Quantcast
Channel: Radu F. Constantinescu
Viewing all 1084 articles
Browse latest View live
↧

Chiar și într-o zi în care plouă poți să întâlnești omul care va aduce soarele și pe strada ta! (Articol unisex)

September 30, 2018, 11:31 pm
$
0
0




Așteptăm prea mult momentul potrivit. 
Ele au impresia că nu arată niciodată suficient de bine. 
Ei nu știu niciodată care ar fi cea mai bună replică de agățat…

Ați văzut filmul acela cu “You had me at “Hello”?

Vorbele cele mai bune sunt cele care nu rămân nespuse.

Sau care și nespuse sunt auzite și înțelese foarte clar. Dar la asta se pricep ele. Îți vorbesc cu ochii, dar tu te uiți în decolteu. Și habar n-ai. 

http://bit.ly/FărăPrejudecăți



Astăzi nu este o zi urâtă. 
Pentru că suntem tineri. 
Pentru că atmosfera din cuplu e mai importantă decât vremea. 
Pentru că o zi devine mai frumoasă prin ceea ce trăim în ea. Cine își amintește o zi superbă în care nu s-a întâmplat nimic? 

Dar pentru ca o zi cu ploaie să aibă șansa ei trebuie să nu-ți deschizi doar umbrela. 
Să-ți deschizi și sufletul. Mintea. Brațele într-un bun venit. Și amărâta aia de gură care tace când nu trebuie. Și invers. 

Da. Chiar și într-o zi în care plouă poți să întâlnești omul care va aduce soarele și pe strada ta sau poate doar să-l vezi. 

Oamenii caută fericirea pe internet chiar și când locuiesc lângă ea. Ușă-n ușă. 


↧
Search

Faptul că amândoi suntem nefericiți în dragoste ne poate face… compatibili?

October 4, 2018, 10:16 am
$
0
0




Protagoniștii următoarei povești s-au cunoscut datorită mie sau din cauza mea, că nu sunt atât de sigur că e un lucru bun. 

Ea bea vodcă mai ceva decât un rus matur și era evident că nu avea pregătirea unuia. Nu-ți trebuie diplomă de psiholog să-ți dai seama când o femeie încearcă să înece în alcool amintiri care nu vor să se ducă. 

El nu bea deloc. 



Nefericirea lui în dragoste îl transformase dintr-un rebel… într-un angajat model. Când ne-am întâlnit la frizer am știut că e pe punctul să intre într-o depresie autentică! 
Avea plete de rocker supărat și a ieșit tuns regluamentar pentru anii aceia. 
Cu cărare pe dreapta. 
Era clar că nu-și mai găsea “cărarea”. 
În orice caz, nu pe cea dreaptă.

În problemele sufletului gândesc adesea ca un homeopat. Nu medicație, excitație. Cui pe cui se scoate. 

Prima lor întâlnire a fost exact cum mi-am imaginat-o. Au povestit mult despre ei, dar încă și mai mult despre acea parte din ei care plecase. Cum plecase. Cât a durut. Cum se împacă fiecare cu singurătatea. De aici și până la o propunere din partea ei să fie singuri împreună într-o cameră de cămin în Regie n-a fost prea mult drum. 

Dacă atracția fizică între ei era evidentă și explicabilă, în rest se potriveau ca nuca în perete. Unde peretele era el, care lucra în contrucții. Bărbat dur, mai în vârstă cu foarte puțin decât ea, dar mult mai încercat de viață, el ținea în frâu echipe de muncitori, furnizori care întârziau tot timpul și singurii care nu-l știau de frică erau arhitecții care mai veneau din când în când pe șantier. 

Ea visa o viață la Paris. Ar fi putut să o întrebe pe protagonista primei noastre povești dacă să ajungi acolo este suficient ca să te numești succes. E ca în bancul celebru care poate fi rezumat cam așa: “La Paris toți sunt extraordinar de culți. Până și gunoierii vorbesc franțuzește”. 

Recunosc că nu mă așteptam să-i mai văd după un an împreună. Sau poate am fost prea preocupat de viața mea ca să mă mai intereseze ale lor. A fost o perioadă decisivă în viața mea și tocmai îmi lingeam rănile din lupta cu minunata justiție din România când am primit o invitație. La nuntă și botez. 
Pe cartonul stropit cu ceară și pecetluit cu un sigiliu roșu ca pe vremuri stătea scris “Din dragostea noastră s-a născut… blabla blabla blabla”
Era clar că dragostea plutea în aer doar că amândoi își iubeau copilul și cam atât. 
La masa mea două “prietene” ale miresei comentau din spatele unor evantaie “originale de la Veneția”, dar în același timp “made in China”: 
-Ia uite-o și p-asta, e NF de nu mai știu când, dar pozează în marea îndrăgostită
-Păi nu e normal? De la sarcină?
-Sarcină pe dracu’. Sunt ca doi frați, nu-i vezi? 
-Măcar se înțeleg. Al meu nici n-a vrut să vină la nuntă. Nu mai iese nicăieri cu mine.
Nu e frumos să asculți ce vorbesc alții, dar recunosc că uneori ce nu e frumos poate să fie foarte util. 
În acest moment sunt unul dintre cuplurile cele mai sudate pe care le cunosc, dar ceea ce-i unește e mai mult un fel de frică în fața lumii sentimentelor care i-a mușcat o dată, ca leoaica lui Nichita Stănescu, de față. Nu se vede când ai cicatrici în suflet. 

Sunt oameni care au numele altor oameni scrijelite ca în coaja de copac. Cu cât trece mai mult timp, în loc să dispară, literele sunt tot mai mari. 

Au învățat amândoi să prețuiască liniștea. 
În loc de Paris, era bine și la Periș, 
în loc de posterele cu heavy metal puteau sta foarte bine tablourile cu angajatul lunii, 
iar în loc de sex… vorba lui: 
“Hai, măi, Radule, că sunt lucruri mai importante în viață! Avem un copil acum. Alte responsabilități. Și vezi că te contrazici, nu-l citai tu pe neamțul ăla în faculatate de zicea că “Omul inteligent apreciază lipsa suferinței”? Nu mă doare capul, știu la ce mă întorc. 

Prea mulți sunt împreună doar ca să nu fie singuri. 
Într-un provizorat care ține toată viața.


Acesta este un fragment din Psihologie pentru oameni obișnuiți. 
Al doilea volum. Singurul care se mai găsește. 


↧
↧

Ea i-a spus: Nu vreau romantism! Din acel moment lucrurile au luat-o razna!

October 4, 2018, 10:43 am
$
0
0



În ce carte am scris că “fiecare femeie dependentă de control caută în secret bărbatul care să o facă să și-l piardă”? Pentru femeia rece care urca în fiecare dimineață la aceeași oră într-unul din cele 8 lifturi ale unei clădiri la fel de reci ca și ea nu părea să existe niciun fel de cod secret care să-i spargă protecția. Computerele au firewall. Ea avea un zid de gheață. 
În firma unde conducea un departament existau bancuri cu ea, așa cum există cu Chuck Norris. 
Se spunea, de exemplu, că dacă pică aerul condiționat pe etaj într-o zi de vară e suficient să deschidă ea ușa biroului și temperatura va scădea în câteva minute la 16 grade. 
Filmul favorit al copiilor ei? Frozen. 
Muzica favorită? Rap. Ice cube.
Numele real al soțului? Moș Crăciun.
Stătea pe Strada iernii.  
Sportul favorit? Patinajul. Aici erau foarte aproape. Făcuse ani de patinaj de unde se bănuia că își formase o pereche de picioare fără cusur. 
Cu un lucru erau toți de acord: “Crăiasa zăpezii”  era frumoasă. Dar asta nu-i făcea să se simtă mai bine în preajma singurului director de departament despre care se spunea că știe în cât timp te va da afară încă de când te angaja. 
Pentru “liniștea” voastră asta se întâmplă în multe cazuri și la șefi care par pâinea lui Dumnezeu pentru că de multe ori se angajează “oameni-petic”. Nu-s chiar ce voiai, dar show must go on. Când apare unul mai bun, peticul dispare. Uneori asta se întâmplă și în relații: merge și un iubit de patru stele, până ai bani de unul de cinci. 
La fel de adevărat este că multe posturi care par permanente sunt de fapt sezoniere, doar că nimeni nu o să-ți spună că te restructurează peste 18 luni indiferent cât ești de bun. Că nu mai vine nimeni la interviu! Sunt acele posturi pe proiect sau pe vârfurile de volum de muncă previzibile. La fel de previzibil este și că peste un timp vei mai avea nevoie doar de 5 oameni din 10. Nu mă credeți? Nu o să aflați asta întrebând la HR. 
Să revenim în biroul de gheață. Convorbirea l-ar fi surprins pe oricare dintre angajații Crăiesei. Își sunase un partener de afaceri să-l convingă să angajeze doi oameni pe care tocmai îi băgase în preaviz. 
-Știi că până și oamenii pe care eu îi dau afară sunt mai buni decât ce îți trimit ție headhunterii. 
-Într-o zi o să trebuie să te și plătesc, glumi bărbatul de la celălalt capăt al firului. Te-ai gândit să-ți deschizi o agenție de recrutare?
-Dar șmecheria nu e recrutarea, dragul meu, e pregătirea. Chiar dacă îi țin doar un an, în anul acela trebuie să producă bani, nu pagube. 
Cei doi formau un cuplu și când au primit vestea retructurării în același timp au fost convinși că “frigida aia” nu sporta să vadă oameni fericiți. 
A doua zi ea a fost sunată de la cealaltă firmă. 
În a treia zi începea lucru.
În parta Crăiasa zăpezii își găsea mașina mâzgălită cu un ruj roșu burgund: Există viață după tine, Bitch! Și un număr de patru cifre. Probabil salariul de la noul loc de muncă. 
Hmmm… gândi ea zâmbind, lucru pe care îl făcea foarte rar, eu aș fi ales altă culoare pentru mesaj. Apoi își sună contactul: 
-Văd că ești pe cai mari, îți răsfeți angajații cu salarii mari. 
-Am angajat-o doar pe ea. El se uita prea insistent la secretara mea. Într-un fel le-am salvat relația. 
-Ce mincinos ești, ți-a fost frică să nu descopere secretara că erecția e altfel la 20 de ani decât la 50.
-48…
-Anii de umblat din floare în floare se pun dublu. 

