Copiii sunt educați pentru ei înșiși?
Pentru părinți?
Pentru societate?
Când te uiți la copilul tău poți spune cu mâna pe inimă că îți seamănă și altfel decât fizic?
Sunteți ca două computere asemănătoare. Desigur, el e o generație mai nouă, dar ce vă face să nu vă regăsiți este software-ul instalat care la el e diferit. Copilăria pe care ai trăit-o tu nu are aproape nimic în comun cu copilăria pe care o trăiește el acum, iar o mare parte din copilăria lui este… școală. Că-i spui “ore normale” sau “opționale” care de fapt sunt obligatorii sau cercuri care ar trebui să fie în funcție de pasiunile lor, dar sunt făcute de oameni fără pasiune, tot școală în regim strict și departe de familie este.
Am ieșit dintr-o epocă numită “de aur” unde trăiam de fapt în sărăcie lucie și acum suntem în alta, o epocă a “libertății” unde nu prea ai timp să-ți exerciți aceste libertăți. Și totul începe cu educația.
S-o spunem pe aia dreaptă:
Așa ajung să fie mai corporatiști decât părinții lor. Intră la școală la 8:30 și ies la 18. Vreți să facem un calcul?
Ceilalți, care mai au totuși niște bunici dispuse să-i ia, tot stau departe de părinți cam la fel de multe ore. Și te mai miri că nu-ți seamănă?
Sunt 7(șapte) cuvinte care mă vor face automat dușmanul poporului: Fiica mea merge la o școală privată.
E mai bine? Nu. Sau hai să definim mai bine.
Nimeni nu o bate.
Orele se țin.
Învață 3 limbi străine din care nu știe niciuna. Niciunul dintre copii nu știe. Ce e drept, mulți știu mai multă germană decât știam eu după liceu, dar nu-ți dai seama cât de artificială este învățarea “în plastic” a unei limbi până ajungi pe aeroportul din Charleroi. Și ești nevoit să te cerți în franceză.
Până la aeroport ai mers cu o mașină. Mașina a făcut o pană. Puteai să o faci, dar ai ales să iei un taxi. Nu aveai timp. La aeroport ai făcut formalități. În Belgia ai închiriat o mașină.
E ceva ce nu înțelegeți, nu? De ce toată această înșirurire de banalități? Pentru că toate sunt întâmplări normale de viață și toți ne lovim de ele. Sunt de domeniul previzibilului.
Iar școala, care, chipurile, îi învață pe copii despre viață, nu le spune nimic despre toate astea.
Nu există nicio oră de “Viață - curs practic”.
Cum am avut eu șansa unor ore de “Engleză - curs practic” în care profa ne-a pus Pulp Fiction (fără subtitrări) sau ne-a cerut să facem analiză pe text la The Sound Of Silence (Simon & Garfunkel).
De ce nu există ore în care să înveți cum se bate un cui, cum se pune roata de rezervă la mașină?
Ajungi să disprețuiești munca atunci când ți se pare că toți oamenii deștepți “fac ceva la un computer”.
Mulți dintre ei au o inteligență mai artificială decât mașina!
De ce nu există cursuri care să-i învețe pe copii despre o seară la restaurant?
De ce nu există un curs care să-i învețe despre un interviu de angajare?
Dar despre organigrama unei multinaționale? Cum funcționează?
Să mai vorbesc despre Geografie? Ce știu ăștia mici despre vecinii noștri? Punctele cardinale unde sunt situați. Atât. Cum sunt de fapt bulgarii, ungurii sau sârbii află doar din prejudecățile unor bunici care nu s-au întâlnit de fapt niciodată cu un ungur. Știu doar niște bancuri.
Copiii noștri ies blindați de informații nefolositoare și nu știu nimic din ce le trebuie.
Nu vorbesc de nivelul universitar unde, har Domnului, deja copiii pot să aleagă și unde există câțiva ultimi mohicani care înțeleg că școala nu poate să te pregătească pentru viață dacă nu ține pasul cu ea!!!
De ce să le interzici să vină cu iPhone-ul la școală în loc să îi înveți care sunt pericolele?
Cum să folosești tu tehnologia în loc să te folosească ea pe tine.
Cum să dai pe site-urile de socializare numai informații care să nu te pună în pericol. Să nu ajungi să te trezești că ți-au golit hoții casa după ce a pus ăla mic pe facebook informația că plecați în vacanță. Și unde. Și de când până când.
Bine că-i învățăm la ore de Educație sexuală anesteziante la ce folosește un prezervativ. În secolul acesta un prezervativ virtual e primul de care au nevoie.
La naiba. Și sexul ăsta, așa cum se vede el din lecțiile astea scrise de frigide, pare așa o amenințare, nu o plăcere și în niciun caz modul în care viața devine din efemeră, cum este pentru individ, eternă, cum o sperăm pentru specie!
De ce îi învățăm despre sex, dacă nu există nicio oră despre emoții?
E mai important ce e aia o erecție decât ce e dragostea?
Nu. E doar mai simplu de explicat. O erecție au avut toți bărbații și au văzut toate femeile.
Dragoste în schimb…
Citește tot în carte! Comand-o direct din link.
