Radu F. Constantinescu

Muza: Radu e șmecher. De ieri îi aleg câte o întrebare din zecile pe care le primește și trebuie să răspundă la ea chiar dacă e prea simplă sau a mai răspuns sau e chiar o întrebare tâmpită după părerea lui. Și la o întrebare tâmpită poți să dai un răspuns deștept, nu-i așa? Doar că ieri s-a prefăcut că nu înțelege ambele sensuri ale întrebării și a tratat-o prea pozitiv. Tocmai el, care a scris “Cine n-a întâlnit o femeie care vrea să se răzbune nu știe cum arată RĂUTATEA ÎN STARE PURĂ!”

(Primul articol în link: http://www.radufconstantinescu.ro/2017/06/q-cum-sa-faci-un-barbat-sa-nu-te-uite.html )

De obicei femeile vor să nu fie uitate de bărbați care le-au părăsit deja. Ele vor o revanșă. Nu vor “să nu mă uite”. Vor “SĂ MĂ ȚINĂ MINTE”. Așa că l-am silit să mai scrie un articol (episodul doi). Nu vreți să știți ce a trebuit să-i promit la schimb, dar sunt fată de gașcă și am făcut-o pentru echipă.

Radu:

Bun…

Deci așa ne jucăm! Aveți pile la mine în pat :)) O parte dintre metodele de mai jos s-au încercat chiar pe mine și/sau prieteni ai mei. Unele au funcționat. Altele nu…

Slăbește,

mergi la sală,

transformă-i cel mai bun prieten în cățelușul tău credincios,

renunță la hainele de corporatistă frigidă,

învață să mergi pe motor.

Pentru că există un singur lucru mai sexy decât o fată care merge pe motor ca pasageră, ținându-se bine de motociclist: una care se ține bine de coarne. Pasager ești tu.

(Muza nu e de acord cu asta pentru că riscurile din trafic sunt prea mari ca să merite. Până la urmă vrei să-l chemi la nunta ta, nu la funeralii :)

Nu cred în distrugeri de niciun fel. Nici mașina, nici căsnicia dacă tocmai s-a însurat. O să te țină minte… dar ca pe o psihopată! )))

Și chiar dacă s-ar putea să fii una, nu e impresia pe care vrem să o lăsăm, nu-i așa?

Dar funcționează să ieși la cafea cu soția și să ți-o faci prietenă, apoi chiar fană. Iar în tot acest timp să nu vorbiți niciodată despre el. O să o întrebe, să fii sigură.

Funcționează să ajungi șefa lui sau - dacă are un business - să-i cumperi compania.

La fel de eficiente sunt cazurile în care te suprapui perfect pe tot ce zicea că nu poți. Sau nu ești.

Mergi la stadion, sări cu parapanta, dansează pe boxe, mergi la filme horror și SF apoi scrie două trei chestii super smart pe facebook despre Philip K. Dick. Dick… interesant nume, nu?

Am spus că o parte dintre metode s-au încercat chiar pe mine și/sau prieteni ai mei. Unele au funcționat. Altele nu. Sunt sigur că vrei să știi care. Oricare, cu condiția să le fi pus în practică o femeie pe care oricum n-aș fi uitat-o. Răzbunările și complimentele seamănă mult.

Contează mai puțin care sunt.

Contează mai mult cine ți le face.

CEA MAI DURĂ, DAR ȘI CEA MAI FRUMOASĂ LECȚIE DE VIAȚĂ PE CARE AM PRIMIT-O ANUL ACESTA. CIPRIAN ANTON

Nu ești niciodată pregătit pentru o dragoste la prima vedere. Te prinde mereu în hainele de scandal, nebărbierit, neatent. Pe ele le prinde cu rădăcinile nevopsite și cu lacul sărit la french-ul cel năbădăios.

Stați liniștite. Nimeni nu se trezește și își verifică agenda “șiiii… ce am de făcut astăzi?… pe la 10 deschid mail-ul și pe la 11:30 îmi deschid inima… am de mers la fisc și o să mă îndrăgostesc la coadă… să-mi prind și părul în coadă?…

Dealtfel, ultima dată când am fost la fisc erau mai multe cozi, ca un păr lăsat pe umeri, dar nu era la fel de frumos. Era un păr… nespălat.

Nu ești niciodată pregătit pentru un copil. Chiar dacă îți faci toate analizele, nu e niciuna care să-ți spună dacă ești bun de tată. Așa cum nu ești pregătit niciodată să divorțezi și cât te dai de ceasul morții că o să-i citească altul povești fiicei tale… te trezești că vremea poveștilor citite a trecut. Urmează cele trăite.

