu antrenori, maseuri și chiar psihologi! Plus că are 4(patru!) copii!! Iar agresivul Conor McGregor și-a deschis sufletul lumii povestind că n-ar fi ajuns campion fără ajutorul iubitei lui!! (vezi unul dintre sutele de articole despre povestea lor în link: https://www.thesun.co.uk/sport/3804275/conor-mcgregor-girlfriend-dee-devlin-ufc/ )


“Ne potrivim perfect, inclusiv în gusturile pentru femei. S-a culcat cu toate prietenele mele”.

Unele vor da ochii peste cap, dar mesajul continua cu întrebarea dacă nu ar trebui totuși să lupte pentru el. Cu ele. Deși sunt de acord cu Muza, care scria anul trecut că “Dacă s-a culcat cu prietena ta cea mai bună stai liniștită, că nu era prietena ta”, nu cred că bărbații sunt niște miei rătăciți și ele, lupoaicele, profită de inocența lor. Hai să ne asumăm și greșelile așa cum vrem să ni se recunoască și meritele. 

Concluzia e una singură. 

Poate că el e iubirea vieții tale, dar tu sigur nu ești iubirea vieții lui. 
Când un bărbat iubește o femeie el se transformă într-un protector. Vrea să se bată cu lumea întreagă, s-ar lua de piept și cu Dumnezeu să o ferească de orice rău. În niciun caz nu i-l provoacă el însuși. De parcă sufletul ar fi din plasetelină și nu se poate sparge. 
Eu cred că sufletul omului e din oțel. Duce la tăvăleală. Iar atunci când totuși a ajuns bucăți, vine incandescența unei noi iubiri, le topește și se fac la loc. Un suflet întreg. Mai călit. Abia aceea va fi iubirea vieții tale. Aceasta va rămâne cel mult în amintire drept dezamăgirea vieții. Un episod de care cândva vei râde. La fel de tare cum plângi acum. 


Dacă știi pe cineva care are nevoie să citească acest articol nu ezita să-i dai un share! 
Danke, 
Radu

P.S. Comentariile sunt dezactivate pe acest blog, dar se poate comenta la liber pe pagina de facebook: 


NEW! Nu răspund eu la toate mesajele... dar și când o fac, răspund la câte 3! Cu un night reading necenzurat. http://www.radufconstantinescu.ro/2018/03/cand-el-e-iubirea-vietii-tale-dar-nu-si.html
Posted by Radu F. Constantinescu on Sunday, 25 March 2018

Dovada că nici femeile nu înțeleg ce vor bărbații! Mai ales ce vor bărbații… de la femei.

$
0
0




Unele sunt mereu la câteva kilograme de fericire. 
În jos. 
Deducem că fericirea e pentru femei… ușoare. 

Altele cred că diferența între B și C la cupa sutienului este fix aceea dintre “B-urlăciță” și “C-ăsătorită”. 
Și se apelează la Sfântul Silicon. 

Am întâlnit îngrozitor de multe femei nemulțumite de culoarea ochilor lor. 
Deși e de notorietate că bărbații n-au preferințe. Chiar se zice că “dacă îți amintești ce culoare au ochii ei după prima întâlnire… înseamnă că n-are sâni”. 
Mda… ajungem înpoi la punctul doi :)

Uite că am dat peste un articol în TIME ( http://time.com/ ) 
care citează un studiu al unei companii de lenjerie intimă, 
Ei au întrebat 500 de femei și 500 de bărbați cum ar trebui să arate femeia perfectă. E clar că noi nu vă vrem la dietă 24/7!

Mai jos aveți diferențele!



Iar în link… cum arată bărbatul perfect!


Revoluția de la Brașov!

$
0
0




Eram în mașină cu Vlad Moise de la GreenPoint la finalul primei părți din acțiunea Tășuleasa Social și tocmai plecam din Cluj (sau mai exact încercam să plecăm din Cluj într-un ambuteiaj ce n-a văzut Bucureștiul) când m-a sunat Daniel Văduva, directorul de vânzări al Curtea Veche Publishing.
Cum știe că-s nebun, mi-a cerut foarte puțin și a obținut mai mult. Dacă făcea invers și-mi cerea mult nu obținea nimic. 
-Le dai voie cărților tale să meargă la Brașov, la Târgul organizat de Libris? 
-Da. Și vin cu ele.
Eu nu prea merg la târguri de carte. În 10 ani de când am lansat Filosofia sexului nu am fost la mai mult de 3. 
Vremea se anunța năpraznică. Eu nu reușeam să scot mașina din zăpadă, dar… ein Mann, win Wort!
Ne-am urcat într-un Duster în zi de cod portocaliu de zăpezi ca să mergem la mama lor, a zăpezilor, la munte. 
Când colo era așa un soare frumos la Brașov de parcă venise primăvara de-adevăratelea!!!
Intru așteptându-mă la acea impresie deranjantă, de bazar cultural, pe care am tot avut-o în București. Cu doi sau chiar trei autori vorbind în același timp de la 3 standuri. 
N-ai să vezi asta la Brașov. Există un singur loc pentru lansări, oamenii vorbesc pe rând, iar scuza că “Bucureștiul e mare, nu ai cum să faci altfel” mi se pare superificală. New York-ul ce să mai zică??
Nu eram în program. Aveam întâlnire doar cu cititorii, nu-s flămând după microfoane, camere și atenție media. Explicabil după mai bine de 16 ani de Radio ProFM și ProTV. Dar oamenii așteptau pe… altcineva. Organizatorii erau supărați. Scriitorii așteptați, erau ca-n poezie “și George nu mai vine” așa că m-am trezit ca fotbalistul care voia să doarmă pe banca de rezerve și e băgat de urgență în teren: Avem nevoie de un autor! Unul care să și vorbească. 
Cheful meu era zero. Știți cum e, dacă tu aștepți pe altcineva, un înlocuitor nu te satisface… Mă și gândeam că sala se va goli din momentul în care mă vor prezenta. A fost pe dos. Au mai venit oameni. Atrași probabil de faptul că nu vorbeam despre mine. Nu vorbeam nici măcar despre cărțile mele. Ci despre Mișcarea de Rezistență din care faci și tu parte când citești o carte. 

O REVOLTĂ împotriva ridicării superficialului la rang de “noul esențial”. 

O Revoluție a celor care nu s-au oprit din evoluție. 


