În loc de pre-față, am avut un pre-ludiu. Scurt, pasional, viu. Fără explicații, ca un sărut furat. Ca o mână strecurată unde mi-ai fi zis că n-am voie decă te-aș fi întrebat. Dar n-am întrebat.
Există un preț pentru cine întreabă și altul pentru cine cumpără.
Pentru mine începuse cu o noapte înainte.
Pentru tine s-ar putea să înceapă acum. Cu degetele între pagini ca să nu uiți unde ai rămas până te face cineva să uiți și unde ești.
Dar când începe, de fapt?
Ce este? Cât durează? Cât trebuie să dureze?
În 1993-1994 făceau vogă “Vox-urile”. Termenul venea de la Vox Populi, ceea ce în latină însemna Vocea Poporului. Reporterii ieșeau pe stradă să întrebe tot felul de tâmpenii. Primeau și multe răspunsuri competente, dar le selectau pe cele amuzante, care veneau de la proști veritabili. Eu, virgin, și la propriu și la figurat ba chiar și la zodie, am realizat că tot ce nu știu eu despre preludiu știu toți! Chiar și proștii se pricep la sex, nu? Doar se înmulțesc… “în prostie”.
Mai târziu aveam să aflu că între a fi făcut un lucru și a-l fi făcut bine e o mare diferență.
Mai aveam câteva ore până apunea soarele și răsărea pe strada mea așa că am comis-o! Nu eram eu reporter în Ploiești? Eram! Mi-am căutat înfrigurat (pe căldura aia!) legitimația de reporter. Am găsit-o. Reportofon n-aveam, dar mulți văd, puțini cunosc, așa că am luat walkman-ul și am ieșit după “Vox-uri”.
Un fals reporter în căutarea… adevărului despre preludiu. Am întrebat mai întâi numai bărbați!
Am aflat că pentru unii înseamnă un fel frământat al cozonacului unde coca putea să fie chiar o femeie pe care o chema Coca. “Dom’le, eu până nu-i pun lu’ nevastă-mea mâna pe țâțe și pe cur, degeaba!”.
Pentru alții preludiul era ceva lipsit de imporatanță, iar pentru alții ceva ce trebuie să facă femeia: “Femeia poate să facă sex oricând, dar nu vrea tot timpul; bărbatul vrea să facă sex oricând, dar nu poate tot timpul”. Ce mai! Eram ușurat de cât de simplu era totul! Principalul scop al preludiului era erecția bărbatului.
Dar apoi am întrebat femei…
După zece care au refuzat să răspundă. Unele râzând, altele încruntate, am auzit o voce cunoscută. Era prostituata cu chip angelic:
-Tu nu erai DJ? Ești reporter acum?
-Sunt și reporter. Nu se exclud…
-Și eu sunt și curvă și creștină.
Îmi venea să zic că astea se exclud, dar mi-a dat Dumnezeu minte atât cât să tac.
-Îngenunchez și în hotel și în biserică. Tot un act de supunere. Ce vă mai place când se uită femeia de jos la voi, ca la spovedanie.
-Ce comparație! nu reușesc să tac până la capăt.
-Da, ai dreptate. Scula ultimului meu client s-ar putea să fi fost mai curată decât lingurița cu vin de la ultima împărtășanie. Că nu intrase în atât de multe guri în 20 de minute… Dar ce le întrebi de fug toate?
-Ce este preludiul?
-Întrebi pentru un prieten?
-Întreb pentru radio!
-Ce radio?
În 1993 nu erau prea multe radiouri, dar am găsit repede unul potrivit cu întrebarea despre preludiu:
-Radio… Contact. Mă bufnea și pe mine râsul.
-Potrivit nume…
-Deci? Vrei să răspunzi tu? Ce înseamnă pentru tine preludiul? Banii care se dau înainte?
-A mai existat o viață înainte de asta. Și va mai exista una și după. Strâng bani pentru o cafenea cu dichis, narghilele și ibrice din cupru pe nisip. Iar preludiul este cea mai personală parte a sexului. De futut, ne futem cam la fel toți. Crede-mă, vorbesc din experiență! Dar preludiul e altceva pentru fiecare. Nu ne excită aceleași lucruri, așa cum nu ne îndrăgostim toate de sportivi.
Uneori e doar un sărut, apoi totul se întâmplă cu repeziciune. Știi dintr-un sărut dacă vrei imediat, mai târziu sau nu mai vrei deloc.
Alteori preludiul începe cu un telefon, când învârți pe deget firul cum învârți și bărbatul. Îi simți răsuflarea în ureche, cuvintele lui te răscolesc chiar și atunci când crezi că minte! Mai ales când crezi că minte!
Pentru mine preludiul începea de când intram în baie să mă machiez. Rujul care îmi atingea buzele era primul sex oral din seara aceea. Rochia pe care o alegeam era prima invitație. Sau blugii strânși pe cur și tricoul legat, să mi se vadă inelul din buric și intențiile! Vă simțiți atât de vinovați când vă uitați la picioarele noastre în mini sau în decolteu, dar nu vă gândiți niciun pic cine ne-a îmbrăcat așa. NOI! Bieți fluturi de noapte atrași de flama în care ardeți.
Apoi e mașina lui. În care te așezi într-un anume fel. Iar dacă e motociclist tot preludiul e o lungă îmbrățișare între frică și dorință. Toți accelerează când au o fată în spate. Mă lipesc cu sânii strâns de ei. Toți tremură. Vibrează mai rău decât motocicleta.
Realizez că se joacă un pic cu mine:
-Acesta e un răspuns sau un preludiu.
-Depinde ce vrei să fie…
Realizez că îmi tremura mâna cu reportofonul fals. Peste ani urma să mi se mai întâmple asta doar de două ori, pe reportofoane adevărate, dar în situații asemănătoare. Mă prefac că îl opresc și îl bag în buzunarul gecii de blugi.
-Un răspuns, dar cred că am suficient material.
-Când o să te culci diseară cu curva aia creață o să te gândești la mine…
-Nu e cam ciudat? Tu te culci cu bărbați pentru bani și o faci pe Maria curvă?
-Ne recunoaștem între noi. Apropo de preludiul pentru radio Contact, să știi că ne place să fim tratate la început ca niște doamne și de la un anumit moment în colo trebuie să ne tratați exact ca pe niște curve. Din păcate nu vă prea prindeți când e momentul acela și pierdeți toată distracția.
Au trecut atâția ani și încă nu găsesc niciun punct din tot ce mi-a zis care să nu se verifice!
N-ai apăsat pe primul link? Uite-l pe al doilea :)