Dacă am fi putut să vedem dincolo de ușile închise, în viața ei intimă, am fi descoperit una dintre cele mai interesante devieri de la normă. Am fi văzut o femeie care întârzia frecvent “la serviciu”, deși pleca mereu la aceeași oră. O femeie care mergea la destule specializări care nu se țineau niciodată, dar de la care se întorcea cu ecuson și - uneori - chiar cu diplome semnate de somități în domeniu. Meticuloasă, nimic de zis, în plastografie. În tot acest timp se întâlnea cu bărbați de la care voia un singur lucru. Să abuzeze de ea psihic. Avea - sau era convinsă că avea - oroare de orice violență fizică, dar nimic nu o excita mai tare decât un bărbat care să-i vorbească de sus, să o insulte, să o trateze ca pe o târfă. 
Pentru o palmă era convinsă că ar fi chemat poliția. Pentru o atitudine de stăpân se transforma imediat în cea mai ascultătoare sclavă. 
Să fie asta pentru că… 

#shareifyoudare
Bărbații sunt astăzi 
mai ușor de recunoscut 
după barbă 
decât după acțiuni.

Să fie pentru că nimeni nu reușea să o domine? 
E o boală și femeia asta are nevoie de ajutor specializat, dar uite că sadicul de Constantinescu o prinde ca pe un fluture cu un ac făcut din propoziții într-o pagină de carte. Oare nevastă-sa știe? 
Viețile secrete ale multora dintre cititorii noștri sunt mult mai spectaculoase decât a Femeii de Gheață. Și mult mai complicate. Soluția pentru o fericire întreagă s-ar putea să fie însă asemănătoare cu a ei. 
Într-o noapte ca oricare alta o brută a intrat mult prea bine în joc și a trecut de la dominația psihică la folosirea forței…
În avion, în drum spre casă a simțit că totul e pe dos. “Îmi iubesc soțul? De ce nu pot să fac toate astea cu el? Am făcut doi copii și nu pot să fac asta? Ce o să creadă depsre mine? O să-i spun totul și ce va fi va fi”. 
S-a tot gândit ce și cum să-i spună 3000 de km în aer și încă vreo oră în trafic. Era o idee proastă să-i spună totul. O să-i spună doar tot… ce trebuia să știe. 
Un mesaj pe telefon a întrs totul pe dos. Soțul în cerea să nu meargă acasă, ci să vină la un hotel. “Vine mama să stea cu copiii. Camera 402.”
Era vreo aniversare? De obicei bărbatul uită, dar ea trăia cu senzația că lucrurile erau pe dos. 
Uite cum îmi mut eu bagajele dintr-un hotel în altul! Asta-mi trebuie mie? Era în același timp agasată și intrigată de idee. În ultimii ani auzise de cele mai multe ori întrebări: “Ce-ai vrea să facem? Unde ai vrea să mergem?” Schimbarea i se părea mare, dar și puțin șerbet ieftin. Ei doi, într-un hotel de lângă o gară. Măcar dacă era unul boutique. 
Ca să intre în jocul lui lăsă bagajele la recepție, întrebă unde e baia și își schimbă acolo lenjeria intimă. Apoi se gândi că el o să o întrebe de ce a luat ceva atât de provocator într-o călătorie de afaceri și se schimbă la loc râzând. Ce tâmpenie mai e și viața asta. Lasă că trec și peste noaptea asta și mâine vorbim. 
-Nu e ce crezi tu, i-a spus el de cum a intrat pe ușă, te-am adus aici să-ți spun că vreau să divorțăm. Nu voiam să ne audă copiii cum ne certăm, te știu și îmi dau seama că urmează un scandal.
Mintea ei a avut nevoie de câteva secunde să proceseze. De ce voia asta? “Ești doar mama copiilor noștri, nu mai ești de multă vreme soția mea. Nici femeie nu mai sunt sigur că ești”. 
-Știi că o să urmeze un scandal? Habar n-ai ce o să urmeze! Nu mai sunt femeie? Poate pentru tine! 
El făcea ochii mari în timp ce ea îi spunea de câte ori l-a înșelat, cum, unde, cu bărbați pe care nici nu i-a mai văzut. 
El a ridicat mâna asupra ei, dar a rămas ca o statuie. 
-Vrei să dai în mine? Hai, dă dacă ai curaj! N-ai curaj!  Numai gura e de tine! Uite așa se face! Prima palmă pe care i-a dat-o ea a părut să-l trezească. A doua să-l enerveze. Pe a treia a dat-o el. 
S-a prăbușit plângând. El s-a aplecat imediat să-și ceară scuze, dar ea l-a oprit: 
-Taci măcar o dată în viață! 
-Cum ești?
-Îngrozitor de excitată! Rupe hainele de pe mine și ia-mă acum. 
Deși gura spunea una, mâinile se opuneau, a fost o adevărată luptă, dar nu una cu reguli. L-a mușcat, a mai pălmuit-o. Dar nu peste față. L-a strâns de gât, a tras-o de păr. A vrut să o ducă la geam, el l-a și deschis. 
Dacă ne vede cineva? 
Să ne vadă. 
O voce de femeie din balconul de sub ei s-a auzit clar: 
-Alo, etajul 4! Avem copii!
-Și noi! A țipat ea fericită! Și noooooi!

A doua zi, la recepție făceau check out-ul un el răvășit și zgâriat pe față și o ea privind în jos, cu o eșarfă care nu putea să ascundă toate vânătăile. 
-Au fost probleme? Cum ați dormit? 
-Cea mai bună noapte din viață! Vă lasă conducerea să păstrați bacșișurile? 

↧

Prea mulți sunt împreună doar ca să nu fie singuri. Într-un provizorat care ține toată viața.

October 5, 2018, 11:32 am
$
0
0


Astăzi fumam în bucătăria unui prieten nefumător și nu discutam despre vreme. Nici măcar despre vremuri. Discutam despre filmul la care lucrează și despre personajele din el care nu sunt deloc fictive. 
Mă simțeam de parcă mi-a citit mesajele!!
Mi-a fost teamă inițial să-i spun câți oameni mi-au scris despre situații care se pupă cu filmul lui. 
Oameni care se tem mai mult de singurătate decât de banalitate sau chiar de nefericire.  

Cine ești tu? Un copil speriat care se ține de mână cu orice alt copil speriat, de parcă două frici ar putea să se anuleze una pe alta? 
Un copil care se învârte cu alți copii în jurul unor scaune care nu sunt suficiente pentru toți. Știi jocul? Ne așezam la comandă și totul era să nu rămâi în picioare. În graba aceea NIMENI nu alegea scaunul pe care se așeza. 
Mai târziu n-ai ales nici femeia. A fost prima care nu te-a refuzat. Era și ea sătulă de refuzuri. 
O dureau picioarele de atâta stat. 
Erați ca două scaune care se odihnesc unul peste altul. 
Cine ești tu? Care ai ieșit prima dată pe stradă ca să fii admirată înainte să ai buletin și ai sfârmat primele visuri de băieței înainte să ai voie să sfărâmi legal o mașină? 
În jocul cu scaune tu ai avut paturi. La început prea multe. Iar acum cam reci. 
Mă privești peste masă și mă întrebi ce-or face toți băieții buni din viața ta acum? 
Băiță copiilor pe care ți i-ar fi făcut ție. 
Tu ești tot cu ăla de care mi te plângi. 
Da. Și tu. Și tu. 
Nu-ți convine scaunul? Învață să stai drept. 
Drept! 
Nu drepți…
Nu-ți convine viața? Schimb-o!
Femeia, bărbatul, concepția despre lume, poți să schimbi orice!
Dar e așa o lene emoțională…
Următorul o să fie la fel de prost…
Următoarea o să se dovedească la fel de a dracului…
Normal. Pentru că tu nu știi să alegi. Iar tu nu știi să îmblânzești scorpia.
Iar acest provizorat, această tristețe instituționalizată, aceste speranțe ajustate la inflație, le dai mai departe și copiilor tăi. 
Lecția de nefericire conjugală n-ar trebui să existe în temele pentru acasă. 
Dacă acasă se poate numi locul acela în care doi oameni singuri plătesc împreună întreținerea. 




Acesta este un fragment din Psihologie pentru oameni obișnuiți. 
Al doilea volum. Singurul care se mai găsește. 