A post shared by Radu F. Constantinescu (@radufconstantinescu) on



Mulțumesc Brașov. 
Pentru aplauze, pentru florile aduse pentru Ramona, pentru palinca adusă pentru mine, pentru mărturisiri ca “vă iubesc” sau “vă citesc din clasa a 9-a”, pentru că s-a epuizat Necenzurat :) La asta chiar nu mă așteptam. Pentru că ați avut răbdare să mă gândesc la câte un text pentru fiecare autograf. Pentru fiecare poză pe care am făcut-o împreună, dar și pentru fiecare poză la care ați renunțat pentru că eram foarte prins. Facem data viitoare. Pentru că va exista cu siguranță o dată viitoare. Când va veni și Muza :)
  
Mai multe poze pe contul de instagram: 



The blame game

$
0
0




Uneori am senzația că suntem născuți vinovați. 
Sau suntem vinovați că ne-am născut. 
Era zilele trecute într-un restaurant și de la masa de lângă noi se auzeau reproșuri nasole. Ținta? Un copil căruia i se furase telefonul mobil. 
În loc să fie de vină hoțul, era de vină micuțul, că “e fraier și neatent”. Mai mult “toți copiii știu că e cu capu-n nori, așa că oricine ar fi putut să i-l fure”. 
Mă mânca rău de tot să intru în discuție, dar Muza mi-a aruncat o privire tip “Iar, Constantinescule? Vrei să ne știe toată lumea de nebuni?”
Adică noi suntem nebunii în ecuația asta? 

Cu excepția nesimțiților, care par făcuți din fier, noi, restul, ne simțim prea des vinovați. 
Sunt vinovat că n-am fost șef de promoție ca tata. 
Ramona era vinovată că nu mânca la fel de bine ca alți copii. 
O femeie care mi-a scris ieri se simțea vinovată că s-a îndrăgostit. 
Un tip - care altfel părea perfect sănătos la cap - se simțea vinovat că nu reușește să gândească “pozitiv” deși a citit zeci de cărți de gen. 
Despre această nouă religie, gândirea pozitivă, o să scriu la un moment dat. Și va curge sânge. Nu, n-o să mă simt vinovat. 

Probabil că dintre toate vinovățiile mă irită cel mai mult una: e vinovat cel care rămâne. “A plecat din cauza mea”. 
Nu că n-ar exista cazuri, dar de cele mai multe ori este doar o… scuză. 
Așa cum mama copilului căruia i se furase telefonul găsea o scuză societății, tolera furtul și blama… fraierul. 
Așa e și cel care “și-o fură” într-o relație. Un fraier. Sau o fraieră. Și îi mai arunci un ultim reproș la mișto. 
Mai ales pe bărbat societatea îl susține: “n-a avut ce-i trebuie acasă”. 
Pe femeie… mai rar. Ea trebuia să tacă și să înghită. La propriu și la figurat. Mai ales dacă are un copil. 
Ai greșit. Am plecat. 
Eu mi-am extras ideile din multe surse. Unele mai aproape de lumea interlopă decât de Universitate. O cugetare “de stradă” m-a urmărit toată viața: Într-o familie, greșelile sunt mari doar dacă dragostea e mică.  


Citește mai mult! Click pe banner




5 filme care ar trebui să fie băgate în programa școlară!

$
0
0


Pe lângă ora de mate ar trebui să introducem și o oră de bun-simț.
Poate și o oră de curaj. 
Una în care să se învețe ce este demnitatea. 
Una despre oameni așa cum sunt și nu cum vor să pară. 
Sunt tot atâtea calități necesare pentru viață pe care mulți copii nu au de unde să le ia. Dacă provin dintr-o familie ale cărei valori sunt exprimabile doar în lei și euro vor duce mai departe Religia Codului de Bare. 
Mulți încercăm să ne ținem copiii departe de internet și de televizor considerând că e foarte greu să filtrăm căcatul în căutarea rarelor momente frumoase care ajung pe micile sau foarte micile ecrane, dar mai bine i-am învăța să ceară ce vor să vadă. Și să judece ceea ce văd. Fiica mea are doar 11 ani așa că e prematur să spun dacă logica mea, dar mai ales a mamei ei, funcționează. 
Cert e că NU sunt de acord cu această pânză neagră țesută din interdicții pe care mulți le-o trag peste ochi copiilor. Nici cu Fundamentalismul Fanaticilor Lecturii. Sunt zeci de cărți pentru copii care sunt doar maculatură. Și acolo trebuie făcută o selecție. 
Să trecem împreună prin aceste 5 lecții de viață. 


1. The Pursuit of Happyness. 



Curaj, determinare și reabilitarea magistrală a bărbatului pe care feministele îl tot citează că pe sursa răului în lume. Un tată care este și mamă. Caz real, nu inventat de mașina de vise a Hollywoodului. 

Am atașat și un interviu cu Chris Gardner. Atunci homeless, acum antreprenor, filantrop și speaker motivațional pe bune, nu ca ăștia făcuți la normă.   





2. Up in the Air


Când încă lucram în ProTV mi s-a părut noul CEO extrem de asemănător cu personajul principal din Up in the Air. Nu ca stil, dar ca misiune :) Corporațiile nu cred în lacrimi. Poate că întrebarea "Ce vrei să te faci când vei fi mare?" ar trebui dublată și de "Pentru cine ai vrea să lucrezi?". Să am acum 11 ani, ca fiica mea, aș răspunde Elon Musk. Fără să ezit. Pe la 20 am vrut să lucrez pentru Adrian Sârbu. Cu bune și cu rele, n-a fost o alegere proastă. Acum răspunsul e "pentru mine". Îmi sunt un șef extrem de al dracului și uneori îmi tai singur din bani refuzând să fac campanii pentru produse din tutun. Chiar și atunci când sunt cu 90% mai puțin nocive :)  





3. Pay It Forward. 


Poate cel mai idealist film din listă. Privești și negi! Nu se poate așa ceva! Păi, noi facem să nu se poată! 





4. I Am Sam


Înainte să devenim așa o națiune ipocrită "handicapatule" era o înjurătură frecventă. În continuare este, doar că nu mai recunoaștem. Ne facem inamicii în politică "retarzi" de exemplu. Oare câți din cei care nu au retard mintal suferă în schimb de un retard emoțional cât casa? Sean Penn nu a luat Oscarul, dar s-a răzbunat cu Mystic River. Alt film de băgat în programă, dar mai prin clasa a XII-a. 




5. Am oscilat între The Bucket Listși World Fastest Indian. Unul dintre filmele preferate ale Muzei în care Anthony Hopkins joacă într-o poveste inspirată de un caz real. 
Ambele filme sunt medicamente contra prăpastiei între generații. Le pot arăta copiilor că nimeni nu s-a născut bătrân, nu a ales să îmbătrâneaască, mai mult, în unele cazuri, tinerețea este o atitudine. 




Vrei ca facebook-ul să nu-ți mai vândă secretele? Nu i le mai spune. Cum poți să-ți protejezi în mod real intimitatea pe internet.

