Pe lângă ora de mate ar trebui să introducem și o oră de bun-simț.
Poate și o oră de curaj.
Una în care să se învețe ce este demnitatea.
Una despre oameni așa cum sunt și nu cum vor să pară.
Sunt tot atâtea calități necesare pentru viață pe care mulți copii nu au de unde să le ia. Dacă provin dintr-o familie ale cărei valori sunt exprimabile doar în lei și euro vor duce mai departe Religia Codului de Bare.
Mulți încercăm să ne ținem copiii departe de internet și de televizor considerând că e foarte greu să filtrăm căcatul în căutarea rarelor momente frumoase care ajung pe micile sau foarte micile ecrane, dar mai bine i-am învăța să ceară ce vor să vadă. Și să judece ceea ce văd. Fiica mea are doar 11 ani așa că e prematur să spun dacă logica mea, dar mai ales a mamei ei, funcționează.
Cert e că NU sunt de acord cu această pânză neagră țesută din interdicții pe care mulți le-o trag peste ochi copiilor. Nici cu Fundamentalismul Fanaticilor Lecturii. Sunt zeci de cărți pentru copii care sunt doar maculatură. Și acolo trebuie făcută o selecție.
Să trecem împreună prin aceste 5 lecții de viață.
1. The Pursuit of Happyness.
Curaj, determinare și reabilitarea magistrală a bărbatului pe care feministele îl tot citează că pe sursa răului în lume. Un tată care este și mamă. Caz real, nu inventat de mașina de vise a Hollywoodului.
Am atașat și un interviu cu Chris Gardner. Atunci homeless, acum antreprenor, filantrop și speaker motivațional pe bune, nu ca ăștia făcuți la normă.
2. Up in the Air
Când încă lucram în ProTV mi s-a părut noul CEO extrem de asemănător cu personajul principal din Up in the Air. Nu ca stil, dar ca misiune :) Corporațiile nu cred în lacrimi. Poate că întrebarea "Ce vrei să te faci când vei fi mare?" ar trebui dublată și de "Pentru cine ai vrea să lucrezi?". Să am acum 11 ani, ca fiica mea, aș răspunde Elon Musk. Fără să ezit. Pe la 20 am vrut să lucrez pentru Adrian Sârbu. Cu bune și cu rele, n-a fost o alegere proastă. Acum răspunsul e "pentru mine". Îmi sunt un șef extrem de al dracului și uneori îmi tai singur din bani refuzând să fac campanii pentru produse din tutun. Chiar și atunci când sunt cu 90% mai puțin nocive :)
3. Pay It Forward.
Poate cel mai idealist film din listă. Privești și negi! Nu se poate așa ceva! Păi, noi facem să nu se poată!
4. I Am Sam
Înainte să devenim așa o națiune ipocrită "handicapatule" era o înjurătură frecventă. În continuare este, doar că nu mai recunoaștem. Ne facem inamicii în politică "retarzi" de exemplu. Oare câți din cei care nu au retard mintal suferă în schimb de un retard emoțional cât casa? Sean Penn nu a luat Oscarul, dar s-a răzbunat cu Mystic River. Alt film de băgat în programă, dar mai prin clasa a XII-a.
5. Am oscilat între The Bucket Listși World Fastest Indian. Unul dintre filmele preferate ale Muzei în care Anthony Hopkins joacă într-o poveste inspirată de un caz real.
Ambele filme sunt medicamente contra prăpastiei între generații. Le pot arăta copiilor că nimeni nu s-a născut bătrân, nu a ales să îmbătrâneaască, mai mult, în unele cazuri, tinerețea este o atitudine.