Radu F. Constantinescu

Sunt oameni care cred doar în școala vieții. Desigur, e o tâmpenie. Ar însemna că ești absolvent pe la 80 de ani. Când te pregătești să mori.

Sunt alții care cred doar în școala-școală. Ei spun că ăștia cu “școala vieții” vor doar să-și justifice ignoranța. Corect în multe cazuri.

Nu în toate.

Poți să înveți multe despre dragoste. Nu poți să le și înțelegi până nu o trăiești.

Poți să te pregătești să înfrunți tentațiile. Dar habar nu ai cât de slab ești până nu le întâlnești.

Școala e esențială. Dar e o tâmpenie să te gândești că educația ta se termină cu ultimul an de facultate. Una chiar mai mare să nu realizezi că ești tot timpul la două școli. Că părinții, prietenii, chiar și dușmanii îți sunt profesori.

Așa cum adesea și profesorii îți par… dușmani.

Trei doamne și toate trei mi-au scris despre problemele lor. Pentru că eu am ambele școli (facultatea la zi și școala vieții la seral) răspunsurile la cele trei probleme s-ar putea să vi se pară un pic acide.

Primul caz: “M-a înșelat cu fosta”

Greșit. Tu te-ai înșelat cu el. Că ești actuala. Niciun bărbat nu se întoarce la o femeie de care i-a trecut. Mai repede te înșală cu o a treia necunoscută :)

Când se întoarce e clar că nu i-a trecut deloc. Bărbatul poate să facă sex de despărțire: Am pe una nouă, dar mă duc la cea veche, plânge un pic, mi-e un pic jenă de ce am făcut (dar nu revin asupra deciziei) prin plâns și explicații la un moment dat ne-o tragem. Da, asta se poate și mi s-a întâmplat. De mai multe ori. DAR NU FACI SEX DE DESPĂRȚIRE DE 3 ORI PE SĂPTĂMÂNĂ TIMP DE UN AN!! Nu-ți iei la revedere de 10 ori! Salutul clasic e un sărut pe obraz, nu un 69!

Al doilea caz: “M-a înșelat cu fiica șefului lui”

Vai, dar se poate? Sexul de avansare nu e sex :))) Alea-s ore suplimentare! Ce femeie rea care nu a înțeles că ar fi trebuit să-i dea bietului om mai mult de mâncare și două pastile de potență. Ce? Vrea să nu facă față? Dacă nu aduce “prințesa” la orgasm poate îl dă “Verde Împărat” afară în loc să-l promoveze.

Al treilea:Deși eram deja prea tânără pentru el, m-a înșelat cu una și mai tânără.

Îmi părea și rău, mă bufnea și râsul. Îmi părea rău pentru că femeia care mi-a scris mi s-a părut una dintre cele mai citite și mai conștiente de sine și de cum merge lumea dintre toate câte mi-au scris de când a început 2017.

Dar dragostea ne prostește pe toți.

Să reluăm întrebarea> Deși eram deja prea tânără pentru el, m-a înșelat cu una și mai tânără.

Sesizați eroarea?

Doamna noastră gândește din unghiul ei. De fapt, nu ea era prea tânără pentru el, el era prea bătrân pentru ea!!

Din unghiul lui, singurele femei prea tinere sunt cele sub 18 ani, că acolo nu mai ai probleme doar cu tatăl ei, ci și cu poliția. Iar dacă tatăl mai e și polițist, atunci ai pus-o.

Vorba uneia dintre prietenele mele, doamna Roșu (e pe bune numele): Când tu ai 40 și ea 20… înseamnă că ți-ai găsit jumătatea :)))

P.S. Și pentru 40 și pentru 20, ba chiar și pentru 69 (de ani) Click pe link.

Merge ceva acruși-ți crește imunitatea. Ce e drept, nu te face imun la dezamăgire.

Reducerea e valabilă și pentru calciu în caz că ai făcut o cădere citind.

Și pentru Relaxirem de noapteîn caz că nu poți să dormi.

Cele mai multe relații sunt ca un leasing cu rată reziduală mare. Spre deosebire de leasing, aici plătești rata aia reziduală numai dacă pleci.

Stăm și plătim în fiecare zi câte puțin, încercând să amânăm momentul scadenței majore.

Până când ajungem la o vârstă la care nu ne mai dă credit nimeni.

Așa că rămânem într-o relație care, dacă ar fi fost mașină, ajungea direct la REMAT.

Cu prima de casare te îmbătai, iar apoi mergeai cu metroul. Măcar așa mai cunoșteai lume.