$
0
0





Asta cu renunțarea la facebook e o gogoașă. 
Ca să se arate mai proști decât limita admisă, mulți au anunțat că își șterg contul de facebook și rămân doar pe instagram. E un VAL de statusuri pe intsa “no facebook page”. 
Bravo, premianților! Și instagramul al cui e? E al lui Zack! La fel ca whatsapp-ul! E ca și când ai fugi de dracu’ chiar în brațele lui. 
Renunțarea la facebook mai e o prostie și din alt motiv. La nivel mondial fb are 42% dintre accesările social media și 2 MILIARDE de utilizatori. În România, unde twiterul e un eșec, procentul e mult mai mare. 
Cireașa de pe tort? Musk și-a șters paginile de pe fb. El și mai cine? Voi chiar credeți că toate companiile, detergenți, mașini, electronice, fashion, care au investit MILIARDE în paginile lor de facebook vor renunța la uneltele lor? De ce? Că te-ai supărat tu? N-ai să vezi. 
Bun. Deci caracatița e prea mare. 
Și totuși… facebook a făcut și foarte mult bine. 
Marginalizații, ciudații, rockerii neînțeleși, fetele fără sâni și băieții fără c***e, pardon, am vrut să zic fără tupeu, toți și-au găsit grupuri în care nu mai sunt marginalizați, ciudați, neînțeleși. 
Bine, fetele fără sâni au rămas la fel, dar au găsit pe cineva care să le iubească. Dragostea ținând de întreg, nu de părți. 

O să sune a aroganță, dar o să vă dau câteva sfaturi din experiența unuia care a aflat din 2013 că și lumea virtuală e la fel de a dracului ca asta “reală”. 

1. Deși există zeci de legende, pentru noi, oamenii obișnuiți, săpatul după date se oprește la ce ne pot vinde. Încearcă să nu pari mai șmecher decât ești și vei avea o viață mai ușoară. Șmecheria costă. 

2. Internetul e veșnic. O poză pe care o postezi, apoi regreți și o ștergi în 10 minute, s-ar putea să existe deja copiată pe 500 de calculatoare. Gândește-te mai bine înainte să postezi. 

3. Tu controlezi setările telefonului tău. Desigur, pentru asta trebuie un pic de atenție și know how. Fă-ți timp și uită-te la tutoriale pe net. Există pentru orice model de telefon și orice sistem de operare. Acum și pentru android. 

4. Nu mai pune botul la toate aplicațiile de căcat care îți spun care e numele tău de extraterestru, ce-ai fost într-o viață anterioară, etc. Cel mai probabil și în viața anterioară ai fost tot un fazan. Ceea ce ești și acum. Aplicațiile de fb cer acces și la mă-ta și la tac-tu. Merită?

5. Selectează-ți bine prietenii și ai grijă căror pagini le dai like. Înainte să zicea “you are what you eat”. Acum “you are what you follow”. 


Și acum vine ca la magicieni, deschiderea plicului care a fost pe masă de anul trecut. În Psihologie pentru oameni obișnuiți v-am prevenit că, de facto, internetul nu este cel mai "intim" loc din lume chiar dacă tu te simți în siguranță cu lumina stinsă și telefonul în brațe! Este cel mai PUBLIC loc din lume. Ești în cu*ul gol în Piața Mare. 
Nu e târziu să ne deșteptăm. Mai pune mâna și pe o carte. 
Citește și dă mai departe. 




Cum ar trebui să te porți ca să fii dorită de toți bărbații?

$
0
0



Nimic mai simplu!
La început să pari imposibil de avut, dar cu mulți admiratori. Cum își plătesc politicienii postaci, ai grijă să ai câțiva băieței care să te adore la vedere.  
Apoi, cu bărbații care chiar te interesează...
Râzi la toate glumele lor, 
laudă-i (dacă ego-ul ar fi IQ toți am fi Einstein), 
poartă fuste scurte, 
arată-te maleabilă (cele control freak ne sperie), 
nu lăsa impresia că ești mai competentă decât ei în niciun domeniu, spune-i că e mare chiar și atunci când nu știi sigur dacă a intrat, 
nu le cere decât lucruri care se pot cumpăra (sigur că și un inel de logodnă se poate cumpăra, dar acolo investiția nu e în primul rând financiară - indiferent cât dai pe inel, faptul că îl oferi o să te coste mai mult. 
Să-ți placă femeile și să-i aduci cadou de ziua lui și o prietenă. 


Dar ca să te iubească femeile? Ca-n cântecul lui Mărgineanu!
Femeile au un check list mai mare: 
Să ai un trecut curățel, deși se știe că mai ales bărbații care nu și-au trăit tinerețea fac cele mai nasoale forme de criză a vârstei mijlocii. 
Să știi să asculți și să mimezi interesul față de orice prostie la fel de bine cum mimează ele orgasmul când tu ești deja la baie să te speli
Să câștigi bine, să fuți la fel de bine, să vrei un copil cu ea, să fii gata să-l și crești, să renunți la orice pasiuni pentru că acum pasiunea pentru ea îți umple întreaga existență, să o aperi de toți, dar să nu te poți apăra de ea. 



Stai așa!
Și dacă faci tot ce am zis mai sus (și ce n-am zis, dar am gândit) pe cine o să iubească el? Biată păpușă gonflabilă din carne și sânge și speranțe și frici, dar cu un program impecabil care rulează în buclă? 
Cui o să i-o tragă? O să te înșele cu acest alter ego al tău chiar cu tine de față? 

Nu. N-ar trebui să fii dorită de toți bărbații. Doar de unul singur. Ăla pe care îl dorești tu. Ăla care te știe. Și de bună. Și de nebună. Ăla care a jurat că pleacă și n-a plecat. Ai plecat tu și a fugit după tine! Ceva ce n-aș recomanda nimănui dacă nu vrea să fie sub papuc toată viața. Ceva ce eu însumi am făcut și cumva am scăpat și în loc să ajung sub papuc am ajuns între papuci :))
Sunt multe rețete pentru succes. 
Niciuna pentru fericire. 
Pentru că fericirea nu e la un bărbat și tu trebuie să-l găsești să ți-o dea și ție!
Fericirea nu e la o femeie, ca la capra cu trei iezi. Lapte-n țâțe, mălăieș în călcăieș! Ce fază, te-ai gândit că și Capra cu trei iezi era o mamă singură? 
Fericirea o facem împreună. Și niciodată nu sunt condițiile ideale. Niciodată nu e ușor. Nu e ca-n romanele siropoase care se vând în câte trei volume pentru că “au mușcat fraierele, hai să mai scoatem unul și încă unul”. Ce de trilogii ale amăgirii!

Frate, ieși în fața ta așa cum ești tu. Bărbat. Fumător. Scandalagiu. Pofticios la trupuri. Dar și gata să pui osul la treabă. Ambițios. 

Soro, mai lasă să ți se vadă și personalitatea, nu numai sânii pe instagram!

O să sperii 1000 de bărbați? 
1000 de nepotriviți. Ți-ai fi pierdut timpul. 
Acei câțiva pe care îi vei cunoaște… cu ei o să trăiești povești mai lungi, mai scurte, mai pe toată viața, dar în primul rând adevărate. 

Uită-te în jur? Multe mariaje. Puține iubiri. 






5 motive pentru care s-ar putea să ai o relație cum n-ai visat… cu un bărbat divorțat!

$
0
0



Există o idee preconcepută că divorțatul e un crai. 
De ce l-a lăsat nevasta? Umbla cu altele! Se uita după altele! În fine, făcea el ceva!
Wrong!
Craii nu divorțează. Pentru că ei nu se căsătoresc :))))

Așadar, metodic și logic și atât de direct încât iar îmi vor da unlike la pagină vreo 3000 de misandre!

