Am ales titlul acestei povestiri în onoarea unuia dintre scriitorii care mi-au redeschis pofta de lectură într-un moment în care îi spunem lectURĂ. E vorba de David Lodge.
Am intrat la Litere cu convingerea tipic adolescentină că am citit mult. Vorba lui Oscar Wilde eram “young enough to know everything”. De la înălțimea propriei aroganțe am căzut în infernul neștiinței. Aveam de citit atât de mult încât la un moment dat pur și simplu nu mai puteam să spun nici ce am citit ieri, nici cum se numeau personajele din Furtuna, Măsură pentru măsură sau Neguțătorul din Veneția! Balcanic, scornisem nume alternative pentru piesele lui Shakespeare gen: Furtunul, Necruțătorul din Veneția sau Zadarnicele chinuri ale sesiunii.
Nici revista facultății n-a scăpat! Se numea Coloane, dar cineva a scos o replică pamflet care se numea Cotloane.
Alte asemănări între titlul poveștii și romanul lui Lodge nu există, în parte pentru că subiectul meu este altul, în parte pentru că abilitățile mele sunt mai sărace.
O să credeți, nu o să credeți, cine altul ar putea să vă spună cum s-a întâmplat totul într-o noapte fără pic de lună?
Taxiurile au intrat în același timp în cochetul complex rezidențial și s-au oprit în fața aceluiași bloc după ce s-au încurcat puțin printre clădirile absolut identice.
Din prima s-a dat jos Ioana, nume de scenă Catwoman. Femeia își câștigase existența în multe feluri până în acel moment, dar de aproape doi ani aflase găina cu ouă de aur în persoana… bărbatului!
Bărbatul în general, nu un bărbat anume. Investiția? Un costum de latex cumpărat de la unguri, o pereche de silicoane made in Dorobanți și un abonament la sală.
Latexul nu crede-n lacrimi. Nici în cartofi prăjiți. Când te îmbraci în ceva care arată de parcă te-ai pictat, nu ai pus ceva pe tine, nu-ți permiți pizza.
Taxiul ajunsese cu 15 minute mai devreme decât a prevăzut ea și cum nu-i plăcea să dea bonusuri și era plătită pentru doar o oră s-a decis că va mai sta acel sfert de oră la aer. În traducere liberă la aer însemna să fumeze două țigări.
Din al doilea taxi ieșea un pic mai greu Oana. La fel de brunetă ca și Ioana, că doar foloseau aceeași vopsea de păr, Oana urmase și ea o reconversie profesională. Era o Albă ca Zăpada profesionistă la petreceri de copii. Specialitatea ei? Animale din baloane! Nu voia mama să-ți ia un câine? Îți făcea Albă ca Zăpada unul în 10 secunde! Albastru, roz sau chiar galben. Nu știai la ce școală să trebuie te duci ca să te faci pirat? Tot Albă ca Zăpada îți îndeplinea visul cu un papagal din două baloane și o sabie din trei!
-Aici e blocul ZXZ scara 9! O întrebă ea pe Ioana. Doamne, cât l-am căutat!
-Și eu, stai liniștită, nici nu știu cum își nimeresc casa când se îmbată oamenii ăștia! Sunt toate la fel. Probabil și viețile lor sunt identice.
-Aaa. Nu locuiți aici.
-Ha! Atâta ar mai fi lipsit! Pun pariu că aici au comunitate de-aia pe facebook și fiecare știe ce face fiecare. Un fel de bârfă instituționalizată. Eu aș fi avut block în bloc. Cu o notiță între femei: nu vă lăsați bărbații pe chat cu curva aia.
Albă ca Zăpada ezită un pic:
-Sunteți prostituată?
-Doamne, câtă politețe pe tine! Nu, sunt un fel de dansatoare. Doar că nu tocmai genul care rămâne cu toate hainele pe ea. Astăzi sunt Catwoman. Nu e ceva din care să ieși la pensie. Tu?
-Și eu am fost dansatoare. Dansuri populare.
-Cred că sunt mai populare dansurile ca al meu zilele astea. Ce dansai? Călușarii?
-Călușul e dans de bărbați.
-Și ce, dragă, ale mele sunt pentru femei?
Au râs amândouă. Genul acela de chimie care se întâmplă rar între femei. Poate și pentru că nu aveau nimic de împărțit.
-Nu e chiar așa mare diferența, spuse Oana, eu sunt Albă ca Zăpada la petreceri de copii, dar am ocazia să muncesc mai des și să câștig mai mult de când m-am întâlnit la o petrecere mare cu o Cenușăreasa. Mi-a zis: cum vrei, fată, să te cheme tăticii la petreceri de copii când ești îmbrăcată până în gât? Decolteu, push-up, poze pe facebook și o să vezi cum te sună.
-Păi, nu aleg în general mămicile cine să vină?
-Când aleg mămicile vin arlechini, Mickey Mouși, magicieni…
-Magicieni? Știi bancul?
-Nu.
-De ce nu e bine să te încurci cu un magician? Că te fute și dispare.
Sunt momente în viață cu care știi că nu o să te mai întâlnești și simți că trebuie să faci un pas riscant. Nu era nici descoperirea radioactivității, nici cucerirea lumii, dar cu siguranță Oanei îi bătea inima la fel de tare când i-a propus Ioanei:
-Hai să facem schimb în seara asta.
-Faci mișto? Nu-mi dau seama din geaca asta, dar nu cred că intri în costumul meu. Iar prin părțile esențiale nu știu dacă-l…umpli.
-Hai în scară, zise precipitat Albă ca Zăpada. Sau oare ar trebui să-i spunem în faza asta “pisica albă”? Tot ce a urmat s-a întâmplat în mare viteză:
continuarea în carte :)