Nu ești niciodată pregătit nici să mănânci bătaie la jocuri pe Wii de la o fetiță de 11 ani. Dar important e că ești gata să… joci!

Nici pentru jobul pe care îl ai astăzi nu erai pregătit. Acum, pentru alte provocări, ești gata.

Nu sunt pregătit să îmbătrânesc. Dar sunt gata să mai învăț. Cât învăț nu trec anii degeaba.

Nu am fost pregătit nici pentru momentul când nu va mai fi clar dacă Ramona e soția lui Radu F. sau eu sunt soțul… Muzei. Dar am fost gata cu o glumă la Bookfest când cineva mi-a spus: O prefer pe ea.

Și eu.

Nu poți să te pregătești pentru viață trăind una de probă înainte.

Dar poți fi gata să o iubești ca pe o femeie. Până când moartea vă va despărți :)

Nu vă grăbiți să spuneți că deja o greșeală e să fii amantul sau amanta cuiva. Ce înveți la școală nu se aplică perfect lumii reale.

Vrem să iubim și să fim iubiți. Restul sunt detalii.

Sunt pregătit pentru un val de critici. Nu e nici primul și nu va fi nici ultimul. Adulterul e un joc interzis. Asta nu înseamnă că nu are reguli. Nu sunt scrise nicăieri, nu există un cod penal al amanților, nici cele 10 porunci ale iubirii interzise. Dar asta nu înseamnă că nu există. E ca în fight club.

Prima regulă din Fight club era “You do not talk about fight club”.

Vorbim prea mult despre ce ar trebui să se tacă. Discreția e prima regulă.

Dar tu te-ai aprins.

Paradoxal, după ce te-ai culcat cu ea… nu mai dormi.

Slăbești.

Nu există cură de slăbire mai eficientă decât o dragoste ascunsă.

Îi rostești numele când ești singur. Parcă-l ai tatuat de curând. Te arde. Îl rostești în locul altor nume.

Te explici.

Prost.

Ți se pare că tot ce ai pe furate ar avea încă și mai mult farmec dacă ar fi oficial.

“Când îi spui despre noi?”

“Răbdare”

Nu mai ai.

Și atunci faci acestă greșeală. Îi spui tu.

Cu o mușcătură pe gât, cu un mesaj anonim, cu un telefon în miez de noapte, cu niște poze. Poze, da. Cu nevastă-ta goală. Cu soțul doar în ciorapi. Cu privirea aia pe care tu nu i-ai mai văzut-o de multă vreme. Era pentru mine!
Sunt mulți "viteji" din ăștia. Și multe "fatale" care cred că e foarte bine ce fac.

Doar e adevărul, nu? Adevărul e o greșeală?!

Da. Este. Pentru că nu era adevărul tău. Nu tu trebuia să-l spui. Nu era pasul pe care tu trebuia să-l faci. Nu era alegerea care te aștepta pe tine.

Era adevărul celuilalt.

Relația, căsătoria, familia, copiii, vacanțele, planurile, prima casă, ultimul sărut cu înțeles, primul din obligație… al ei! Nu al tău.

Chiar ți se pare că bărbatul ei trebuie să decidă?

Ea trebuie să o facă!

Dacă el o respinge e a ta?

S-ar putea să ai o surpriză.

Și femeile acestea perfect aranjate. Îmbrăcate cu ce au mai bun. Care se întâlnesc să discute despre bărbatul uneia slash amantul celeilalte. La o cafea. Ce cred că fac? Un partaj? “La cine rămâne copilul”?

Dacă tot suntem în lumea interlopă a iubirii, în economia subterană a sentimentelor, să păstrăm un pic de onoare.

Există onoare între hoți.

Vrei să i-l furi sau să ți-l dea de pomană?

P.S.
Citește și metoda de "Spălat rufele murdare în familie... pe culori :))))
Link: https://goo.gl/V7dRgT

Și nouă ne pare rău. Da, bărbaților. Așa ne apucă uneori o furie! Ce n-a fost în regulă? Totul părea perfect. O să vă spun cândva și cum ne consolăm :)

Voi, femeile, sunteți însă experte în drame în dragoste. Drama-sutra în loc de Kamasutra!

Tu, roșcata care mă citește pe mobil în pat, crezi că e normal să regreți că i-ai cedat prostului ăluia pe motor. Dacă șaua motocicletei lui ar putea vorbi… cine știe câte femei a mai dus de la 0 la 200km pe oră în 10 secunde. La naiba, și în pat tot cam atât.