1. Bărbatul divorțat a văzut femeia în cea mai a dracului stare. Nu degeaba există proverbul românesc: Frații se cunosc la moștenire și soții la divorț! Omul știe ce îi poate pielea femeii! Îți face avansuri în cunoștință de cauză! Știe ce riscă. Merită o șansă, nu-i așa?

2. Freud remerca în 1907 că femeile tind să aleagă bărbatul cu experiență deși pe atunci era destul de contra moralei să ai experiență. Acum parcă ne-am prostit! E mai probabil să simulezi orgasmul cu un inocent, decât cu un păcătos. 

3. Nu toți bărbații divorțează din vina lor. Înainte să-l condamni, îți recomand să-i cunoști povestea. Și chiar cei care au călcat pe bec e posibil să-și fi învățat lecția. Am zis-o și o repet: O va iubi pe următoarea cum a învățat de la tine. Parcă e mai bine să fii tu următoarea. 

4. La mintea cocoșului: Dacă e divorțat, înseamnă că a fost căsătorit. Adică l-a luat cineva. Ăsta deja e un CTC. Un semn de “aprobat”. Că n-a fost până la pensie, asta-i altceva. S-ar putea să fie ghinionul ei și norocul tău. 

5. Bărbatul divorțat stă (de obicei) foarte bine cu nervii. Doar a trecut prin atâtea! Situații. Femei. Dimineți. Perioade. În plus, el nu mai are o viziune idealizată asupra femeii. Nici asupra lui însuși. Știe că nici măcar femeile din filmele porno nu sunt așa în viețile lor reale. 
Iar dacă are și un copil de care nu a uitat, s-ar putea să nimerești jackpotul. Toți par responsabili când nu au unde să plece. Învață să apreciezi principiile mai mult decât vorbele frumoase și caracterul unui veteran mai mult decât idelismul unui naiv. 

Intervenția Muzei: 
-Îți dai seama că mulți se vor întreba la a câta căsătorie ești? 
-Cred că mulți știu deja. La ultima. 




“Your user agreement sucks” - Ce nu s-a văzut din păruiala facebook versus Congress.

$
0
0




Citatul din titlu îi aparține senatorului republican de Louisiana, John Kennedy. 
În spiritul aceluiași mod tranșant, mă puteți întreba și voi “De unde știi tu, un neica nimeni punct ro, ce nu s-a văzut? 
Păi, știu ce nu s-a discutat!
S-a vorbit mult despre datele care i-ar fi fost furate lui facebook, un mizilic de 87 de milioane de conturi, dar nimic de cele 2 miliarde pe care le are! Ce se întâmplă cu ele? Cum folosește chiar facebook acele date? Bine că e vinovată oaia și nu vedem elefantul :) 

La fel despre deschiderea la ambele capete. Ei știu tot ce punem noi și ce facem ÎN TIMP CE aplicația e deschisă. Locație, interacțiuni, preferințe. Tu, în schimb? Ce știi despre ei? 
Voi ați încercat vreodată să luați legătura cu facebook? Am colaboratori care au băgat zeci de mii de euro în fb și tot nu sunt siguri că au vorbit vreodată cu un om. 
Am ceva cu AI?
Nu. E mai greu să găsești un robot plictisit sau unul care își urăște jobul. Dar în acest moment chiar și AI-ul lui facebook pare să fie mai mult pe mute. Sucks? Mergea și Zucks, că e politica lui Mark, nu voința roboților. 

Zuck a zis că luptă constant să elimine conturile false. Se poate oare ca oamenii lui să știe mai puțin decât noi, administratorii “calificați la locul de muncă”, despre sindicate de sute de mii de conturi false? Despre conturi duble, triple și quadruple făcute pentru concursuri?
Despre 100.000 de followers pe intagram (tot al lui facebook e și insta) care acum costă mai puțin decât un plin de benzină? 
Wow! Dacă e așa înseamnă că ne putem angaja la facebook! Consilieri :))

Eu cred în continuare că e mai bine că facebook există. Am dezvoltat aici:

VREI CA FACEBOOK-UL SĂ NU-ȚI MAI VÂNDĂ SECRETELE? NU I LE MAI SPUNE. CUM POȚI SĂ-ȚI PROTEJEZI ÎN MOD REAL INTIMITATEA PE INTERNET.


Ce iar nu s-a văzut a fost că Zuck îi vizitase deja pe cei care îl întrebau cu o severitate cel mai probabil jucată “dacă să creadă sau nu că-i pare rău”.
Eu îl cred. 
Îi pare rău. 
Că pierde bani. 
Dar atât.

Facebook nu se cutremură, cel mult are o mâncărime. 
Întâlnirea cu reprezantații congresului a fost scărpinatul. 
Până și presa de la ei consideră că orice reporter bun ar fi avut întrebări mai grele. 

“Te controlez ca să te protejez”. Necenzurat despre tipul hiperprotector de bărbat.

$
0
0




Despre părinții care își protejează PREA MULT copiii s-a scris mult. S-a citit mai puțin. S-a înțeles și mai puțin. Dovadă că mare parte din generația 2000 a fost crescută într-un fel de seră, ca roșiile fără gust, de părinți al căror singur concept era “să aibă ce n-am avut noi”. 

Despre bărbatul hiperprotector în relație trebuie să se înțeleagă o dată și pentru totdeauna că NU este un erou. Una este să fie lângă tine când ai nevoie. Alta e să fie lângă tine tot timpul!!!
Am zeci de mesaje de la femei cărora le e teamă să se plângă pentru că sunt confuze. Oare se plâng de prea mult bine? 
Unele îmi scriu că le controlează telefonul “pentru binele lor”. Un inventiv chiar a convins-o luni întregi că i-l caută de viruși… Prin mesajele de whatsapp, fb, sms-uri. 
Altele mi-au scris că iubiții lor sunt mereu cu un pas înainte: toată săptămâna e programată! Ba chiar și vara, Crăciunul și Revelionul sunt lucruri de care “a avut el grijă”. 

Nu-mi place să mă lungesc, dar dacă ai un bărbat care detestă când faci lucruri fără el tu nu ai un iubit. Ai un gardian! În curând o să vrea să vină cu tine și la toaletă!!

Bonusul nedorit? Se supără dacă nu vii la el și numai la el când ai ceva de rezolvat. Nu contează că nu se pricepe. 

Dacă îți selectează prietenii, nu o face pentru siguranța ta. Ci pentru a lui. Hiperprotectorul este în esență un dominator și orice prietenie care îi amenință statutul va fi aruncată în recycle bin și delete forever! Nu este nici măcar o formă de gelozie. Mai era cum era. E simpla apărare a proprietății.

Apropo, un tip hiperprotector te va cere de nevastă. Ca orice proprietar, vrea să fii “pe numele lui”. Abia atunci să vezi izolare! Nu o să te mai vezi chiar cu nimeni! Doar cupluri căsătorite pe care le alege el. 

Te critică pentru binele tău… Acest tată-surogat vrea să te transforme în femeia visurilor lui. Dacă are posibilități, te va educa (chiar dacă ai deja două doctorate); te va opera (la propriu, estetic, sâni, buze, etc). Dacă nu are posibilități te va convinge să te vopsești. Blondă. 