↧

Schimb de dame

October 5, 2018, 11:41 am
$
0
0



...
Taxiurile au intrat în același timp în cochetul complex rezidențial și s-au oprit în fața aceluiași bloc după ce s-au încurcat puțin printre clădirile absolut identice. 
Din prima s-a dat jos Ioana, nume de scenă Catwoman. Femeia își câștigase existența în multe feluri până în acel moment, dar de aproape doi ani aflase găina cu ouă de aur în persoana… bărbatului!
Bărbatul în general, nu un bărbat anume. Investiția? Un costum de latex cumpărat de la unguri, o pereche de silicoane made in Dorobanți și un abonament la sală. 
Latexul nu crede-n lacrimi. Nici în cartofi prăjiți. Când te îmbraci în ceva care arată de parcă te-ai pictat, nu ai pus ceva pe tine, nu-ți permiți pizza. 
Taxiul ajunsese cu 15 minute mai devreme decât a prevăzut ea și cum nu-i plăcea să dea bonusuri și era plătită pentru doar o oră s-a decis că va mai sta acel sfert de oră la aer. În traducere liberă la aer însemna să fumeze două țigări. 
Din al doilea taxi ieșea un pic mai greu Oana. La fel de brunetă ca și Ioana, că doar foloseau aceeași vopsea de păr, Oana urmase și ea o reconversie profesională. Era o Albă ca Zăpada profesionistă la petreceri de copii. Specialitatea ei? Animale din baloane! Nu voia mama să-ți ia un câine? Îți făcea Albă ca Zăpada unul în 10 secunde! Albastru, roz sau chiar galben. Nu știai la ce școală să trebuie te duci ca să te faci pirat? Tot Albă ca Zăpada îți îndeplinea visul cu un papagal din două baloane și o sabie din trei!
-Aici e blocul ZXZ scara 9! O întrebă ea pe Ioana. Doamne, cât l-am căutat!
-Și eu, stai liniștită, nici nu știu cum își nimeresc casa când se îmbată oamenii ăștia! Sunt toate la fel. Probabil și viețile lor sunt identice. 
-Aaa. Nu locuiți aici. 
-Ha! Atâta ar mai fi lipsit! Pun pariu că aici au comunitate de-aia pe facebook și fiecare știe ce face fiecare. Un fel de bârfă instituționalizată. Eu aș fi avut block în bloc. Cu o notiță între femei: nu vă lăsați bărbații pe chat cu curva aia. 
Albă ca Zăpada ezită un pic: 
-Sunteți prostituată? 
-Doamne, câtă politețe pe tine! Nu, sunt un fel de dansatoare. Doar că nu tocmai genul care rămâne cu toate hainele pe ea. Astăzi sunt Catwoman. Nu e ceva din care să ieși la pensie. Tu? 
-Și eu am fost dansatoare. Dansuri populare. 
-Cred că sunt mai populare dansurile ca al meu zilele astea. Ce dansai? Călușarii? 
-Călușul e dans de bărbați. 
-Și ce, dragă, ale mele sunt pentru femei? 
Au râs amândouă. Genul acela de chimie care se întâmplă rar între femei. Poate și pentru că nu aveau nimic de împărțit. 
-Nu e chiar așa mare diferența, spuse Oana, eu sunt Albă ca Zăpada la petreceri de copii, dar am ocazia să muncesc mai des și să câștig mai mult de când m-am întâlnit la o petrecere mare cu o Cenușăreasa. Mi-a zis: cum vrei, fată, să te cheme tăticii la petreceri de copii când ești îmbrăcată până în gât? Decolteu, push-up, poze pe facebook și o să vezi cum te sună. 
-Păi, nu aleg în general mămicile cine să vină? 
-Când aleg mămicile vin arlechini, Mickey Mouși, magicieni…
-Magicieni? Știi bancul?
-Nu.
-De ce nu e bine să te încurci cu un magician? Că te f*te și dispare. 
Sunt momente în viață cu care știi că nu o să te mai întâlnești și simți că trebuie să faci un pas riscant. Nu era nici descoperirea radioactivității, nici cucerirea lumii, dar cu siguranță Oanei îi bătea inima la fel de tare când i-a propus Ioanei: 
-Hai să facem schimb în seara asta. 
-Faci mișto? Nu-mi dau seama din geaca asta, dar nu cred că intri în costumul meu. Iar prin părțile esențiale nu știu dacă-l…umpli. 
-Hai în scară, zise precipitat Albă ca Zăpada. Sau oare ar trebui să-i spunem în faza asta “pisica albă”? Tot ce a urmat s-a întâmplat în mare viteză: interfon; cine e?; etajul 5; amândouă în lift; Albă ca Zăpada iese din geacă;  umeri bufanți ai costumului  își revin la forma inițială după ce au stat înghesuiți; dar mai ales sânii strălucesc de tinerețe.
-Sunt naturali? 
-Da. 
-Ce pierdere pentru umanitate! Eu am dat bani să arăt așa! Nu înțeleg de ce n-ai iubit. 
-Cine a zis că n-am? 
-Mai voiai tu să schimbăm dacă aveai? 
-Păi, ce, tu nu ai? 
-Sigur că am! Strângem bani să luăm o casă, dar nu într-un loc ca ăsta. 
-Un loc unde să-ți poți crește copiii, dar el nu vrea să faceți încă, nu-i așa? 
-Cine a zis?
-Păi, n-ai fi acceptat să schimbăm dacă nu-ți plăceau copiii și nu-ți doreai unul. 
-Vezi că n-am acceptat încă. 
-Te rog! S-a plictisit de mine. Nu mai știu nici de ce m-a luat de nevastă. În noaptea nunții aveam două taxiuri pline cu flori. Acum nu-mi mai aduce nici măcar un ghiocel de la țigani primăvara. Când vin acasă mă întreabă cel mult dacă am luat pâine apoi se umflă ca un pepsi și adoarme. Am nevoie de asta. Să se uite și la mine niște bărbați ca la o femeie. Unii liberi, nu însurați. 
-Ha! Tu crezi că eu îi întreb dacă sunt însurați? Doar nu mă culc cu ei. Plătesc, dansez, mă dezbrac un pic, facem niște poze, mereu cu masca pe față și gata. 
Liftul se opri la etajul 5. Pentru a treia oară. Durează mai mult decât credeți să faci schimbul chiar și parțial. 
Când se închidea ușa Ioana se întoarse brusc: 
-Stick-ul!
-Ce stick? 
-N-ai un stick de memorie cu muzică de copii? 
-Le tot pierdeam. Vezi că găsești pe youtube. Un motan cât un pisoi e hit. 
-De 5 minute ești Catwoman și faci mișto de mine? Vezi că eu am stick. E în geantă lângă bici și cizme. 

A doua zi s-au întâlnit să facă schimb de costume înapoi. 
-Cum a fost la tine? Întrebă adevărata Catwoman.
-La început am făcut pe mine de frică. Am zis că trebuie să mă duc la baie și nu mai aveam curaj să ies. 
-Și eu am vrut să merg la baie, dar era ocupat. Trebuia să mă previi că așa e într-o casă cu 6 copii veniți în vizită. Apoi?
-Mi-am dat seama că trebuie să beau ceva. Așa că am ieșit pocnind din bici și strigând “Golanilor, nu-mi oferă nimeni ceva de băut?” Au sărit toți cu câte un pahar…
-Norocoaso! La mine aveau doar șampanie pentru copii. 
-N-a fost numai noroc. “Golanii” tăi erau niște contabili grăsuți, cu ochelari, unul dintre ei cred că m-a și recunoscut că am fost la ziua fetiței lui anul ăsta. Mi-a zis “Eu nu cumva te-am mai văzut?”
-Și ce dracu’ ai zis? Ai negat?
-Cum să neg? I-am răspuns “Sigur că m-ai mai văzut, aragaz cu patru ochi, în visele tale! Acum sunt aici!” 
-Să mori tu că așa i-ai zis!
-Pe cuvânt! Și pentru că nu eram sigură că am cu ce să umplu o oră am încercat să-i îmbăt. A mers strună, le-am făcut cățeluși și pisicuțe și râdeau ca proștii. 
-Din ce, că baloanele tale erau la mine.
-Din prezervative. Aveau toți. Doar-doar. Le-am zis “băieți, sperați degeaba, doar Batman o călărește pe Catwoman, care dintre voi e Batman? Poate beat man. 
-Deci ai avut o seară de căcat. De ce n-ai răspuns la telefon când te-am sunat? Schimbam de ieri, poate ieșeam și undeva…
-Ba chiar a fost o seară genială. La final unul s-a simțit rău și l-a sunat pe fratele lui, medic. Nu voia la spital. Cred că și fumase ceva. Când a intrat ăla pe ușă eu eram în sfârșit la baie să mă schimb și nu reușeam să mă extrag din costum. Transpirasem. Doamne, e un tip înalt, brunet, ochi albaștri, când a și întredeschis ușa de la toaletă să-mi spună cu voce gravă: Domnișoară Catwoman, avem o urgență și ne trebuie baia. Vă deranjează dacă vă trimit în sufragerie? 
-Hai că-i tare. Și, ce-ai făcut?
-Păi, m-a făcut domnișoară! Nu știi ce înseamnă asta pentru o femeie căsătorită de 4 ani! I-am răspuns “În sufragerie? Nu mă deranjează nici dacă mă trimiți în dormitor!
-Ești dementă. Cum de îți lasă ăștia copiii pe mână? 
-Niște inconștienți! La tine cum a fost?

Cum a fost mai departe afli din carte :)
Psihologie pentru oameni obișnuiți. 
Volumul al doilea. 
http://bit.ly/VolumulAlDoilea

↧
↧

Niciodată n-au fost românii mai dezbinați decât acum, la centenarul Unirii.

October 6, 2018, 7:22 am
$
0
0




La orice referendum, gruparea care a câștigat strigă la final URA.

Acum ambele tabere și-au strigat ura de la început. 

Dezbinați între două Românii. 

O Românie a celor bogați și a celor săraci. 

A celor care au vizitat toată Europa și a celor care n-au văzut nici măcar Marea. Asta pentru că, în ciuda unui program, Litoralul NU e pentru toți. 

Suntem rupți între orașe și sate. 

Între cei cu facultate și cei care n-au nici măcar cei 7 ani de acasă. 

Și culmea e că săracii îi susțin tot pe cei care i-au sărăcit. Pentru că au avut grijă să-i prostească de tot și nu-și dau seama. 

România e despărțită grav de tot între cei care ar face orice pentru bani și aceia care au donat să se construiască un spital pentru copiii bolnavi de cancer. 
Paradoxal, unii fac un bine donând vreo 5 milioane de euro exact celor care risipesc vreo 50 de milioane cu un referendum foarte util. La finalul lui vom ști cu exactitate câți idioți sunt în România. 