Eu zic să te mai gândești…

Iar tu, blonda cu laptopul în brațe… ai pus o pernă sub el că s-a cam încălzit. Tu crezi că e normal să regreți tipul ăla rasat. Intelectual după ochelari, pe care a mai și trebuit să-l agăți tot tu în Vama Veche. Știi bancul cu Vama Veche, prostul nou? :)

După 5 zile senzaționale ai mers cu el la o chindie și s-a îmbătat crunt. Era și omul fericit. Nu știi că intelectualii nu țin la băutură?

Excepție fac doar poeții :) Am încercat și eu să beau cu unul că mă credeam tare. Așa s-a crezut și al tău.

Ai plecat cu două zile mai devreme. Dar încă te gândești la mișcarea aceea când tu erai jumătate ieșită pe fereastră. Nu cumva ai plecat PREA devreme?

Cât despre tine, bruneta cu tableta. Mai și rimează. Tu ești convinsă că nu o să mai faci pe pisica blândă niciodată. Tocmai în vara asta voiai să renunți să fii “bitchy”. Să încerci să fii “beachy” :)

Ați plecat împreună, dar primul mesaj pe whatsapp de la el l-a primit prietena ta. Că s-a gândit la ea când făcea dragoste cu tine. Auch. Nasol. Când te gândești câte i-ai făcut, încurajată cu vin rose.

Dar nu e drăguț că prietena ta ți-a arătat mesajul în care i-a zis că, dacă vrea să o mai vadă, poate să intre pe facebook?? Gândește-te că altele au primit invitație la nuntă. Ai pierdut un melc, dar știi că poți să te bazezi pe o prietenă. Ceea ce e mai rar decât crezi!

Cât despre tine, creața care rescrie poveștile corporate în cheie corporatistă, cu cavaleri pe cai albi = manageri de proiect și zmei = CEO, ție ce să-ți fac? Ai vrut să fii puternică și i-ai zis să vă prelungiți vacanța cu încă 3 zile că plătești tu tot. El nu putea, că-l aștepta familia. Nu mama și tata. Copilul și nevasta, care știau că e în team building la Năvodari. În năvod ai picat tu, dar nici asta nu-i bai. Dacă nu era așa plictisit din căsnicie nu făceați dragoste de 5 ori pe zi cu pauză doar pentru mâncare și băutură.

Dacă tu crezi că “te-ai ars cu el”, gândește-te la aia de-i poartă numele de familie și-i crește plodul.

Nu regreta niciodată ceva ce ți-a făcut plăcere. Măcar iubirile astea scurte, iubirile videoclip, au avantajul că nu pot niciodată să ajungă ca iubirile telenovelă, la cele 10.000 de episoade ale blazării.

Știi care sunt ingurele iubiri de o vară pe care te înțeleg dacă le regreți?… Sunt cele care NU s-au întâmplat.

Pentru cei care n-au prins primul "episod": e deschis toată noaptea :) În link:

CEA MAI MARE GREȘEALĂ PE CARE O POATE FACE UN AMANT. SAU O AMANTĂ.

Vă place matematica?

Unora le place doar să adune.

Alții se plâng că le dă mereu cu minus.

Paradoxal, proștii nu au nicio problemă cu… înmulțirea.

Eu am avut mereu o problemă cu împărțirea.

Rolurilor.

N-am îndrăznit niciodată să-i spun unei femei de care voiam să mă despart “hai să rămânem prieteni”. Nu imediat după.

N-am putut. Tot matematic, prin reducere la absurd. Să zicem că am rămâne prieteni de astăzi când am făcut dragoste ultima dată… ieri.

Ce facem?

Trecem de la french kiss la dat noroc ca băieții?

Ieri îți strângeam sânii, astăzi te pup pe obraz?

Ieri în pat, azi în parc? Tot cu pa începe.

Nu. Cu PA se termină.

Nu știu alții cum sunt dar eu n-am prieteni pe care când îi iau în brațe mi se scoală!

Dragostea e o boală care depinde foarte mult de genetica fiecărui individ: nu ne trece în același timp :)

Mereu e unul care rămâne îndrăgostit ca prostul. De unul singur.

Flămândul pe care sătula nu-l crede :) Sau plictisitul pe lângă care degeaba dansezi.

“Hai să rămânem prieteni” este o formă de lipsă de respect. Nici măcar voie să mă enervez nu-mi dai? Calmul ăsta englezesc e o insultă adusă pasiunii.

Oricât de glorificate ar fi despărțirile elegante, eu pot să jur că o femeie care nu m-a făcut albie de porci când am părăsit-o nu m-a iubit niciodată!

Seria:

http://www.radufconstantinescu.ro/search/label/summer%20night%20reading?&max-results=20

Read more: https://goo.gl/ydSTWd

Pentru că femeile dau mai des like și share au apărut tot felul de bloguri unde femeia e un fel de supraom.