Ai un bonus și aici. Tot unul nedorit. Va merge la shopping cu tine. Să se asigure că îți iei haine de femeie căsătorită. Biată călugăriță din biserica Zeului Consort. 

Cum zice o vorbă, orice ceas stricat arată ora exactă de două ori pe zi. Hiperprotectorul e perfect pentru femeile care au “daddy issues”. 

Pentru toate celelalte recomand un bărbat care să nu le trateze ca pe un copil, ci să le facă unul. 


Află despre cum este lumea, 
nu cum vrea să pară. 
Psihologie pentru oameni obișuiți, 
tiraj nou, 
exclusiv pe www.curteaveche.ro 







Tot ce trebuie să știi despre a doua șansă. Și de ce unii nu o au nici pe prima.

$
0
0




Am vrut să văd ce au mai zis și alții despre subiect și un search pe google m-a lămurit buștean: se pare că pentru internetul românesc “a doua șansă” se referă exclusiv la adulter!! “M-a înșelat, să-i dau o a doua șansă?”
Oare atât de superficiali să fim? 
Ce s-a întâmplat cu o a doua șansă la viață? 
Dar cu a doua șansă la educație? 

Oamenii judecă foarte repede. De cele mai multe ori chiar mai repede decât sunt capabili să înțeleagă. 

Ai greșit o dată? Nu mai prezinți încredere toată viața! 
Ca un “cazier” tatuat direct pe corp: Îl știi p-ăla? 
Și totuși fiecare dintre noi cunoaște cel puțin un tânăr care “și-a trăit viața” și care a devenit un tătic mai mult decât reponsabil; un copil care a început să fie cunoscut în cartier pentru că fura biciclete și a devenit polițist onest sau o fetiță asmatică și supraponderală care e acum în echipa națională de atletism. 

Cam asta e cu “a doua șansă”. Ce-ați zice dacă am merge mai departe, cum zice englezul “the extra mile” și am vorbi despre cei care nu au nicio șansă? 
Și ce-ați zice dacă v-aș spune că noi suntem aceia? 

Nu există nimic mai greu de obținut decât progresul individului. 
Cu fiecare generație lumea se resetează!!
Fiecare copil o ia de la capăt! 
Așa că lumea de peste 20 de ani s-ar putea să nu semene deloc cu ceea ce știm. 
Va fi bine? 
Va fi rău? 
Nu vom avea LITERALMENTE NICIO ȘANSĂ dacă nu înțelegem că ei, copiii, nu sunt “viitorul României”. Sunt a doua ei șansă. 

Sigur, o să spui, mă ocup de educația copilului meu! Face meditații la matematică.
Și de copiii uitați? 
Cine se ocupă? 
Sunt sate întregi uitate! 
Uite că Tășuleasa social de asta se ocupă. De o educație PRACTICĂ a copiilor uitați. Fac cu ei MEDITAȚII LA ECOLOGIE!

Vă rog să urmăriți filmul până la capăt!


Un viitor mai curat începe cu educația de astăzi!
Ziua voluntarilor mici. BEFORE. În curând și AFTER! Un proiect Tasuleasa Social cu sprijinul GreenPoint Management
Posted by GreenPoint Management on Thursday, 12 April 2018


L-ați văzut? 
Și? Ce ziceți? E muncă multă, nu? Sunt uneori zeci de kilometri de la o școală la alta! Nu ajunge canalizarea, darmite educația!
Ba, uite că se poate. 
Află cum poți susține și tu asemenea programe pe paginile 



IWYT: Cum ar arăta "bunele maniere" dacă am fi... dezbrăcați. Opinia unei femei.

$
0
0



Ancuța Teodorescu nu este o fană înfocată. Nu mă are primul (sau singurul) în blogroll. De fapt nu mă are deloc :)  N-are cover cu un citat din Necenzurat. 
OK, are un simț justițiar care a făcut-o să-mi trimită texte "d-ale mele" regăsite la alții, dar astfel de mesaje primesc zilnic. Ce mi-a plăcut e că nu renunță. Mi-a trimis texte, nu s-a plâns că n-am răspuns (deși clar orice autor are orgoliu) și până la urmă uite că la ăsta am râs la început și am zis "ce tare" la final. 
Pentru cei care s-au descurajat după un prim refuz, Ancuța ar putea fi o bună profesoară. 
Concursul fără premii, dar cu mii de cititori IWYT (IWantYourText) continuă. Că nu l-am oprit niciodată. Ai, n-ai mingea (adică blog), tragi la poartă! :) 




Câteva dintre așa-zisele maniere ale bărbaților, privite în pielea goală, se dovedesc chiar obraznice. De altfel, ca orice e “dezbrăcat”.
Când un bărbat îți deschide ușa, de fapt își deschide lui un unghi avantajos pentru a-și scălda privirea între dimensiunile delicioase ale suprafeței tale de curbură. Da, și tu încă te mai holbezi, prostuțo, la cât de educat e domnul, în timp ce el aproFUNDează geografia pe formele tale de relief.
Știm cu toții acel moment când femeia, plângăcioasă din fire, scapă câteva lacrimi de-a dura în fața lui. Și el ce face? O ia în brațe, chipurile să o liniștească, în vreme ce sânii ei produc mișcarea plăcilor tectonice în capul lui. Care din ele?! Cel mai probabil, amândouă  ) Pe cel cu rațiune îl anihilează, pe cel cu... pasiune îl încoronează.  
Când îți pui sufletul pe tavă în fața bărbatului și ai plăcuta senzație că el o să-și ia tacâmurile din aur și-o să-l deguste, că o să-l prepare cu atenție, de fapt îți dai consimțământul că poate... să te ardă  ). Pentru că bărbații au întotdeauna un "cuptor încinsss" care așteaptă să ardă o femeie fragedă și acea alură perfectă de bucătari iscusiți. 
Când îți aduce un ditamai buchetul de 1000 de trandafiri baby și tu te-ai udat deja... la ochi, de emoție, crezând că e dovada supremă de iubire și, mai ales, de maniere alese ale făt-frumosului din fața ta, de fapt el îți trimite o mostră a cum ar trebui să fii pentru el. Încă ești un boboc de floare, închis, și-ar trebui (la naiba!), să-ți desfaci petalele, așa cum vor face florile pe care ți le-a dat, în doar câteva zile, ca să-ți vadă... pistilul. 
Când îți spune cuvinte cu sirop... de vii-și-ne, de fapt el e un ghiveci de vine-te (și dispare ca prin magie după) și dacă frazele lui uzate de agățat îți deschid picioarele, amintește-ți că unei femei deștepte astea i-ar fi deschis doar mintea. De aceea, ar trebui să privim lucrurile goale de înveliș, chiar dacă e un pic cam deocheat. 
Și nu în ultimul rând, când intră primul în lift, nu o face pentru că îl mustră codul bunelor maniere, ci fiindcă trebuie să se așeze potrivit, în așa fel încât să fii... fix în fața lui. Fiindcă, de cele mai multe ori, bărbații sunt asemenea unor chei, iar pentru ei femeile sunt mai întâi lacăt, apoi breloc. Nu uita, un lacăt nu va folosi niciodată câtă vreme l-a putut „deschide” oricine... și cu ușurință. Și vine o vreme când și cheia, uzată la maximum, rămâne înțepenită într-o ușă  
Citiți-vă printre rânduri și apoi reluați!