România nu mai prinde încă 100 de ani. Biată fată bogată și fără noroc. Toți cei care au pretins că o iubesc erau doar cu gândul la zestrea ei. 

Vă mai aduceți aminte poezia lui Victor Tulbure? “În lume nu-s mai multe Românii?”

În curând s-ar putea să nu mai fie nici aia. 

P.S. În loc să stați pe facebook mai bine sunați-vă părinții și bunicii. Știu că mai e până la Crăciun. Dar Muza a făcut exact asta și s-a convins cât de dezinformați erau. 
Familia ei stă ACUM acasă. Dar ar fi mers toți la Referendum dacă nu-i lămurea ea. 
Tu știi ce mai face bunicul tău? 

↧

Cea mai întâlnită fantezie sexuală la bărbați e soția. Altuia.

October 6, 2018, 11:01 am
$
0
0



Și la femei cea mai întâlnită fantezie este un bărbat șarmant, atent și bun la pat. De care să nu afle soțul. 

Intervenția Muzei: 

O cititoare m-a întrebat: Ce se întâmplă când ți-a dat un inel și-a uitat de el? Ce înseamnă când soțul nu poartă verigheta? 
În general nu se întâmplă nimic pentru că bărbatul dacă vrea să te înșele te înșeală oricum, pe femeile cu care ar putea să te înșele nu le sperie verigheta ba mai mult uneori le și excită.
Timp de trei ani noi nu am purtat verighete. Nu sunt fan bijuterii, dar după cununia religioasă  tare drag îmi este inelul. Este singura bijuterie care nu mă incomodează. 
În acest moment când vă scriu acest text de pe telefon din locul din dreapta cu verighetă pe stânga, Radu al meu conduce spre Constanța fără verighetă :)) Dar tot cu mine merge spre mare. Deci nu este un motiv de îngrijorare.
Ideea este să nu-ți creezi șcenarii în caz că el nu-și poartă "jurământul" că scenariile astea nu sunt cu happy end. 
Cu orice risc o să vă spun ce gândesc. Verigheta nu înseamnă nimic. Este doar o promisiune încremenită în aur. Bărbații zic că verighetele sunt cele mai mici cătușe din lume. Prost material ne-am ales pentru cătușe! Aurul se rupe cu mâna și promisiunile cu timpul. Verigheta nu înseamnă nimic, dacă omul care o poartă nu înseamnă totul pentru tine.
Dacă ai vreun dubiu gândește-te că mai sunt și acei bărbați care își pocnesc soțiile cu verigheta pe deget. Oare doare mai puțin că o are pe mâna stângă?  

Intervenția mea: 

O poveste adevărată care e sau nu o soluție la așteptări. 

Să nu le diminuăm. Cine s-ar mai căsători dacă semnătura aceea ar fi o capitulare, o renunțare la libertățile cetățeanului, un dictat al mediocrității erotice, un început al sfârșitului?
Nu, să nu le diminuăm, să le creștem. 
Nu vreau să fie la fel după căsătorie. Vreau să fie mai bine!
Când el a întâlnit-o familiile s-au opus. Ea era căsătorită de 4 ani. El de mai mult. Într-un haos delicios au făcut dragoste prin mansarde, paturi de împrumut, hoteluri. 
Erau din lumi diferite și nu își doreau să intre prea mult în teritoriul inamic. Se întâlneau în no man’s land-ul așternuturilor răvășite, nu dincolo de legi, dar cumva între ele, ca într-un ochi de uragan inversat, unde nu e totul liniște. Liniștea era de jur împrejur. 
Să mergi din această nebunie către o căsătorie părea o nebunie chiar mai mare decât adulterul! La drept vorbind adulterul e mai firesc decât fidelitatea. 
Au sărit în prăpastie ținându-se de mână. Spre surprinderea tuturor nu au căzut. Așa cum parpanta sau deltaplanul se ridică în baza curenților ascensionali și ei și-au dat seama că singurul mod în care poți să nu cazi nu este să încerci menținerea altitudinii. Ci o urcare permanentă. O schimbare permanentă sau chiar două. El este acum alt bărbat și se va transforma în altul, și apoi în altul, și tot așa. Și ea la fel. Mereu alții. Iar dragostea mereu aceeași. 
Se poate să se se termine? Oricând. Și se poate să se termine rău, dar și poveștile frumoase și cele urâte pot să dureze la fel de mult, dar nu înseamnă că sunt la egalitate! O poveste frumoasă, scurtă și intensă poate să pară superificală în ochii lumii, dar una urâtă, însă respectabilă privind din afară este ca o capcană a propriilor minciuni. Nu poți să mai ieși că în aparență n-ai niciun motiv. Dar trebuie să o faci! Vorba unei prietene 

“Decât un rău fără sfârșit, 
mai bine un sfârșit rău”. 

Cum a fost mai departe afli din carte :)
Psihologie pentru oameni obișnuiți. 
Volumul al doilea. 

http://bit.ly/VolumulAlDoilea

↧

Știți bancul cu tipul a cărui iubită era o Miss? Nu vi l-am spus? Nu știu cum am o-mis!

October 6, 2018, 11:27 am
$
0
0




Viața nu a fost foarte rea cu Vero. I-a dat și inteligență. I-a dat și un chip frumos. Un singur lucru nu i-a dat (sau poate două): sâni! Era ca un băiețel dichisit, adorabil, dar într-un fel sau altul nu era chiar femeie după etaloanele momentului. În anul milei Domnului și al atenției distributive a trimisei lui pe Pământ,  chirurgia plastică, acest lucru s-ar fi rezolvat în trei săptămâni cu tot cu convalescență. Durează mai puțin să-ți pui sâni decât să uiți un bărbat. Și doare mai puțin. 
Din păcate pentru Vero, acestă poveste are loc prin anii 90, la scurt timp după  “Revoluție”. 
Într-o joacă, micuța Vero s-a dus la un casting pentru modele. Pe atunci aceste castinguri însemnau în proporție de peste 99% doar jumulirea gâsculițelor naive cu pretenții de podium. Norocul i-a surâs și a nimerit la un casting din unu la sută. În două săptămâni primea bilete pentru Paris! Dar acolo nimic nu arăta așa cum s-ar fi așteptat… Într-un apartament de 3 camere stăteau 6 modele. O moldoveancă a spus cu obidă: Ne-au înghesuit ca pe niște curve. Vero a glumit: Dacă eram curve am fi avut fiecare camera ei. Și în niciun caz n-ar fi fost paturi suprapuse. 
Venirea la Paris li se păruse a fi succesul când de fapt nu era decât începutul. În fiecare săptămână unele fete plecau, altele veneau. Vero, care era foarte  slabă de la natură nu avea nicio problemă să prindă contracte mici, dar dese pentru că în Franța erau la modă atunci modele moarte de foame și cât mai inocente, iar fața ei arăta ca de puștoaică de 14 ani. Atunci, nu acum, că acum unele puștoaice de 14 ani par mai în vârstă decât nevastă-mea. 
Telefonul costa o avere așa că dorul de casă îi făcea din ce în ce mai rău. Nu se înțelegea cu fetele, fie pentru că modelingul nu e un sport de echipă, fie pentru că se schimbau prea repede și nu aveau timp să se cunoască. Doar cu o fată de la Chișinău, pe jumătate rusoaică, mai schimba două vorbe. Într-o zi rusoaica a organizat o ieșire nepermisă la vodcă și dans. Cei care cred că întâlnesc modele în club seară de seară nu strică să știe că ora la care începe programul acolo e mult mai târzie decât ora la care se culcă un model adevărat, mai ales când lucrează des. Așa că această “abatere” era un adevărat eveniment. În seara aceea au nimerit într-un club unde se organiza un concurs de Miss. Nimic serios, doar ca să fie atmosferă. Rusoaica a ieșit pe primul loc, Vero pe al doilea. Sticla de șampanie pe care au primit-o era mai proastă decât ce beau deja, dar panglica arăta foarte bine, exact ca una de la Miss Univers, că nici nu e greu. 
Rusoaica a vrut s-o arunce imediat: Arată ca una de la morți! Veșnica pomenire a frumuseții de moment! Aveam una de-asta la Chișinău, făcută de mine. N-am câștigat niciodată un concurs de Miss, dar una de la mine de pe scară câștigase și avea o bandă de-asta pe care o purta prin casă, goală, când veneau bărbați la ea. Într-o zi am aflat că și prietenul meu a venit pe la ea și o plătea cu 50 de mărci. Auzi tu! 50 de mărci!?! Iar pe mie nu-mi dădea nici o înghețată! Mi-am făcut și eu una și i-am zis prostului că am câștigat-o la un mare concurs la București. L-am dus la oglinda de la dulapul cu haine și i-am zis tot timpul “Uită-te bine ce fuți”. A fost foarte impresionat. Mi-a lăsat și niște mărci. “Să-mi iau ceva frumos”. Din păcate și mărcile lui au fost la fel de false ca panglica mea de Miss. 
Atunci mi-am promis să ajug la Paris și să fiu fericită cu altul. Prima parte a fost mai ușor de făcut. Tu de ce te-ai făcut model? 
Pentru că n-am țâțe. 
Au râs amândouă, apoi au plâns un pic, că așa e la băutură, dar dimineață, după ce s-au speriat una de alta când s-au văzut cu cearcăne, rusoaica i-a zis: Dacă pentru bărbați o faci, poți să te întorci în România. Când vor auzi că ai fost model în Franța nu te vor mai vedea ca pe o femeie șnur. Și mai am ceva pentru tine. Panglica mea de aseară. 
Dar tu ai câștigat-o. 
Cine mai știe asta în afară de noi? 
Rusoaica a avut dreptate. Vero a avut bărbați la picioare din toate categoriile sociale, iar vestea că o fată din cartierul gri defilase în Franța a făcut repede înconjorul micului oraș deși atunci nu exista facebook. Ba chiar erau bărbați care se jurau că sânii mari sunt de-a dreptul vulgari! 
Sora ei mai mică făcea bani cu poze “cu Vero la Paris”. 9 pe 12 = 5 lei. 
Ba chiar și o verișoară și-a găsit soț pentru că “vară-sa-i model, frumusețea e în gene”. 
Anii au trecut. Nimic nu s-a schimbat. Oamenilor le e mai greu să aprecieze cu mintea lor ce e frumos și aprecierea altora este ceva ce înțeleg mai ușor. În locul panglicii de Miss acum se poartă sutele de mii de like-uri pe instagram, acest Tinder mai fandosit, care pretinde că ar fi apărut de dragul artei fotografice. 
Proverbul “Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie” se aplică doar oamenilor cu personalitate. Iar aceștia sunt, ca și cititorii de carte, din ce în ce mai puțini. 