Sunt mulți oameni care vor o relație de senzație, când de fapt nu au o relație prea bună nici cu ei înșiși.

Vor să fie înțeleși când nici ei nu știu cine sunt.

Unii oameni se plâng că prietenii nu-i ajută, fără să observe că, de fapt, nu-i au și nu-i au pentru că nu-i merită.

Există femei care au optat pentru un bărbat pentru că, la 30, erau nemăritate. La 31, l-au cunoscut pe cel cu care s-ar fi măritat indiferent de vârstă. Multe dintre aceste femei rămân în sosul lor. Și mai multe divorțează. Prietenii se miră: De ce a durat atât de puțin căsătoria?

Simplu. Căsătoria aceea nici n-ar fi trebuit să existe.

Există bărbați care își asigură un moștenitor cu o femeie plictisitoare. Moștenitorul seamănă cu ea. Îl dă la fotbal degeaba. Copilul lui nu prea e al lui.

Să vezi dramă.

Apoi, iese la un grătar cu foști colegi. Tipa aia focoasă pe care el n-a considerat-o material de mamă are niște gemeni spirt. I-ar lua să-i crească, da’ uite că are cine.

Noi, bărbații, ne consolăm ușor cu gândul că alții au avut mai mult noroc, chiar și atunci când ei au luat ce-am aruncat noi. Păi, ce? Nu arăta așa de bine când era cu mine, altfel o păstram!

Adevărul e că aici nu de noroc este vorba, iar femeia aceea arată mai bine pentru că acum e fericită. Cu altul. Că tu n-ai fost în stare.

Viața e un tren în care plictisiții, enervații și dezamăgiții de relațiile în care sunt implicaţi stau cu nasurile lipite de geam, doar-doar vor vedea ceva interesant în prima gară, în vreme ce-și țin jumătățile provizorii de mână. Pentru orice eventualitate. Atâta doar că și ele se uită în jur… iar pe culoar mai trece lume…

Fără nici cea mai mică legătură... Dacă n-ai intrat ieri pe blog TREBUIE să vezi asta: http://www.radufconstantinescu.ro/2016/10/nunta-noastra-cum-am-vazut-o-eu-prima.html

Știți de câte ori am auzit expresia “ce contează cum și-a făcut banii?”

Câți oameni știu care și-ar face tot cabinetul din rude dacă ar fi în poziția unui Prim Ministru?

Câți sunt în situația în care au de ales între demnitate și pâine?

Îi știi și tu.

Merg la serviciu fără nicio tragere de inimă. Nu e ce-au vrut să facă. Merg pentru că le e foame. Merg pentru că le e frică. Apare la un moment dat un partid care spune “o să-ți dau mai mult”… chiar crezi că pentru oamenii ăștia contează DE LA CINE SE VA LUA??!

Țara nu merge bine dacă îți merge ție.

Mulți vedem faptul că noi suntem educați ca un avantaj pe piața muncii. Cu cât mai mulți proști, cu atât mai bine pentru noi. E concurența mai mică. Dar ce te faci când realizezi că democrație poate să însemne tirania majorității?

Ce faci când realizezi că n-ai făcut nimic să-i ridici pe cei de lângă tine, să ridici comunitatea (că doar nu e treaba ta) și comunitatea te trage în jos?

Educația vârfurilor nu are mai multă importanță decât educația maselor.

La alegeri contează câte voturi ai, nu cine ți le-a dat!

Profesorul universitar are un vot. Muncitorul în construcții tot unul.

Antrepenorul contribuie la bugetul de stat. Asistatul ia de acolo. Dar amândoi au doar atât: un vot.

Poți să condamni săracul că vrea trei felii de parizer în loc de două?

Primesc mereu mesaje de genul: uite cazul acesta, scrie despre el, că tu mereu ajuți. Noi toți trebuie să ajutăm. Să oferim mai mult decât bani: să oferim oportunități ca oamenii să stea pe propriile picioare.

Abia atunci își vor permite demnitate.

Nu trebuie să ridici un cartier. E suficient dacă ridici un om. El s-ar putea să ridice la rândul lui un alt om. Bunătatea de ce n-ar fi “virală”?

Ai putea să începi cu familia ta. Ai rude sărace la țară și ți-e rușine cu ele? Cu tine să-ți fie. Că nu le ajuți.

Cică “țara e a noastră”, dar locul de parcare e al meu.

Ne certăm pe nimic. Când totul se fură.

Zilele trecute mi s-a reproșat că am intrat în politică. Adevărul nu e afiliat niciunui partid. Ce e corect nu e mai puțin corect doar pentru că nu e legal.