Blogul autoarei: https://goo.gl/xyvmRF


Să te îndrăgostești de cine nu trebuie nu e vina ta. Să rămâi într-o relație toxică… este! #3cuvinte5minciuni

$
0
0




Astăzi mă sună un prieten, un nume mare în lumea cărților, să mă întrebe de Michel Stanovici.
“Tu chiar îl cunoști?” 
“Sunt adevărate toate lucrurile din carte?” (Da. Doar numele sunt schimbate)
“Tu le știi și pe cele reale?” (Evident, dar nu le voi spune nimănui)
“Și zici că nu a mai scris niciodată? E prima lui carte? Nu cred!” (Este. Prima și poate… singura. Omul nu e scriitor)

Arunc o privire pe google și citesc tot ce s-a scris despre #3cuvinte5minciuni. 
Încă nu sunt multe păreri. Jacques Salomé este poate cel mai greu nume de până acum. O laudă fără să divulge conținutul, dar…Țineți-vă bine! Toată lumea va scrie despre cartea asta. Mai ales cei care nu o vor înțelege. 

Unii vor spune că e provocatoare, alții că e hot, (altele) că e A GREAT REVENGE BOOK, alții că e noul 50 shades, etc. 

NU ARE CUM SĂ FIE NOUL 50 SHADES PENTRU CĂ ACOLO ERAU VISURILE UNEI DOMNIȘOARE… IAR AICI SUNT FAPTE REALE!


V-am spus că am citit-o în 3 ore? 

Chiar dacă n-ai mai citit o carte de când ai fost obligat să înveți legislație pentru permisul auto îți garantez că și tu o să o citești tot așa. 
3 cuvinte 5 minciuni e genul de carte de “Hai să văd ce se mai întâmplă”. 
Iar atâta sinceritate de la un bărbat trecut prin multe, nu un puști care nu știe cu ce se mănâncă femeia… e mare lucru. 
Bonus! 
Între noile fantezii erotice ale lumii, Michel va aduce una nouă: Aceea de a ajunge pe canapeaua unei femei psiholog… împreună cu ea. 


Poți să comanzi cartea direct cu un simplu click pe poză. Tot în link poți să citești și părerea sociologului și psihologului Jacques Salomé

  



MEN ONLY: Cum recunoști o narcisistă și de ce este cea mai bună amantă, dar și cea mai mare dezamăgire când vrei mai mult decât atât?

$
0
0




Cartea lui Michel Stanovici, #3cuvinte5minciuni mi-a readus în minte această problemă pe care mulți o au pentru că, de fapt, TRĂIM ÎNTR-O SOCIETATE NARCISISTĂ!

Fashonistele au mai mulți foloweri decât oamenii de știință și clar stau mai bine decât Hristos, care a avut doar 12. Puțini. Și din ăștia unul i-a dat unfriend and block pe cruce. 
Pe egomaniacele instagramului nu le crucifică nimeni, cel mult le mai împunge cineva cu un comentariu mai “ascuțit”. 

Scurt, că n-avem timp. Unele trăsături se regăsesc și la bărbați. 

Persoana perversă narcisistă are nevoie de atenție mai mult decât de mâncare. Tendința vine dintr-un sentiment de nesiguranță. 

Schimbă partenerii cu tot cu anturajul. Ni se întâmplă multora, fără voia noastră. La divorț mereu există și un “partaj al prietenilor”. Narcisista îi schimbă că vrea. Se simte expusă și vrea un rând nou de fraieri, nu vechii prieteni care o cunosc cu adevărat. 

Narcisista pozează adesea în victimă. Lumea e rea. Invidioasă. Narcisistul bărbat e pe dos. Un cuceritor care va schimba lumea. Are planuri mărețe pe care nu le duce (aproape) niciodată la îndeplinire. 

Nu alege niciodată joburi care să nu o pună în valoare. Preferă să câștige mai puțin, dar să PARĂ mai mult. 

Citez mot-a-mot din Michel Stanovici: “La începutul relației cu ea, bărbatul se simte un rege”. 
Comentariul meu: La final nu se simte doar detronat, ci decapitat. Rar pleacă din viața ta fără să lase traume! Narcisista e o actriță și vrea o ieșire dramatică din scenă!!



Narcisita nu e niciodată de vină. 

Ca orice actriță, dacă e soție și mamă va ține ca imaginea ei să fie impecabilă ÎN EXTERIOR. De multe ori când povestești cum e ea de fapt tot pe tine te critică oamenii că “nu știi că apreciezi minunea de lângă tine”. 

Narcisista nu este hipersexuală, în ciuda opiniei multor psihanaliști. Îndrăznesc să spun, din experianța proprie, așa “nereprezentativă” cum e ea, că doar folosește sexul pe rând ca instrument de seducție, monedă de schimb și la final… armă!

V-am lămurit? 
A! Încă un lucru! Dacă îți recunoști iubita sau soția în descriere și până acum era o fană a mea și avea toate cărțile pe care le-am scris, din momentul în care o vei confrunta că “uite ce zice radu ef” se va schimba la 180 de grade și voi deveni dintr-un scriitor interesant un blogăraș superficial care nu știe ce spune. 
Va pune chiar și Ultimul început la vânzare pe anticariat online. Pariem? :))


Pentru Psihologie pentru oameni obișnuiți apăsați tasta 1
Pentru #3cuvinte5minciuni apăsați 2:)




Q&A: M-a părăsit pentru că “nu poate să-mi ofere ce merit eu”! Există oare teamă nedepașită de și în iubire?