Cum a fost mai departe afli din carte :)
Psihologie pentru oameni obișnuiți. 
Volumul al doilea. 
http://bit.ly/VolumulAlDoilea
↧
Search

“Nu te-aș mai fi cunoscut!” - Opinii pe contrasens! IWYT

October 8, 2018, 3:12 am
$
0
0




Acesta este o poveste dintre cele trimise de voi pentru I WANT YOUR TEXT, concursul fără premii, dar cu mii de cititori. Dacă ai un blog (și îmi place textul tău) îl public cu tot cu o trimitere către blogul tău. Serverul să țină ;) Apropo: NU este necesar nici să-mi dai like la pagină, nici să fiu de acord cu textul tău. Se poate să-mi placă și să nu fiu de acord. Îl voi publica! Cu textul de față NU am fost și NU sunt de acord. Dar era prea savuros și prea pe contrasens să nu-l public. You are next ;)
Meaaj privat aici: 
https://www.facebook.com/raduefconstantinescu/


Știi întrebarea aia, clișeistică deja, "dacă ai putea da timpul înapoi, ce ai alege? Să îl fi cunoscut sau nu?"
Sunt convinsă că marea majoritate răspund cu “A, da! Cum să nu ne fi cunoscut noi?” Tre' să păstram partea bună, să gândim pozitiv, blablabla și alte platitudini care sunt la modă pe facebook și n-au nicio legătură cu realitatea.
Ți-am mai spus că ești unic? Ei bine, să știi că esti singurul om despre care pot spune fără ezitare că da, aș da timpul înapoi să nu te fi cunoscut! 

Aș da timpul înapoi să nu fi mers în acea vacanță în care, la întoarcere, te-am întâlnit. 
M-ai agățat, ca să fim mai exacti. 
Nici măcar nu mi-a plăcut vacanța aia, asta ca să fie treaba treabă. 

Aș da timpul înapoi ca să nu mă așez lângă tine în avion. 
Aș da timpul înapoi chiar dacă știu că am avut atâtea luni bune. 
Și conversații savuroase, care, oamenii deștepți știu, funcționează ca un afrodisiac al naibii de bun :-)) 
Și sex, hai să-i zicem bun, norocul tău că eu sunt foarte condiționată emoțional. 
Și planurile noastre, 
și amintirile noastre, 
și tot timpul frumos petrecut împreună. 

De fapt, nu știu cât de mult mi-ai plăcut tu, dar știu că mă plăceam mult pe mine atunci când te iubeam. 

Păi, bun, atunci de ce să vreau să nu te fi cunoscut? 
Pentru că la pachet au venit și minciunile tale presupus elaborate (vai :-)))  ), și calul troian pe care mi l-ai adus în casă, veselia, optimismul și drăgălășenia ta care nu mascau decât o superficialitate patologică deja... 
Pentru că singurul lucru pe care mi-l reproșai era (culmea!!!) faptul că nu am un viciu care să mă facă să aparțin lumii tale…
când, na, asta e de fapt o calitate - nici macar nu pot să o consider calitate, e o normalitate, vorba lui taica-meu, să nu ridicăm normalul la rang de virtute.

Dragul meu, fosta mea mare iubire… esti omul care mi-a facut cel mai rau in viata. 
Nu putem fi prieteni, ai ratat momentul asta. De mult! Prieteniile mele sunt adevărate. Muncite! Verificate, încercate. Și mai ales reciproce. Mi-au fost alături la greu. Tu nu.

Baftă. 
Nu îți doresc să fii fericit sau ce se urează când se despart doi oameni, mai mult sau mai puțin de fațadă, că de fapt îți vine să scrâșnesti printre dinti "tu-ți neamu' mă-tii!!" 
Îți urez doar să primești fix ce mi-ai dat și tu mie. 


↧
↧

Îmbrăcați-vă liniștite cu orice vreți voi. Că există oameni care vă vor bârfi și dacă stați acasă.

October 9, 2018, 12:52 am
$
0
0



A înnebunit România! 
Referendumul nu a trecut, dar "creștinii"încă mai luptă și nu doar cu "gheii". Tinerii în pantaloni mulați, fetele cu fuste scurte, bărbații cu barbă, adolescentele cu cercel în buric, toți sunt dușmanii "administratorilor de bloc". 
Epică mi s-a părut afirmația unui preot de la care speram mai mult. Că e plin de creștini care nu știu Crezul. Boss... e plin de creștini care FURĂ! Ideea nu este să știi Crezul ca pe o poezie, ci să TRĂIEȘTI în curățenie morală. Vezi că ăștia pot să modifice doar Constituția prin ordonanță de urgență, nu și Decalogul. Acolo scrie: Să nu furi. Nu "să nu furi mai mult de..." :))
În acest context am reeditat un text mai vechi din Necenzurat: 

Cineva mi-a argumentat foarte acid și nedrept că Emancipatele de azi sunt mai curve decat curvele de ieri! 
L-am blocat pe domn, dar am pus subiectul la vot. Previzibil a ieșit detașat.

Totuși... definim problema? :-))) 

Ești curvă dacă divorțezi.

Altele se sacrifică pentru copil, tu, care ai un picior frumos cum e Crăciunul și altul zglobiu ca Revelionul, vrei să te viziteze și pe tine cineva între sărbători! 

Ești curvă dacă ești tânără, frumoasă și porți scurt sau mulat. Sau ambele.

Păi alea care te comentează ce-ar putea să pună pe ele să fie în avantaj sau măcar la egalitate? Fluturașul de salariu?

Ești curvă dacă te dai jos dintr-o mașină mai scumpă de 50.000 de euro. În unele cartiere ești curvă de la sume mai mici. Și eu am crescut printre mahalagisme gen: Câtă ai supt pentru mașina asta. Afurisită inegalitate, mă gândeam când eram copil, doar bărbații se duc la serviciu?

Ești curvă dacă ieși cu mai mulți până îți dai seama care dintre ei îți place suficient. Sincer? Ești doar disperată, că e clar că nu-ți place niciunul, dar nu vrei să te prindă artificiile lui 2014 ștergându-ți singură mucii.

Unde e comparația cu curvele de ieri?

Am zis că scriu pornind de la ideea unui domn care m-a enervat suficient cât să-i blochez accesul pe oricare dintre conturile mele.

N-am spus nicio secundă că textul va semăna măcar un pic cu speranțele domniei sale.

Partea mai proastă e că v-am mințit. Era o doamnă. Îmi pare rău să o spun, dar oricât de mult v-ar putea critica un misogin, el nu se va apropia măcar de acidul sulfuric din vorbele unei femei despre altă femeie. Asta și pentru că misoginul detestă femeile fără să le înțeleagă, ca atare n-ar avea idee unde au punctele sensibile în care să le lovească.

Rămân la părerea mea: cei mai mari misogini sunt femei.

Cât despre curve, curvele sunt doar niște femei care se distrează mai bine decât tine! Cele care o fac pe bani se numesc prostituate.

O seară reușită vă doresc. Îmbrăcați-vă liniștite cu orice vreți voi. Că există oameni care vă vor bârfi și dacă stați acasă.


Citește http://bit.ly/FărăPrejudecăți
↧

O femeie “și-a agățat” soțul de pe un cont fals. Am întrebat-o: Te-a deranjat că îi spunea cuvinte pe care ți le spune și ție? Mi-a răspuns: Nu! M-a deranjat că îi spunea cuvinte pe care mie de multă vreme nu mi le mai spune.

October 9, 2018, 11:02 am
$
0
0



Unde dai și unde crapă. După câte un articol vine o furtună de mesaje. Deși mă consider un empatic selectiv, adică nu mă afectează decât ce las să mă afecteze, de data asta au fost două mesaje care m-au luat complet prin surprindere. Pentru al doilea, de la un bărbat, răspunsul vine în night reading-ul de la miezul nopții. 

Uitatul după femei nu mai e pe stradă. E pe telefon. 

Pot să vă spun cu mâna pe inimă (o să vedeți la 12 noaptea) că și uitatul după bărbați e la fel.

E mai ușor. 
Sunt mai multe. 
Sunt mai puțin îmbrăcate. 
Iar pe stradă nu merg cu un buton deasupra capului de “send message”.

Dar pentru că e ușor nu înseamnă că e bine!!

În urmă cu 15 ani o asemenea situație ar fi fost scenariu de film. Ați văzut Closer? Sau The Truth About Love? (2005). Exact asta era ideea, doar că din câte știu nicio cititoare nu a mers la fel de departe ca personajul din film. 

Totuși femeia care mi-a scris a mers destul de departe. I-a cerut poze. El le-a trimis. L-a întrebat despre relația lui. El i-a spus că nu mai merge de multă vreme. Și-au dat întâlnire. Și au venit amândoi. 
-Locul avea o reputație destul de proastă așa că primul lucru pe care l-a spus când m-a văzut acolo a fost să mă certe! A țipat la mine de se uitau chelnerii sau ce-s ăia pentru că era convins că sunt acolo pentru același lucru ca și el
-Păi, de fapt erai. 
-Da, cred că de mult îmi doream să îmi mai dau întâlnire cu el și nu doar să mergem pe la nunți unde mă uitam la miri și îmi ziceam “oare ce gândesc oamenii ăștia”? 