Oare niciuna dintre cele care sunt pupate-n cur virtual zilnic nu se gândește că, dacă ești așa “altă specie”, înseamnă că ești condamnată la singurătate?

La nefericire?

La inutilitatea oricărui început?

Ieri o doamnă mi-a scris că “pun bărbatul pe un piedestal” făcând referire la un text unde mi s-a părut că am fost cât se poate de imparțial. Vă previn că de data asta nu voi fi.

Am mixat o poveste comună din trei mesaje de la trei bărbați. Trei vârste diferite. Trei domenii diferite. Dar problema: aceeași.

Faci totul pentru ea. Și totuși TOT nu e SUFICIENT.

O ajuți de fiecare dată când are nevoie. Asta și pentru că sunt singurele ocazii când te sună.

E deja a treia oară când îți plânge în brațe. După altul.

N-ai mai răbdat și ai întrebat-o: da’ tu n-ai și niște prietene cărora să te plângi?

Ai înnebunit? Să mă vadă alea așa? Ar bârfi o săptămână.

Ea e o divă.

Mereu stăpână pe ea. Deși mereu are un stăpân.

Tu ești singur.

Celălalt mai are puțin și divorțează.

De doi ani.

“Îi e milă de aia… Unde să plece cu un copil după ea”

Păi, de ce să plece? Ce-i doar copilul ei?

Ea face afaceri.

Nu se pricepe cine știe ce, dar tu o scoți mereu din rahat cu un telefon. Și tu ești de vină. Mai ales atunci, când ai sunat-o pe fosta ta nevastă, care chiar se pricepe la afaceri, să îți dea un număr de telefon care a rezolvat contractul.

Toți trei fac bine. Toți trei greșesc.

Pentru că nu e nimic mai eronat decât să faci un bine persoanei greșite.

Iar fetele care se plâng că n-au avut parte de niciun bărbat ca lumea în viața lor să se mai uite și în friend zone.

Întâlnirile sunt întâmplătoare.

Alegerile ne definesc.

Ai impresia că "le-ai văzut pe toate"?
Corect.
Ai impresia.
Pregătește-te pentru 5 plus una nopți în care nu o să mai poți să dormi. Singurică :))
Cu drag,
Ramona

P.S. Primele patru sunt favoritele mele la modul absolut.
Ultimele două s-ar putea să pară prea mainstream, dar la King Arthur m-a dat gata și coloana sonoră, iar în Guardians 2 joacă Dumnezeu în rol negativ. Nu vezi asta în fiecare zi.

Toți avem ciudățeniile noastre. Ideea nu e să ni le suportăm, ci chiar să ne placă partenerul așa cum e. Aviz femeilor care iau un bărbat “pentru că are potențial”: ideea că ne mai schimbați voi nu aduce în general decât scandal :)

Ca orice om care a făcut pictură mai bine de 15 ani, Ramona e interesată de estetica trupului uman.

Ca orice femeie… e interesată în primul rând de al ei :))

Îmi place să cred că și de al meu, dar când mă uit în oglindă încep să cred că m-a luat pentru intelect :)))

Acest interes se manifestă în primul rând în ce mănâncă. Dar toți știm că asta e doar o parte din treabă!

Pe a doua ne certăm de când ne-am cunoscut: MIȘCAREA.

În parc sunt câini. Deci nu vine să alerge în parc. Ce e drept, n-ar trebui să te duci nici tu fără niște adidași care să amortizeze duritatea alergării pe asfalt. Și o asemenea pereche începe pe la 1000 de lei. Crede-mă. Aproape tot ce e sub acestă sumă nu merită nici cât ai dat. Suntem prea săraci să ne cumpărăm lucruri ieftine :)

La sălile de fițe nu vrea. Că e plin de… fițe, nu? Doar de aici reputația.

Nici la cele “de cartier”. Că e obsedată de curățenie. Și asta cam așa e… în cartier e ca în cartier.

N-ar fi fost un subiect de ceartă dacă n-ar fi vrut totuși să facă mișcare! Să vrei să faci efort, dar să nu faci un efort de… adaptare? Asta mă scoate din minți!!

Una dintre soluțiile ei este un fel de “Fitness From The Future”, despre care o să vă spună mai multe ea. Dar “Metoda Raluca”, cum i-am spus noi, nu e ceva ce poți face zilnic.

A doua s-a conturat clar abia de curând. Cum să aibă o baie la fel de curată ca acasă, un cadru la fel de cosy și să nu se uite nimeni la ea? Ba, mai mult, să se uite ea la MotoGP și să accelereze când trece Rossi pe primul loc?

Răspunsul e clar. Doar acasă e ca acasă.