$
0
0





Primesc sute de întrebări de genul acesta, în general de la femei pe care dragostea le-a “prostit” și vor să creadă într-un fel de erou romantic care se dă la o parte din calea fericirii ei, din patul ei, dintre picioarele ei, să vină altul mai bun. 
E bullshit. 
Nu pentru că sunt eu un mare psiholog, doar știți că nu-s, ci pentru că am terminat Litere și prima variantă pentru lucrarea de licență a fost “Mitul eroului romantic”. Am scris până la urmă altceva că subiectul era prea vast (sau eu prea leneș), dar aveam de gând să demonstrez că până și Superman, Captain America sau Iron Man sunt eroi romantici. 
V-ați prins deja, nu? 
Bărbatul romantic NU se dă la o parte să vină altu’ mai bun când femeia îl privește deja ca pe iubirea vieții ei! 
Nu, domnișoară. 
Se ia de piept și cu Dumnezeu pentru tine. Nici Cel de sus nu îi inspiră încredere că te-ar putea iubi și ocroti mai mult. 
Bărbatul care crede pe bune că nu pote să-ți ofere ce meriți tu, face pe dracu-n patru, cumpără, împrumută, fură(!) doar să-ți ofere. 
Schimbă cu mâinile goale formele de relief! Muncește neobosit, gândește tot timpul înmulțit cu doi. Asta e iubirea! O baterie, un motor cu ardere internă în care sentimentele sunt incandescente, o rațiune de a exista în lumea asta care pare cu atât mai lipsită de sens cu cât o studiezi mai bine. 
Bărbatul care te iubește poate să spună: Nu pot să-ți ofer ce meriți, din punct de vedere material, astăzi. 
Dar materialul nu e așa mare lucru. Se strică, se demodează, ruginește. 
Că meriți tu este să te respecte, să te înțeleagă (sau măcar să încerce) și să te iubească bine. 
Dacă a plecat, probabil că nu putea. 
Nu doar buzunarele nu-i erau pline, nici inima. 
Nu o să vă zic “atunci de ce plângeți ca proastele după toți tâmpiții” pentru că și eu am plâns, mai pe ascuns, după niște miciuni apetisante. 
O să vă spun doar că în locul lăsat gol de fiecare dezamăgire a apărut mereu o femeie care mi-a oferit nu “ce meritam”, ci mult mai mult decât atât. Și uneori m-am gândit, Doamne, cât sunt de fericit, ce mă făceam dacă nu pleca “minciuna”? N-aș fi cunoscut niciodată adevărul. 





Investiția în “celălalt”. Și de sentimente… și de bani. Rentează?

$
0
0



Am foarte multe povești despre femei în care s-a “investit”. Nu le-am citit în cărți, mi s-au povestit la un pahar. 
Am cam la fel de multe despre bărbați în care s-a investit. Primele cu mult înainte să am un blog, așa că una dintre ele apare în prima mea carte (Filosofia sexului - 2007 - Curtea veche publishing). 
Am fost chiar și la un PROCES între doi foști iubiți. 
Când mi s-a cerut o declarație, în fața judecătorului, am zis doar atât: Ce să declar? Îmi declar regretul că un bărbat și o femeie pe care i-am văzut foarte fericiți au ajuns să se judece pentru niște bani. Nici nu contează câți.
Mulți m-au întrebat ce-aș fi făcut eu. 
Aș fi “investit”?
Mereu am zis că da, dar…
(mereu când apare un “dar” iese nasol)
Eu am fost sărac lipit planetei o mare parte din viață. M-am dus la cele mai multe întâlniri cu tramvaiul. Cred că e un șoc pentru băieții de astăzi care cred că ești condamnat la “you and your hand” dacă n-ai BMW!
Deci investiția de bani era aproape imposibilă. Dar am investit efort, TIMP, sentimente și alte asemenea “lucruri care nu se văd”. 
Vă asigur că s-au văzut. 
Mai târziu am putut să “pierd” și bani. 
Nu-mi pare rău de nicio pierdere. 
Am învățat din toate. 
Și ce am învățat vine după acel DAR. 
Investesc, DAR CASC BINE OCHII!
Să-ți deschizi doar inima, portofelul și picioarele (sau la noi șlițul) nu e cea mai deșteaptă manevră!
Eu nu cred că trebuie doar să o iubesc. Trebuie să o înțeleg. Altfel, pe cine iubesc??! O fata-morgana? O proiecție a imaginației mele? Ce e ea? Un ecran? Dar cine e ea în spatele ecranului? 
Și te mai miri că “fuge cu banii” sau se vede cu facultatea terminată și termină și cu tine. Te-a… absolvit. 
Cum spune prietenul Victor (păcat că nu scrie o carte): “investiție” înseamnă că bag ceva ca să scot ceva. Se cheamă ROI (Return On Investment) Dacă nu se întoarce nimic… e vina ta că nu te oprești. 
Sau poate plătești pentru o relație așa cum plătesc alții pentru sex…
Păcat. În timp ce tu ești nesigur(ă) și stai la mâna partenerului, habar nu ai câți alții ar face credit să poată să-ți plătească, la fel ca în Propunere indecentă, doar o seară cu tine.  



P.S. Poate cea mai tare poveste de genul acesta pe care o știu ȘI direct de la protagonist, dar ȘI din cartea lui o găsiți în cartea lui Michel Stanovici, 3 CUVINTE 5 MINCIUNI
Până acum cel puțin zece femei mi-au scris că le-a plăcut cartea, dar niciun bărbat deși eu cred că 3 CUVINTE 5 MINCIUNI e în primul rând o carte "de bărbați". O găsiți aici: https://goo.gl/6ouzDS





Q&A: Soțul meu spune că mă iubește, dar flirtează cu orice femeie pe care o întâlnește!

$
0
0




Pare întrebarea unei singure persoane. 
Pare...  :)))
Primesc zilnic mesaje de acast gen.
Cazurile merg de la bărbați care (cred eu) sunt doar politicoși și până la schimburi de mesaje de-a dreptul erotice. Doar fraierele care îi iubesc pot să creadă că “doar flirtează” pe cei care de exemplu le cer “dirty pictures” altor femei pe whatsapp. Nu v-am spus că dragostea ne mai și tâmpește? :))
Primesc însă și de la bărbați multe mesaje de același tip, dar… altfel!
Pe unii femeile lor “îi fac cu nervii” rău de tot. Pentru că la flirt bărbații sunt mai nepricepuți și nici nu-l pot face inclusiv ca dress code! Așa că mulți mi-au scris că “nu știu dacă femeile lor sunt de vină cu ceva sau nu”. 
“Da’ ce-am făcut, iubitule?” 
Și ei recunosc că nu prea știu să spună ce-au făcut :)))

Gata pentru operația pe cord deschis? 

Nu contează dacă flirtează sau nu. Contează dacă pe tine atitudinea respectivă te face nefericit/ă. Sigur, s-ar putea să ai tu o problemă. Vestea bună e că toți avem. Și de-asta trebuie să ne căutăm parteneri cu probleme care să se potrivească… cu ale noastre. 

La fel de gravă este devalorizarea lui “te iubesc”. Și bărbații și femeile se grăbesc să-și spună “te iubesc” ca pe o scuză! 
În loc de iartă-mă. 
În loc de îmi pare rău. 
Și 
- mai grav - 
în loc de fapte. 
Mă șterg la cur cu “te iubesc-ul” cuiva care nu-mi demonstrează prin cum se poartă, prin grija față de mine și (să nu ne ascundem după copac) prin felul cum mă iubește. Pasional, nu mecanic. Din cur, sus-jos, dai și la aerobic!

Flirturile se înmulțesc cu anii! Paradoxal, nu tinerii fac complimente în stânga și-n dreapta, ci bărbații și femeile care simt că li se cam duce tinerețea și n-au profitat suficient de ea.   

(doar pentru bărbați) Flirtul prin alegerea hainelor, de exemplu mult prea hot pentru mers la job, nu este ceva ce putem controla. Și nici nu trebuie. Femeia trebuie să rămână feminină și e o idee tâmpită să femeile care se îmbracă sexy caută un amant. Să știți că și cele în blugi și cămășuțe anoste găsesc dacă vor! Este însă normal să-i spui dacă te deranjează. 