Mi-a cerut să le recomand tuturor cititoarelor blogului să-și testeze iubiții în același mod!!! 

I-am răspuns că nu pot să le spun oamenilor ce să facă și că sunt și destule familii fericite care ar trece ca mașinile ”accept orice test”. 
Sunt și oameni îndrăgostiți. Doar că de multe ori rămân împreună și după ce sentimentele au plecat. Din obișnuință. Apoi am întrebat-o cum s-a terminat povestea din bar. 
Nu vă pot spune pentru că aș dezvălui prea mult. 
O să vă spun doar că au rămas împreună. Nu vă așteptați, nu?
În situații de genul acesta sunt de obicei două variante în care oamenii rămân împreună: 
Una e când el spune că îi pare rău. Și ea îl crede. 
Alta e când el spune că e vina ei. Și ea îl crede. 
Niciodată să nu rămâi cu un bărbat care nu își asumă greșelile și nu știe să spună măcar “iartă-mă!”.
Dacă rămâi nu mai e greșeala lui. E a ta.

P.S. Aprofundează în Filosofia sexului și Necenzurat. Din păcate Necenzurat nu se mai găsește, dar are Muza un exemplar de dat pe contul ei de instagram! Go! Go! Go!




A post shared by 𝐑𝐀𝐌𝐎𝐍𝐀 𝐂𝐎𝐍𝐒𝐓𝐀𝐍𝐓𝐈𝐍𝐄𝐒𝐂𝐔 (@ramonaconstantinescu) on
↧

Când flirtezi pe net cu un bărbat care pare că te înțelege perfect… s-ar putea să fie soțul de pe un cont fals.

October 9, 2018, 12:22 pm
$
0
0




Mi-a scris foarte direct: “Băi, Radule, pe mine mă enervează chestia asta că doar ele suferă și doar ele sunt înșelate”
I-am răspuns că pe blogul meu sunt zeci de cazuri în care e fix invers. Cum e și în viață. 
Dar ca al meu nu ai!
Am mai auzit asta, deci nu m-a impresionat. 
-Scrie-mi la IWYT (I Want Your text este rubrica unde oricine poate să trimită o confesiune, o încercare literară, un fragment care să-i promoveze blogul sau… toate 3 în 1 :)
N-a vrut, dar povestea lui e clasică până la răspunsul soției. 

Omul a avut unele suspiciuni și i-a instalat soției un program spion. Suspiciunile s-au adeverit doar parțial că părea că doamna mai mult salivează la niște bărbați online decât să flirteze cu ei. Atunci a abordat-o de pe un cont fals. A mers mai greu la început, dar el știa ce îi place și ce nu așa că a făcut să pară o serie de coincidențe fericite. Unde mi-era serendipity-ul online!
Discuțiile au devenit extrem de fierbinți, i-a trimis și poze, i-a cerut să-i spună MILFĂ (cei doi au copii), dar nu a acceptat nicio întâlnire. 
Când a pus-o față în față cu dovezile ea i-a spus că voia doar un flirt, o discuție mai hot, dar nimic mai mult. “Altfel veneam la întâlnire, nu?”
“Și nu puteai să le ai cu mine?” “Niciodată n-aș fi putut să vorbesc așa cu tine! Ești tatăl copiilor mei! Mă gândeam că m-ai lua și la bătaie”

Nu știu pe voi, dar pe mine m-a dat peste cap. 
Câte femei sunt oare doar în țara asta care își ascund dorințele de chiar cel cu care ar trebui să le împartă? 
Câte se tem să ceară să fie iubite ca femei de teamă că nu vor mai părea “doamne”?
Câte joacă un rol acasă, altul la serviciu și altul online DAR nu sunt ele însele în niciunul? 

E miezul nopții. Când Cenușăreasa s-a transformat din prințesă misterioasă înapoi într-o fată oarecare. Lasă cititul pe net și transformă-te și tu înapoi în tine. Indiferent câți ani de căsnicie aveți, 
iubiți-vă ca în prima zi… 
din restul iubirii voastre. 


More: http://bit.ly/FărăPrejudecăți


↧

Dacă te simt doar în vizită prin viața mea să nu te surprindă că o să-ți prezint doar zonele pentru turiști.

October 10, 2018, 8:38 am
$
0
0


Vrei să te iubesc 
sau vrei să depind de iubirea ta? 
Dragostea ta e coarda de siguranță a alpinistului 
sau frângia ostilă a unei spânzurători? 

“They-re gonna hang me in the morning
A'fore this night is done
They're gonna hang me in the mornin'
And I'll never see the sun

I want to warn you fellers
And tell you one by one
What makes a gallows rope to swing
A woman and a gun”
The Arizona Killer
(Katie Lee)

Unul dintre filmele mele favorite, pe care îl recomand oricui vrea să înțeleagă sufletul uman, este un western. 3:10 to Yuma. Greu de crezut că un film cu cowboy poate să atingă esențe? Vezi? Deja gândești superificial. 
Doi bărbați (dar bărbați, nu paie!) se întâlnesc de o parte și de alta a realității. Banditul charismatic și veteranul desconsiderat. Nu știi cu care să ții. Nu știi pentru care să plângi. Până realizezi că tu ești în egală măsură amândoi. 
“-It’s man's nature to take what he wants, Dan. That's how we're born.
-Well, I make an honest living.
-It might be honest,but I don't think it's much of a living…”
Drumul cel mai scurt până la scop este să întinzi mâna și să iei. De câte ori nu te-ai gândit de ce nu se poate? E legal să furi o inimă, dar e ilegal să furi o rochie. Promisiunile neonorate în business te duc la tribunal. Ai ruinat o firmă. Promisiunile neonorate în dragoste nu sunt în codul penal. E inima încă în vestul sălbatic? Atunci nicio femeie nu va fi atrasă de un bărbat fără pistol!
Toate suntem între pasiune și rațiune, într-un ținut al nimănui, și rai și iad, unde cei care se adaptează până la absurd par să prospere într-un trist ritual al dezbrăcării de sine, al lepădării caracterului, această haină veche cu care nu faci o bună impresie în societate. 
Vezi mai multe haine curate, decât caractere. Pantofi cu mai multă personalitate decât posesoarele lor. Și găsești mai multe ouă într-un cofraj decât într-un open space!
Cum să fie ușor să găsești bărbați când e dificil să găsești chiar și oameni? 


Acesta este un fragment din Psihologie pentru oameni obișnuiți, volumul al doilea, care se mai găsește (încă) pe curteaveche.ro
http://bit.ly/VolumulAlDoilea

↧
↧

Cui pe cui se scoate, dar nu imediat. De ce e o greșeală să te arunci într-o nouă relație imediat după o despărțire nașpa...

October 11, 2018, 8:25 am
$
0
0




Când te arunci într-o relație imediat după o despărțire care te-a afectat serios  NU-ȚI ALEGI URMĂTORUL PARTENER PENTRU CINE ESTE, CI PENTRU CINE NU ESTE. 
O situație frecventă și la alegerile parlamentare: nu știi nimic despre un partid nou apărut, “da’ cu ăștia nu se mai poate, dom’le”. 
Și dăm vot negativ. 
Ți se pare că României i-a făcut bine soluția asta? 
Nu. 
Ei bine, nici vieții tale sentimentale nu o să-i facă :)
Dacă România nu-și permite să fie SINGLE și trebuie guvernată, tu ai o variantă mai bună. Să te liniștești. Oricum la rubrica “guvernare”, după ce l-a împușcat pe Ceaușescu și își putea trece “widowed”, România are în permanentă “it’s complicated”. 
E un capitol unisex pentru că totul e valabil și pentru bărbați și pentru femei. 
Suntem în era în care avem mulți oameni prinși în relații fără sex, e posibil să avem și oameni liberi, care au sex fără relație.   
Nu cumpăra, închiriază. Sunt sigur că adoratorii de moaște m-ar ucide cu pietre, dar adevărul e de partea mea: toate relațiile încep ca simple aventuri. Noi stricăm totul că vrem să fim siguri de la bun început. Câte crezi că poți să stabilești la prima întâlnire? Alegeți și numele copilului? Și la ce facultate îl dați? 
Wake up! Singurul lucru pe care îl știi sigur după o despărțire dureroasă este că nu mai vrei încă una! Nimic mai simplu! Stai singur o vreme :)) Știi cum se spune: 

motivul principal pentru divorț e căsătoria! 


Muza: Bine, doctore, și cât scrie pe prospect că trebuie să aștepți pentru a evita manifestări neplăcute? 
Până când ești sigur/sigură că te-ai îndrăgostit din nou. Nu doar îți e teamă de singurătate. 
Să presupunem că ești un bărbat dezmăgit care vrea să înlocuiască repede o flamă stinsă doar pe jumătatea ei feminină, cu o flamă nouă. De cele mai multe ori nu va face asta, va alege varianta “aragaz”. Mai multe flame. Cel puțin patru ochiuri. De ce fac asta chiar și cei mai fideli genetic bărbați, acești “mutanți” care ne fac pe toți ceilați să părem curvari? Pentru că ei încearcă inconștient să îi demonstreze că sunt grozavi tot celei care pleacă! 
Și-ar da și check in în patul tău ca să vadă ea!
Gigi was here. And here. And there. 
S-ar putea să fie singurul caz cunoscut când nefericirea e molipsitoare. Se ia. Ca o boală. El, nefericitul, dă “leapșa pe plecate” mai departe.  
Când îți place un asemenea bărbat fă-i testul cu “mâine”. Amână-l puțin, fără să îl refuzi, și o să vezi dacă revine sau nu. Asta dacă vrei cu el o relație, dacă vrei doar sex… e momentul perfect. Bărbatul furios, frustrat de plecarea unei femei, e ca pușcăriașul eliberat după 15 ani de detenție! 
-Muza (enervantă, nu-i așa?): Și ce l-ar putea reține pe bărbat să se arunce într-o nouă… relație? 
-Nimic. Așa cum nimic nu-i oprește pe oamenii infectați cu HIV să nu spună că au boala și să o paseze, cu bună știință, altora. Întrebați de ce au făcut asta, cei mai mulți au răspuns “Nici mie nu mi-a spus cel care mi-a dat SIDA”. 
Comparația e exagerată, dar motorul e identic: și el a fost părăsit, înșelat, mințit. Care e problema dacă face la fel? 
-Muza: Tu ai fost singur între relații? 
-Acum chiar începi să mă enervezi! 
-Muza: Ai fost sau nu? Ce-i așa de greu? 
-Dacă “singur” înseamnă să n-ai cu cine să te f*ți, n-am fost. 
-Muza: Te-am prins, lupule moralist. 
-Deloc. Eu n-am promis niciodată o relație pentru o felație. 