Iar acum îți poți lua o bandă de alergat BUNĂ la un preț asemănător abonamentului la sală pe un an. Bandă care te ține mai mult!

La fel o eliptică. Aparatul ei favorit în cele 5-6 dăți când a mers totuși la sală. Ea m-a convins să mă urc prima dată pe una deși eu consideram eliptica bună doar pentru fete :) Adevărul e că nu doar noi ne uităm după fundul lor, așa că afirmația că “eliptica e bună pentru fete” parcă are două înțelesuri.

Am uitat!

Dacă le dai un telefon te consiliază ei despre cea mai bună variantă pentru tine. Și dacă le spui și “parola” Radu F. Constantinescu ai 10% reducere. Nu-i tocmai puțin :)

Na! Că am ajuns și parolă :))

Link direct https://goo.gl/QULdRk

Întrebarea i-a fost pusă Muzei.

Mi-a cerut să răspundem amândoi.

Păstrăm anonimatul cititoarei.

Nu cred că e cazul să mai explicăm motivele.

Pe scurt, ea și viitorul mire au împărțit și momente romantice, sunt prieteni, dar niciunul nu a simțit sau nu a avut curajul să ducă totul mai departe.

Acum ea știe ce simte. E prea târziu?

Ramona: Exact ca la o pereche de pantofi: probezi, parcă nu-s exact ce voiai, mai dai o tură prin magazine și când te întorci S-AU DAT. Atunci îți pare rău după ei!De fapt nu-i doar atât. Pantofii nu s-au dat. I-A LUAT ALTA!!!

În dragoste nu poți să-ți faci rezervare.“Vă rog să îi opriți, vin mâine după ei”… sau peste un an.

Cine-și pune viața în hold un an?

Cine stă închis în casă? Îl mai vede și pe el lumea. Și “lumea” e compusă din peste 50% femei.

Știu că o să-mi ridic mii de femei în cap, dar eu, în locul cititoarei noastre, L-AȘ SUNA. Nu ca să sparg o căsnicie, că încă nici n-a început, dar cred că el ar trebui să știe ce simt.

Poate că o să par proastă că vorbesc, dar aș fi și mai proastă să tac.

Ce i-aș zice?

Că mi-a trebuit mult timp să-mi dau seama, dar să-l uit probabil nu o să pot niciodată.

Nu i-aș spune sub nicio formă că-s mai bună, mai frumoasă sau că o să-i fac mai multe în pat decât cealaltă. Cealaltă nu are nicio vină și nu e frumos să vorbești de rău pe nimeni. Ce fel de început de relație ai avea dacă l-ai fura cu vorbe aruncate?

E un joc de șah pe care-l începi când deja partida e ca și jucată. El e nebunul. Eu și cealaltă suntem momentan doi pioni. Există feminin pentru pion?? :)

Dar, mai ales spre sfârșitul unei partide, pionul se poate transforma în regină.

Nebunul va alege care din noi două.

…

Radu: Mereu am zis “nu lăsa pe mâine ce poți să iubești astăzi”. Am văzut că deja face furori ca mesaj de poză pe la nunți. Nu știu ce să zic… oare e vorba tot de femei care abia atunci și-au dat seama că fericirea altora le face să se simtă foarte… nefericite?

Sunt de acord cu Ramona că trebuie să-i spui ce simți. Dacă dragostea e reală ea face față concurenței. Dacă nu face, oricum avea restaurantul și orchestra rezervate. Schimbă doar invitațiile :))

Am trăit și eu o situație asemănătoare. Când știam că un domn, pe care îl respect și acum, va face o încercare de a convinge o domnișoară să se însoare cu el și nu cu mine.

Să vezi emoții ca la admitere în facultate.

Eram doi pe loc!!! :)))

Nu aveam cum să influențez decizia.

Era 100% a ei.

Când am divorțat, mulți ani după acest moment, m-am întrebat pentru o clipă oare ce s-ar fi întâmplat dacă l-ar fi ales pe el.

Nu am toate răspunsurile. Dar știu că trebuie să încerci. Să lupți. Atâta timp cât o faci în limita eleganței.

Chiar dacă studiezi la drept, nu înveți nimic despre legile atracției :)

Așa cum nimeni nu poate să-ți povestească pe înțeles ce e viața. Trebuie să o trăiești.

Iubești, greșești, iubești din nou de capul tău.

Nimeni n-a spus că e ușor. Ușor e să trăiești cum îți spun alții.

Ușor e să crezi că frumoasa și bestia e doar un basm și să iei un bărbat comod.

Eu nu cred că un bărbat comod e chiar bărbat.

Ușor e să nu încerci să cucerești o femeie “de necucerit”.

