A se citi “mamele”. Cu cât realizările lor sunt mai mărunte, cu atât își pun toate frustrările nerezolvate în spatele copiilor. Ei trebuie să le împlinească visurile la care ele nu au putut ajunge. Am zeci de exemple de oameni care au făcut facultate pentru că nimeni din familie nu avea! Ce facultate? Nu conta! Una, să aibă o diplomă.
Sacrifici patru ani pentru un dreptunghi de carton?
Cei mai norocoși au făcut totuși facultățile pe care și le-au ales. Ceilalți au mers la ASE, la Drept sau la Medicină pentru că “ăștia e plini de bani, ,mamă…”
Curat psihologie de stradă. Poate chiar de mahala.
Totul începe aparent nevinovat, de la lăudăroșenia din parc unde copilul ei știe “toate animalele”. Amuzant, nici Jane Goodall nu se lăuda că știe toate maimuțele, deși a scris cărți de referință, cu atât mai puțin toate animalele!
Ce e mult mai trist, această lăudăroșenie cu puiul ei care le știe pe toate se întâmplă doar în afara familiei. În spatele ușilor închise, da, simple uși de apartament, se scoate cravașa reproșurilor cu exemple din alte curți:
“Fata lu’ cutare de la parter are note mai bune”, “Aia de la 3 mănâncă și doarme la prânz”.
Înainte să-ți critici copilul
comparându-l cu alții, care învață mai bine,
gândește-te ce s-ar întâmpla dacă și el te-ar compara
cu alți părinți… care câștigă mai bine!
COPILUL ETERN!
În calea motivării tale familia mai pune un zid. Grija lor pentru tine.
Părinții își doresc să te protejeze. Fac asta de ceva timp și văd în tine tot un copil indiferent câți ani ai sau câtor provocări ai făcut față.
Încă de când alegeau mobila pentru camera copilului și-au dorit să ai tot ce n-au avut ei și să nu treci prin aceleași probleme.
Aici e prima greșeală: toate problemele din viață i-au format. Nu o să găsești un om puternic cu un trecut ușor!
Avem nevoie de încercări chiar dacă ni se par în momentul în care se petrec niște mici cutremure care ne zguduie lumea. Nu, lumea noastră nu se prăbușește. Ni se dezvăluie.
Grija lor pentru “binele tău” îi face pe mulți să te descurajeze pentru că nu vor să te dai și tu “cu capul de pragul de sus”. Dar pragul de sus e diferit pentru fiecare om. Steve Jobs a reușit cu certitudine mai bine atât față de familia care l-a abandonat, cât și față de familia care l-a crescut!
Viața ta nu este o repetare a vieții nimănui!
Ai dreptul să crezi în tine ca individ, să ai visurile tale și chiar să faci greșelile tale. Ele vor fi lecțiile tale. Un fel de examene pe care ți le dă viața.
Ce s-ar întâmpla dacă i-ai da și tu ei câteva? Pune-o la teste.
Întrebarea nu este dacă tu ești pregătit să înfrunți lumea! Întrebarea e dacă lumea e pregătită pentru ce ai tu de spus, pentru ce vrei tu să faci. Poate în loc să te schimbi ca să te integrezi, o să schimbi tu lumea, fie și doar în jurul tău.
Părinții te vor “în rândul lumii”, dar dacă tu ești făcut să stai în față?
O să vă spun o poveste adevărată.
Copilul unei femei de serviciu a intrat la un liceu foarte bun. Nimic senzațional până aici. Lăsând la o parte faptul că veniturile familiei erau modeste, copilul era subdezvoltat și - din cauza unui astm puternic - scutit de sport. Lumea în care trăia credea că efortul fizic l-ar ucide și era menajat.
De fapt, chiar această grijă l-ar fi putut distruge…
Pe ascuns puștiul a început să facă sport la un club din oraș. La finalul liceului era cel mai tânăr membru al echipei care mergea în finala națională la…Culturism!
Un sport nou, niciunul dintre părinți nici nu auziseră de el, iar medicii au fost 100% împotrivă.
Între timp rolul sportului în tratamentul bolilor respiratorii este recunoscut.
Exemple sunt nenumărate. Balerine care au început la 14 ani, vârstă la care ești considerat prea bătrân pentru balet, finanțiști excepționali care provin din familii de profesori de Română, poeți care au la bază… matematica.
Poate că mereu vor exista “experți”
care să-ți spună ce ți se potrivește mai bine,
dar nimeni nu știe mai bine decât tine ce te-ar face fericit!
Acesta este un fragment din Psihologie pentru oameni obișnuiți.
Citește mai mult :)