Acesta este un fragment din Psihologie pentru oameni obișnuiți, volumul al doilea (singurul care încă se mai găsește). Scoate-l din stoc cu o comandă aici: http://bit.ly/VolumulAlDoilea

↧

Ce îți dorești cu adevărat?

October 13, 2018, 12:51 pm
$
0
0



#text scris la dublu :) 

Ce contează de fapt în viață? 
Avem oameni care te spun că este SĂNĂTATEA. 
În timp ce trag tacticos din țigară. 

Alții spun că INTELIGENȚA. 
După care o separă în IQ și EQ. Inteligența asta emoțională fiind un fel de șiretenie. O capacitate de adaptare care poate să servească orice scop, mai ales unul negativ. 

BANII? Am întâlnit atâți bogați nefericiți încât uneori te întrebi dacă e bine să mai începi orice fel de afacere. Poate e ca la alcool. Cât să bei să-ți fie numai bine. Cât să câștigi să-ți fie numai bine? 

Odată cu veniturile… cresc și pretențiile. 

Mereu o să fie ceva mai bun. Sau mai nou. 

Chiar și atunci când omul o să primească în dar o fericire infinită tot s-ar putea să-și mai dorească încă una. Dacă nu se poate mai mare, măcar la fel. 

Când eram o fetiță neastâmpărată și nu știam cum se formează curcubeul asta nu mă împiedica să mă opresc și să strig: Uite un curcubeu! Și eram fericită toată ziua. Le povesteam tuturor, că nu aveam telefon să-l fotografiez! Acum adesea mă enervez că poza nu reușește să redea frumusețea întreagă și nici explicația științifică nu prea ajută poezia. 
La fel e și cu alte bucurii în viață. Când le diseci, își pierd tot farmecul. 

Romanele siropoase au transformat cuvântul “dorință” în ceva care ține doar de carnal. Uite că orice bărbat poate să-și dorească și altceva în afară de femeie. Să fiu mai înalt, să învăț germană, un cont în care cel mai lung număr să nu mai fie iban-ul, noul bmw electric, o casă nouă, un câine (fără aluzii, vă rog) sau să am din nou 20 de ani și mintea mea de acum. 

Desigur, adesea acestea sunt dorințe secundare, borne de atins în calea spre dorința de femeie. Mai ales acel gen de femei impresionabil de mărimea acareturilor bărbatului,  indiferent dacă vorbim de casă, mașină, avere sau p***. 
Și totuși pot să-mi doresc să câștige echipa favorită. Asta sigur nu o vreau pentru a impresiona o femeie. N-am auzit replică de agățat de genul “știi… eu țin cu Barcelona”. 

Am vorbit literalmente cu mii de oameni pe net și sute de oameni față în față despre ce își doresc cel mai tare. Într-o proporție covârșitoare, când i-am întrebat ce își doresc mi-au vorbit despre ce își voiau să obțină. Foarte puțini despre ce își doreau să păstreze. Motiv pentru care cu mulți dintre ei am mai avut cel puțin o discuție, despre ce își doreau să recâștige. 

Adevăratele dorințe sunt cele pentru care ești gata să lupți mult timp. Poate chiar ani. Poate chiar toată viața.


Acesta este un fragment din Psihologie pentru oameni obișnuiți, volumul al doilea (singurul care încă se mai găsește). Scoate-l din stoc cu o comandă aici: http://bit.ly/VolumulAlDoilea
↧
Search

Înainte ca generațiile mai vechi să se plângă de cele mai noi ar fi bine să nu uite cine le-a educat :))

October 14, 2018, 7:10 am
$
0
0



Nefericirea multor copii vine din dorința părinților de a avea tot ce n-am avut noi: bicicletă, jocuri pe calculator, ÎNCREDRE. 
E minunat ca un copil să crească înconjurat de încurajări, sprijin, să-l facem să aibă încredere. Dar o încredere realistă, nu tâmpenia asta motivațională în care totul e să vrei! 
Ce te faci când dai în comunitate peste alții care cred exact ca tine? Unul mai “special” decât altul! Ce te faci când descoperi că nu ești atât de “special”? Într-o lume în care toate piesele sunt “hit” înseamnă că niciuna nu este! Egalitatea în perfecțiune! 
Ce gogoașă care se sparge la primul contact cu cineva care îți spune “nu”!

Să luăm definiția de dicționar: SPECIÁL, -Ă, speciali, -e, adj. 



Care se deosebește de alte lucruri asemănătoare prin trăsături care îi sunt proprii; care se află numai la un lucru sau la o anumită categorie de lucruri; (adesea adverbial) care este făcut, destinat, rezervat pentru a corespunde unui anumit scop; p. ext. ieșit din comun, deosebit de bun, de valoros; excepțional… – Din fr. spécial, lat.specialis.

Ce facem dacă toți sunt speciali? Au toți în comun faptul că sunt ieșiți din comun?! 
Voințele tuturor sunt ca niște mici biluțe de oțel. Adorabile, că încă sunt mici, dar care mai mult se resping decât lucrează împreună. 
Pe cât de puternice le sunt voințele, pe atât de slabă pregătirea să lupte pentru ceea ce își doresc. Există un rău al binelui? 

Copiii noștri nu mai trebuie să lupte. 
E suficient să ceară. 
Tu așa ai obținut tot ce ai? 
Să nu te miri dacă “ăla mic” nu-ți seamănă! 


În loc să pornească de la o linie de start de la care să urce, copilul secolului XXI, căruia i s-a spus în familie că e un “rege” și care chiar se poartă ca un mic dictator, dă peste comunități întregi de “regi”. Și cade de la înălțimea tronului său imaginar până la nivelul unui “insuficient” la mate. Cade în grupul celor nepopulari. Se întâlnește cu prietenia, dar nu știe să o recunoască pentru că n-a mai întâlnit-o. El are acasă doi sclavi.
Despre sindromul micului dictator am citit în anii 90 și mi s-a părut o prostie.  Eu nu ridicam ochii când mă certa tata. Nu zic că era bine, dar noi nu am înlocuit o eroare cu soluția corectă. Am înlocuit-o cu altă eroare. De la bătaie pentru orice am ajuns la un sistem în care copilul nu mai este de vină pentru nimic. Am trecut dintr-o extremă în alta. Tocmai de dragul lor trebuie să ne revenim. 
Copilul trebuie să învețe responsabilitatea. 
…

Muncind pentru ca ei să aibă o școală mai bună… le-am lăsat o casă mai rece.

Cine i-a educat? TV-ul. Acestă curvă Standard definition & HD. CNA-ul ar trebui să pună avertismente de genul: Nu lăsați televizorul singur cu copiii. 
Nici telefonul mobil. 
Părinții le asigură traiul, dar “vedetele” îi învață CUM să trăiască. Ce trist. 
Poate am greșit. Dar am făcut-o din prea multă dragoste pentru voi. Am vrut să vă dăm sfaturi, lecții, corecții. Când ar fi trebuit să vă dăm doar exemplul personal. 
Ne-am comportat ca niște cârje. Încercând să vă sprijinim tot timpul. 
Îți mai aduci aminte ce s-a întâmplat cu roțile ajutătoare de la bicicletă? 
Le-ai aruncat când nu mai foloseau la nimic. 
Și acum vă grăbiți spre libertate. Plecați de acasă, unde “trebuia să urmați regulile părinților, care vă iubesc”, în lumea largă, unde trebuie să urmați regulile societății. Pe care o doare în cur de voi. 
Și chiar și atât cât îi pasă… NOI am făcut să-i pese. Pe vremea nostră nu se dădeau premii, se făcea pușcărie pentru un graffiti!
Când ești mai vinovat? Când dai greș sau când nu încerci? 
Când faci “greșit” sau când nu faci nimic? 
Recunosc deschis, generația mea, ieșită din comunism, a crezut că fericirea e măsurabilă. 
Depozitabilă. 
Numărabilă. 
Crește contul. 
Primești și dobândă. 
Am crezut că este cea mai mare realizare ca voi să aveți ce n-am avut noi în copilărie: biciclete, role, telefoane, laptop. Și le-ați avut pe toate în copilărie, mai puțin timp cu noi. 
Am spus: copiii noștri trebuie să fie mai bogați decât noi. 

Am greșit. Voi ar fi trebuit să fiți doar mai oameni. 


Acesta este un fragment din Psihologie pentru oameni obișnuiți, volumul al doilea (singurul care încă se mai găsește). Scoate-l din stoc cu o comandă aici: http://bit.ly/VolumulAlDoilea
Acum e fără parolă :)
↧

Q&A: “E OK să “abordez” eu un bărbat? Ce credeți voi, bărbații, despre femeile care fac primul pas?