Dar ce e ușor foarte rar îți aduce satisfacții.

Sunt pe o terasă în Timișoara și aștept să iasă Muza de la “hair&make-up”. Se face (și mai) frumoasă pentru nunta pe care o așteptăm încă de la nunta noastră. Da, prietenii noștri, băiatul rău și fata cu-minte se căsătoresc astăzi.

Credeai în vorba aia “Contrastele se atrag, dar nu rămân împreună”?

Uite că rămân.

Îți mai aduci aminte când ai ascultat de prieteni în loc să-ți asculți inima?

Ai greșit.

Când ți-a fost frică de fericire, pentru că părea prea riscantă?

Ai greșit.

Dar atunci când ai judecat un om după ce se spunea despre el în loc să încerci să-l cunoști?

Prietenii, rudele, autorii de cărți de “dezvoltare personală”, toți pot să aibă o opinie despre viața ta. Dar deciziile tale nu sunt rezultatul unui sondaj de opinie!

Să știți că atunci când cineva mi-a zis să trec pe roșu că nu-i nimeni… poliția mi-a luat mie carnetul :)))

Ai înțeles, nu?

Poate că nu există nimic mai riscant decât să te îndrăgostești. Dar nici mai plăcut.

Hai, lasă cititul! Nu cumva ai de răspuns la un mesaj sau de dat un telefon?

Fericirea de mâine stă în acțiunile tale de astăzi.

Q:Am 22 de ani și nu mi-am început viața sexuală, nu am un motiv anume, părinții mei nu sunt stricți cu mine. Doar ca pur și simplu nu am întâlnit un bărbat care sa aprecieze asta, ce ar trebui sa fac? Sa o fac cu cineva care-mi place fără sa am alte așteptări? Bărbații chiar nu mai apreciază asta? Chiar contează atât de mult primul bărbat din viața unei femei?

Radu: E ideal să o faci din dragoste, dar nici atracția strict fizică nu e de neglijat. Îți va fi bine. Poate chiar mai bine.

Freud credea că sexul reglează multe în corpul nostru și a tot fost contrazis până când acum chiar și în revistele glossy avantajele sexului sunt prezentate de parcă ar fi un fel de masaj :)))

Nu te cenzura. SEXperimentează :)

Dar cu cap. Vezi că poți să suferi mai mult decât de o inimă frântă. Mai există și sifilis, gonoreea, HIV, hepatită C.

Poveștile astea romance cu primul care e și ultimul se întâmplă rar în realitate. Sunt frumoase, nu zic, dar eu nu cred că poți să apreciezi corect un bărbat dacă n-ai avut mai mulți. Și pe bărbați nu-i înțelegi din cărți. Nici din horoscop, că nu sutem toți… berbeci :)

Muza: Înainte virginitatea unei fete nu e era doar apreciată, ci OBLIGATORIE. La noi cel puțin s-a întors lumea pe dos complet, așa că zici că e o boală de care bărbații fug mâncând pământul! Stați liniștiți, băieți, că nu se ia.

Dacă vrei să fii apreciată pentru că te-ai păstrat până la 22 de ani va trebui să cauți un bărbat pentru care religia să însemne mai mult decât 3 cruci când trece pe lângă o biserică.

Întrebarea mai importantă cred că e “cu cine să o faci?”.

Ideal ar fi să o faci cu un bărbat atent și cu experiență, dar e foarte greu să știi cum e un bărbat în pat doar bând o cafea la o masă pe terasă. Până să ne dezbrace toți sunt politicoși și atenți. Unii adaugă și niște planuri de viitor pe care le uită la țigara de după…

Îmi aduc aminte cum a fost la mine prima dată. Am amânat destul de mult, pentru că voiam să-l cunosc mai bine. Nu cred că mai așteaptă nimeni acum cât m-a așteptat pe mine băiatul acela.

Am plănuit seara perfectă ca pe o nuntă fără invitați. La o asemenea noapte cred că visează orice fată, dar ar trebui să înțelegi că e doar începutul vieții sexuale, nu are cum să fie punctul maxim.

Mie îmi pare puțin rău că ai așteptat atât. E una dintre cele mai mari plăceri ale vieții și nu are rost să te privezi așteptând “the right guy”. Mai ales că la mulți bărbați e ca în povestea cu Prințesa și broscoiul, dar invers: sunt prinți până să-i săruți. Se transformă în broscoi… după :)

De obicei începi un articol cu binișorul și dai cu brada la final.

Plictisitor!

Uite barda: TE CAUTĂ CĂ ALEA DOUĂ NU-I AJUNG.

Poate nu te ajung. Ele.