În loc de concluzie avem…Bomboana pe colivă! Colivă, da, pentru că de cele mai multe ori pasiunea a murit. Odihnească-se-n pace.

FEMEIA TINDE SĂ OBSERVE CĂ FLIRTEZI CU ALTELE CÂND NU MAI FLIRTEZI CU EA. 

Observă că altele au parte de atenția ta când ea nu o mai primește. La fel și bărbații. Un bărbat iubit bine și cu chef nu îți cere nici să te îmbraci ca o călugăriță, nici să nu mai vorbești cu alții.  

Mie și acum, când am nevoie de ochelari pentru citit o carte, îmi place să flirtez! O fac în fiecare zi. Cu aceeași femeie. 






E mai puțin important cum te porți decât ce porți?

$
0
0




Contează mai puțin ce știi… 
decât pe cine știi? 

Sau ce se crede despre mine contează mai mult 
decât cine sunt? 

E mai cool să dau citate motivaționale pe facebook 
decât să dau BANI - ca donație pentru cauze umanitare? 

Chiar credeți că o fundiță roz la poza de profil 
face mai mult decât 1 singur euro trimis către #cancelcancer de exemplu?

E mai apreciată o față frumoasă 
decât o faptă frumoasă?

O cititoare și-a mobilizat colegii să doneze sânge. 
Ăsta share! Altfel...ce grupă au like-urile? 
Poți să-ți faci o transfuzie cu comentarii? 
O să faci un “event” din moartea ta cu 5000 attending și alții 5000 interested!!!

Poate n-o să credeți, dar eu am ajuns să donez sânge din nou tot la rugămintea unui prieten & cititor. Care m-a rugat să dau doar un share, nu 500ml de A2! Pentru mine acel cititor a fost un influencer! 

Social media poate să fie o unealtă 
care să construiască o lume mai faină 
sau o armă de distrugere în masă 
a tot ceea ce numim BUN-SIMȚ.

Parcă și văd meme-uri 
I’m popular, what’s your superpower?

O superputere nu ar trebui să vină la pachet cu o super…responsabilitate?Întreb pentru un prieten :)) 

Ochelarii „de profesor“ nu țin loc de cultură generală. 

Oare ce răspunsuri ar primi reporterii dacă pe covorul roșu nu ar întreba vedetele ce designer le-a făcut ținutele, ci - de exemplu - ce carte au citit în ultima lună?

Un ceas scump e doar un accesoriu 
dacă nu știi ce să faci cu timpul tău. 

Într-un lucru cred, însă: e aglomerat în mediocritate. Dacă simți că ești altfel, de ce să nu o arăți? 

Pentru curioși… cine sunt influencerii după care mă iau eu.

$
0
0





M-a întrebat cineva direct, convins fiind că “mă inspir eu de la niște autori de afară”, care îmi sunt sursele. 
Mă dau singur în vileag. Și o să vă spun că autorii sunt chiar în România. Autori de fapte bune. 

Acida Carmen Uscatu, optimista Oana Gheorghiu,  aventuroasa Mihaela Pintilieși toată echipa de la Dăruiește viață
M-au transformat din Toma Necredinciosu’ într-un om disperat să nu se închidă cumva 8844 că nu erau destule SMS-uri; apoi direct în donator. Jumătate din încasările volumului Ultimul început au mers direct către ele. Pe principiul “put your money where your mouth is” asta a însemnat în jur de 6000 de euro. 



Echipa Green Sugar care a intrat în proiectul Ultimul început ÎN UNANIMITATE!
Apropo de hateri, pagina de facebook Green Sugar a fost atacată chiar în ziua în care s-a lansat cartea și nu și-a revenit vreo săptămână! Trebuie să ai ceva la cap să dai report la fb unor oameni care fac un bine!



Echipa de CSR Avon România, mai ales proiectul #cancelcancer
Bun nume. Bun gând. M-am simțit și prost când m-au invitat să vorbesc la Inter. Despre ce? Eu am donat tot vreo 6000, Avon peste 2 milioane. 



Denisa de la Vodafone. Cum nu o știți? Nu e director, e la un desk și uneori nu știu cum zâmbește după sute de clienți dintre care sigur mai sunt și din cei veniți să se plângă de factură :) 
Fata asta are sânge de lider și chiar dacă n-au lăsat-o să doneze la centrul de transfuzii (pentru că e slăbuță). 
Denisa e cea care m-a sunat în urmă cu câteva zile să facem cunoscut cazul unui prieten al ei. L-ați văzut poate și la TV pe Călin Farcaș, care nu poate face un transplant pulmonar în România deși doar ce ne lăudăm că avem un centru pentru așa ceva! Banii, 200.000 de euro s-au strâns. 



Din cu totul alt spectru, GreenPoint, CanPack, Let's Do It, România!și o mențiune specială pentru Tășuleasa Social!  
Sunt o forță benefică pentru România. Oameni care reciclează, fac împăduriri, muncă (și educație) în voluntariat. 




Axana Golub din Chișinău. O forță a naturii care a refuzat să ceară și vinde “Păpușile speranței” pentru fetița ei. Am și vizitat-o și a fost al dracului de inspirațional! 





Andreea Maria “von Instagram” :) Cea care mi-a făcut cunoscută povestea lui Andrei Pușok. Apropo, nice touch să-i scrii Muzei. Și Muza e un mare influencer pentru mine :)



Ultimul care îmi vine în minte, dar sigur nu cel din urmă e chiar Andrei Pușok. După 3 intervenții pe creier care toatalizează mai mult de O ZI DE STAT PE MASA DE OPERAȚIE (!), Andrei mai are puterea să spere chiar dacă este deja cu aproape o lună întârziere față de ultima amânare la penultima amânare pentru un tratament cu protoni. De ce tot amână? Pentru că nu a strâns banii. Culmea e că Andrei A AJUTAT la rândul lui un alt caz. Familia unui băiețel ținut aiurea prin spitale din UK (se poate și la ei) a primit de la Andrei toate informațiile să-l poată opera pe Sebi în Germania. 20 de ore a durat operația. Sebi e bine. 
Hai să-l facem bine și pe Andrei!


Aceștia sunt influenceri pentru mine. 
Cum să mă îmbrac pot să decid și singur. 


P.S. Pentru haterii care mi-au cerut agresiv, ca la interogatoriu să demonstrez că am donat în cauzele în care m-am implicat… am atașat doar screenshoturile din ultimele două săptămâni. Am donat “decât” de 3 ori. 






Bani. Și o dată sânge. Ca să țin proștii în suspans nu o să le spun nici câți lei, nici câți mililitri. 


Donațiile pentru Andrei se pot face în contul personal sau paypal :

CONT Banca Transilvania
Nume: Pusok Andrei
COD SWIFT BTRLRO22
Cont EUR
RO42BTRLEURCRT0417922501
Cont RON
RO92BTRLRONCRT0417922501


Viewing all 1084 articles
Browse latest View live