October 15, 2018, 3:20 am
$
0
0



Că au gusturi bune :) 
Nu? 
Dacă te-a ales pe tine și nu pe altul deja are o bilă albă :)

Cum să nu-l abordezi dacă îl vrei? E rău să vezi că faci un pas și nu răspunde, dar e mai rău să vezi că-l face alta și fuge cu el :)

Fetele bune suspină mult după bărbații pe care îi au fetele rele. Pentru că fetele “rele” nu așteaptă! Ele fac mereu primul pas, chiar dacă nu se vede foarte clar. 
Primul pas poate să fiu un salut, o aluzie, o ținută sau chiar o poză pe instagram dacă te urmărește. 
Deși dacă te urmărește s-ar putea să aibă impresia că a făcut el primul pas. 

În filmul Malena personajul feminin iese într-o zi la o cafenea într-o ținută care spunea clar: SEDUCȚIE și își scoate o țigară. 
Imediat apar vreo 30 de brichete. 
La fel și astăzi, la o poză pe instagram sau facebook apar imediat like-urile. Tot un fel de brichete cu flacăra în formă de mână cu degetul mare în sus. 
Probabil că și altceva e tot în sus :))

Problema e când se uită fata prin mia de like-uri și lipsește exact “mânuța” pe care ar vrea-o pe picior. 

Sigur că e bine că iei atunci problema în propriile mâini! 
Sigur că e bine să faci primul pas. Atenție doar să fie un pas… nu o fandare! Să te arăți interesată. Nu disperată. 

Eu am fost sedus de multe ori. Mult mai des decât am sedus eu, deși m-am prins doar mai târziu. Orgolioși cum suntem, toți credem că a fost ideea noastră. 

Fă-l să creadă că a fost ideea lui. 
Chiar dacă i-ai scris tu. Sau l-ai oprit să-l întrebi ceva. 

Nu te teme că nu o să știi ce să-i spui. N-am întâlnit bărbat care să iasă cu o femeie care nu-l atrage doar pentru că "a avut o replică bună" :)
Nici invers nu se prea întâmplă. Când îți place fata și nu pare proastă bâtă, mai treci cu vederea unele scăpări. 
Ascultă un bărbat îmbătrânit în rele: 
N-are importanță replica “de agățat”. 
Important e cine ți-o spune.   

↧
↧

Q&A: Am parte de prea puțin sex în căsnicie! Ce să fac? 5 răspunsuri neortodoxe la întrebarea unui bărbat :)

October 16, 2018, 1:59 pm
$
0
0




Primul (și cel mai simplu) este să cauți în afara căsniciei :)) 

Deși românii condamnă viguros ideea de swing sunt foarte multe cupluri care îl practică fără să știe. Un fel de innocent-swingers :) 

Amanta cui e soția ta? 

E ca în bancul cu “Dacă m-am culcat cu nevastă-ta înseamnă că suntem șogori?” Nu înseamnă că suntem chit. 


Al doilea răspuns e tot primul, dar invers. Află dacă nu cumva soția ta a găsit deja în afara căsniciei ce nu mai ai tu. 

Deși se zice că femeile pot tot timpul și doar bărbații sunt prinși că au fost la alta pentru că nu mai pot acasă e un bullshit absolut! Sexul nu ține doar de fizic, ci mai ales de psihic! Așa că multe NU VOR să “pângărească” momentele frumoase trăite cu amantul cu un sex-rutină cu soțul. 
Atenție! Acest răspuns e derivat din zeci de mesaje primite pe această temă de la femei de la 25 la 45 de ani!

De la al treilea răspuns (sau a treia soluție?) terminăm cu amanții, dar nu devine mai ortodox. 

Încearcă sexul oral… la figurat! 

Sunt zile în care nu i-ai făcut nici măcar un compliment? Sunt săptămâni în care n-ai flirtat cu ea sau chiar ți se pare aiurea să flirtezi cu ea că doar e nevastă-ta? Și ți se mai pare ciudat că n-ai parte de sex? Folosește-ți gura mai bine!

Patru ca la teatru.

La teatru aproape totul se bazează pe dialog. Și în cuplu e la fel. Dacă ai încercat punctul 3 și toate complimentele tale se izbesc de un zid de zici că nu e nevastă, ci pictură murală, e momentul să ai un dialog cu soția graffiti! Pune problema pe masă și discutați-o. S-ar putea ca în loc de mai mult și mai bun sex să ajungi la divorț, dar crede-mă că e mai bine. Sfârșitul a venit deja. Întrebarea e doar “Și? Acest sfârșit când se termină”. 

Ultima variantă (dar nu cea de pe urmă) este Fructul oprit. 

Fă-o un pic geloasă și în același timp ÎNCETEAZĂ să mai propui sex. Nu o neglija, oferă-i atenție, dar fără sex. Știu doi tipi care au rezolvat foarte bine problema cu interdicții gen “mă antrenez pentru maraton și mi-a zis “coach”-ul să mă abțin de la sex 3 săptămâni. Culmea e că amândoi nu mai făcuseră sex de mai mult de trei săptămâni, deci părea o soluție tâmpită. N-a fost. Știi de ce? Gândește un pic: 

Ești bărbat! Ce-și doresc în general bărbații? Ce nu au! 
Bingo! Și femeile la fel.



↧

Când aproape nimic nu merge în relație și te întrebi “cu ce ai greșit” răspunsul este: Ai stat. Muza ia foc la întrebarea unui bărbat.

October 18, 2018, 11:55 am
$
0
0





Titlul l-am pus eu, că nu avea.  
Guest Blooger: Ramona C.  
C(e) o mai vrea de la mine? :)) 
Pentru că în ultima vreme bărbații îi scriu mai mult ei Și pentru că mi-a zis că i-a ieșit un articol prea "murdar" pentru blogul ei. Adică pe al meu merge :))


Beau un vin și mă gândesc la ce îmi spune mereu Radu: Nu mai da detalii! Ce vârstă are el, ce vârstă are ea. Orașul din care sunt. Că a fost teambuilding sau job în străinătate. 
Dar contează! În străinătate se în…străinează mulți. 

În team building se face ordinea cine cu cine doarme doar atunci când n-ai cu cine să te culci…

OK! Fără detalii. 

Rețeta simplă a eșecului în dragoste.

Se ia un fazan. 
E simplu pentru că atunci când sunt îndrăgostiți toți sunt fazani. 
Se asezonează cu pretenții puține, o poveste tristă care îl face să vrea să te apere și abia apoi se bagă la cuptor. Adică vă mutați împreună. 
Abia acolo îi arăți cine e șefa!

Din păcate acest “succes” al femeii este cel mai mare eșec al ei. Nu te excită complimentele unui subaltern. Nu te mai poate surprinde când el doar ascultă ce-i spui tu să facă. Ești o învingătoare tristă pentru că dragostea ori are doi câștigători, ori n-are niciunul. 



Apoi îi dai paupcii pe whatsapp. What’s up, doc? 
“Uite, m-am lovit de alt tip între degete. Între degetul mare de la piciorul stâng și degetul mare de la dreptul.” :))

Haotic text! Era să uit: Când o vezi prin oraș cu altul la 7 zile după despărțire să știi că ai fi putut să o vezi și cu două săptămâni înainte de despărțire, dar n-ai știut unde să te uiți. 


http://bit.ly/FărăPrejudecăți

↧

Oamenilor nu trebuie să le legi mâinile, ci să le acoperi ochii.

October 19, 2018, 1:44 pm
$
0
0




E mai greu să mă silești decât să mă convingi. 
Societatea modernă nu mai impune nimic cu forța. Ea ne seduce. 
Ca fost copywriter pot să vă spun că orice firmă, mică sau mare, trebuie să aibă o “promisiune”. Indiferent că e “dacă găsești mai ieftin plătim de două ori diferența” sau “online va fi mereu mai simplu”, compania trebuie să promită ceva ce alții nu au și ție îți trebuie. 
Sociatatea e o astfel de companie!
Ea vrea să te angajeze și în același timp să te aibă de client fidel astfel încât ea să-ți dea toți banii și tu să îi cheltuiești tot în ea… pe toți. 
Un “carusel” de bani. 
O bandă de alergare din bancnote. 
Ce vrea atunci societatea, dacă tot ce câștigi vei pierde și apoi iar vei câștiga? 
Să te facă să te miști. Vrea energia ta. 
Poate că te-ai obișnuit cu ideea că ești o rotiță într-un sistem și că te vor arunca atunci când te strici, dar, oricât de trist ar părea, nu ești nici asta. Ești o baterie. Și te vor arunca atunci când te golești. 

Nu se mai folosește biciul. 
Se cultivă viciul. 
Nu mai primează obligația. 
Se stimulează motivația. 

Promisiunea societății seamănă destul de mult cu inscripția de pe lagărele de concentrare ale nazismului “Arbeit macht Frei”. Munca te va elibera. 
În cazul nostru “a avea” te va face fericit. “Visul american” (unde succesul înseamnă o casă mare, o mașină scumpă și o soție frumoasă) s-a transformat într-un vis mondial. Culmea, chiar și pentru femei!

Fericirea stă în lucuri mărunte: cardul tău, cheile de la mașină, bijuterii, gadget-uri. Am făcut o glumă care a ajuns virală: 


De ce vrea femeia Mastercard? 
Ca să-și ia tot ce Visa. 

Societatea spune: Atâta timp cât mă asculți… ești liber să faci ce vrei. Și totuși orice om care a parcurs drumul spre succes îți poate spune că toate dorințele noastre de astăzi sunt gunoiul pe care îl vom duce mâine. 
Astăzi nu se mai fabrică lanțuri. 
Se fabrică dorințe. 
Iar tu ești liber să lupți să (ți) le îndeplinești. 
Apoi să alergi după altele. 

Soluția mea? În carte!
http://bit.ly/VolumulAlDoilea


↧
Viewing all 1084 articles
Browse latest View live
Search