S-ar putea să fii mai bună decât te crezi. Ia încearcă să te privești obiectiv! Nu în oglinda din baie, ci în ochii altui bărbat. Păcat că dragostea le prostește și pe cele mai deștepte femei, de se uită în ochii altuia și îi văd tot pe ăia de se uită după altele :)

Poate nu-i ajung zilele. N-a trecut suficient timp. Nu s-au întâmplat destule.

5 ani de relație nu se șterg cu câteva tăvăleli.

Poate nu-i ajung… două.

E vorba aia, că “dacă nu-ți găsești jumătatea, merg și două sferturi”

Poate ele-s cincimi…

Toți oamenii apreciază aproape exclusiv prin comparație.

DRACostea nu e totul. Mai sunt și gândurile alea cretine.

Că pot mai mult.

Că pot mai multe.

Și compari trăind cu mai multe, respirând, sărutându-te, iubindu-te cu mai multe.

Dar, paradoxul vieții, așa descoperi uneori că nimerisei perfect din prima.

Femeile își mai calcă pe orgoliu și spun când se întorc: Niciunul n-a fost ca tine. Tu ești bărbatul vieții mele.

Noi, bărbații, nu putem să fugim înapoi așa… pe față.

Tatonăm.

Mai e loc?

Mai e ușa deschisă?

Ne-o deschide altul?

Să nu ne facem de râs.

Păi, nu suntem deja?

Să ai două femei pe care nu le (mai) vrei e mai rău decât să n-ai niciuna!

Problema cu “comparațiile” este că tu ai câștigat un turneu cu trei jucătoare. Vor mai fi și altele. De 10. De 100. În imaginația lui rezolvă trei femei în metrou, între Victoriei și Ștefan cel Mare.

În locul tău i-aș spune “atenție… se închid ușile”

Pentru că din comparație în comparație, chiar dacă te vede “una la un milion”, înseamnă că tot are cu cine să te înșele fără să plece din București. Că populația capitalei sare de… două.

Fără legătură. Eu am 3. Pachet. Comandă. Plătește cu cardul. Și ai dreptul să ceri MESAJ PEROSONALIZAT. Poate chiar... obligația :)

Pentru cine? Pentru soție, amantă, amante. Da' nu le lua și tu o singură carte. Măcar pe aceea să n-o împartă :))

Link: https://goo.gl/ydSTWd

Japonezii au o credinţă. Sunt convinşi că un tatuaj perfect va prinde viaţă. Desigur, un asemenea tatuaj cu suflet e greu de realizat. Poate imposibil.
Scriitorii, de orice naţionalitate, au o altă credinţă: Că personajele lor, dacă sunt concepute perfect, vor avea o viaţă mai lungă decât a lor. Mai bogată decât a lor. Mai împlinită decât a lor. Adesea persoanajele unui scriitor sunt exact ce şi-ar fi dorit acela să fie. Chiar şi cele negative.
Ştii? Luni întregi m-am gândit cum ar fi să-i torn cafeaua în cap unei foste colege. O falsă de cursă lungă. N-am făcut-o şi acum am ratat şansa... o va face însă un personaj de-al meu cât de curând...
Şi totuşi, cuiva i s-a întâmplat. Nu faza cu cafeaua. Asta cred că e mai des întâlnită... i s-a întâmplat ca o lume întreagă, nu doar un personaj, să prindă viaţă. Şi i s-a mai întâmplat să poată intra în această lume. Surprinzător pentru misogini, scriitorul era scriitoare.
O femeie de aproape 40 de ani, încă frumoasă, teribil de dezamăgită, care născuse acel personaj masculin după visele ei. În lumea-carte sau în cartea lume acel bărbat era îndrăgostit de o versiune ideală a scriitoarei. O versiune cu 20 de ani mai tânără.
Femeia s-a întors la calculator şi a şters personajul feminin cu totul. Apoi a revenit în lumea propriei cărţi. Lumea în care era Dumnezeu! Şi totuşi, bărbatul perfect suferea după femeia lui, care acum nu mai exista. Nici nu ştia după ce tânjeşte... mintea lui era lipsită de amintiri, dar sufletul era încuiat cu un cifru... indescifrabil.
Femeia a plâns mult.
A răbdat. A rescris. A verificat din nou. Era un du-te vino între lumi, ceva de speriat.
I-a fost imposibil. Dărâma clădiri, ucidea sau readucea la viaţă personaje, trasforma avionele în păsări şi mergea pe apă. Dumnezeu imperfect, ar fi vrut să scrie pe tablele legii o singură poruncă: You must love me.
A trecut un an.
Nu.
N-a trecut. Au eşuat trei sute de încercări. Atunci femeia noastră, teribil de dezamăgită şi foarte frumoasă, aflată cu un an mai aproape de 40 de ani, a revenit pentru a trei sute una oară în lumea reală şi a rescris personajul feminin şters cu trei sute de eşecuri în urmă.
Plângea în hohote şi scria.
A făcut-o şi mai frumoasă.
A făcut-o chiar mai tânără cu un an. Anul acela pe care-l pierduse ea...
Personajul masculin era terbil de fericit. Literele relaţiei dintre cei doi nici nu mai erau negre. Aveau toate culorile adunate în albul din jurul conturului.
Cartea a fost de un succes deprimant.
Femei din toată lumea îi scriau felicitând-o. Cum ar fi oare, să te chiar întâlneşti cu un asemenea bărbat? Cu certitudine, ele nu l-ar lăsa să scape! S-a inspirat din realitate? L-a întâlnit? Unde locuieşte? Poate în Nebraska!
În Nebraska reală trăia un al doilea Dumnezeu. Un scriitor. Bărbat. Talentat foarte, arogant... la fel, atinsese după douăsprezece romane o perfecţiune a detaliilor, o fineţe a logicii şi o asemenea vrajă a naraţiunii încât a creat şi el, la al 13-lea roman, o carte perfectă. O lume. În care a pătruns şi el, în mod miraculos. Avea aproape 40 de ani. Femeia perfectă pentru el nici măcar nu juca un rol cheie în roman. Îi era ruşine artistului să nu cumva să i se vadă sufletul... Dar femeia visurilor avea, aşa secundară cum era, un ibovnic.
Bărbatul s-a întors de multe ori şi a rescris cu atenţie. Nici el n-a reuşit. Chiar fără persoanajul acela în roman, femeia era o uşă închisă pentru el. Un cimitir al emoţiilor. O plajă aspră, pe care eşua de fiecare dată.
Într-o sclipire de geniu (care nu-i lipsea) scriitorul a realizat că niciodată femeia aceea nu va fi a lui.
El, ca Dumnezeu ce era, chiar a scris o lege în care o obliga să-l iubească. Din nefericire acţiunea era plasată în secolul 21... când oamenii sunt sceptici, iar divinitatea, ambiguă.
S-a întors în lumea reală pentru o ultimă oară. Ca şi scriitoarea, şi el a rescris personajul masculin. L-a făcut mai grozav decât prima dată. Ochii femeii din carte se umezeau de fericire doar privindu-l. Inimia îi bătea să-i spargă pieptul la fiecare atingere a lui. Era desăvârşit de fericită. O fericire din aceea... insuportabilă!
Atunci i-a omorât pe amândoi.
Fără fast, în doar două pagini.

Cum să-l faci să nu te uite niciodată. Varianta 2. Cu mai multe idei de la Muză.

Q & A: E mai bine să fii soție sau amantă?

Q & A: “Nu ești destul de bună la pat”.

DESPRE MOTIVAȚIE. FAMILIA. CEL MAI CUNOSCUT DEMOTIVATOR.

Pupatul în cur s-a mutat în digital...

CEA MAI DURĂ, DAR ȘI CEA MAI FRUMOASĂ LECȚIE DE VIAȚĂ PE CARE AM PRIMIT-O ANUL ACESTA. CIPRIAN ANTON

Nu ești niciodată pregătit! Dar poți să fii… gata :)

Cea mai mare greșeală pe care o poate face un amant. Sau o amantă.

Singurele iubiri de o vară pe care te înțeleg dacă le regreți…

CEA MAI MARE GREȘEALĂ PE CARE O POATE FACE UN AMANT. SAU O AMANTĂ.

Hai să rămânem prieteni?! Poate. Dar nu imediat :)

Singurele promisiuni de care poți să fii 80% sigură sunt cele pe care ți le faci tu…

Condamnarea la viață

Q&A: Povestea cu “hai să o luăm de la zero” e bullshit. Poți să ierți, nu să uiți.

Q&A: Ce are el și nu am eu? (Men only?)

5 plus 1 filme de văzut cu o femeie deșteaptă. No romance for me :) Guest blogger Ramona "Muza" Constantinescu

Un subiect pe care m-am tot certat cu Muza și încă n-am căzut de acord. Voi ce părere aveți?

Q & A: “Băiatul pe care-l iubesc se însoară! Ce mă fac dacă eu abia acum mi-am dat seama cât de mult înseamnă pentru mine?

O poveste adevărată de la Timișoara: Când “băiatul rău” e o alegere a dracului de bună :)

Q&A: Am 22 de ani și nu mi-am început viața sexuală...

Q&A: Ne-am despărțit după o relație de 5 ani. “Învârte” vreo două, dar mă caută pe mine!! De ce?

Povestea perfecta