Din păcate anul acesta am comemorat Unirea mai dezbinați ca niciodată.

Tinerii au o problemă cu pensionarii. Acum nu mai sunt bunici?

Cei care luptă de ambele părți au lăsat dracului politețea.

Schimbul de insulte nu e dezbatere de idei.

Prea mulți au impresia că votezi un partid să facă frumos CE VREA în ăia patru ani.

Nu. Îl votezi să facă mai mult sau mai puțin CE VREI TU.

Am uitat că ne alegem REPREZENTANȚI, NU ȘEFI? Lideri, nu dictatori.

Duminică m-am oprit în locul de unde îmi place să-mi iau covrigi. O bucurie vinovată :) Costă mai puțin decât parcarea pe oră. Doamna de acolo m-a recunoscut încă de la protestele #colectiv, când mi-a zis “Ce faceți domnul Constantinescu, țineți Muza în frig?”

Acum m-a întrebat dacă nu lipsesc chiar de la niciun protest? :))

Nu-mi sunt dragi toate cauzele. Cea cu “Brâncuși e al tău” mi s-a părut chiar o prostie. Dar n-am scris un rând contra. Fiecare face ce vrea.

Se pare că sunt unul dintre puținii care cred că oamenii au dreptul să greșească.

Vă mai aduceți aminte de fenomenul Piața Universității? Atunci protestatarii erau numiți GOLANI.

Acum niște cetățeni le spun celor care cred că totul se plătește sau ar trebui să se plătească… LUZĂRI.

Au pierdut alegerile?

Le-ar fi pierdut indiferent cine le câștiga.

Noi trebuie să schimbăm ideea de politică, nu politicienii între ei.

Să existe și în politică malpraxis.

Iar eu recunosc deschis că sunt un Luzăr de bună voie. Că am donat împreună cu prietenii mei să se facă o clinică nouă la Marie Curie în timp ce din sistemul sanitar se fură mai mult decât putem noi să dăm. Luzăr sunt. Am dat 33.000 ron doar către acest proiect. Bogdan a dat și el 16.000. Și Roxana a dat 4.000. Bine, ea a plecat din România. Copilul ei se va duce la alte spitale sau, să dea Dumnezeu, nu se va duce deloc.

Cum e posibil ca Roxana să dea pentru că n-a uitat de unde a plecat, iar alții să fure de parcă ar fi uitat că aici trăiesc?

Pentru că 90% dintre politicienii oricărui partid NU trăiesc în România. Aici fac doar afaceri.

Conentariile de pe acest blog sunt dezactivate. Dar se pot face la vedere pe pagina de fb:

https://www.facebook.com/raduefconstantinescu/

Îmi imaginez că pentru unii e foarte greu să accepte că sunt oameni care vin la un miting PE BANII LOR.

Nu-i aduce nimeni. Își plătesc singuri cafeaua. De la Strabucks :)

La fel de greu poate le vine să creadă că singurul tip real de asistență socială în România este cel în care COPIII ÎȘI AJUTĂ PĂRINȚII CU BANI. Le plătesc medicamentele. Întreținerea. De multe ori prin Western Union, că lucrează în Italia, Spania, UK.

Țara asta rezistă din singurul export care chiar merge: cel de forță de muncă.

Jurnaliștii sunt acuzați de instigare. Politicienii… nu.

Este atât de mult dispreț pentru omul care muncește încât i se pune în cârcă inclusiv faptul că nu moare de foame. E vinovat că se descurcă! E vinovat că muncește mai mult decât orice european și câștigă cât un șomer în Germania! Impozitul lui pe salariu nu se duce la Stat?

Se aruncă ușor acuzații gen: "Ăștia din stradă n-au o zi de facultate". Ba da. Și Lucrarea de diplomă ne-am scris-o chiar noi :))

O vreme am crezut că sunt pur și simplu proști. Și Stânga și Dreapta. Cum să nu-ți dai seama că un om jignit nu întoarce și celălalt obraz?

Acum cred că pur și simplu vor să ne scoată din sărite.

Și cred că au reușit. Dacă eu, care sunt în esență de stânga, cred că electoratul de stânga nu mai este reprezentat, doar manipulat, vă dați seama că nu stăm prea bine.

Un om cu adevărat de stânga e ca un ateu. Ateul îl contestă pe Dumnezeu cu argumente, face mai multă școală, este muncit de tot felul de gânduri în contrasens cu lenea. La fel ar trebui să fie și stânga: nu vreau să primesc bani de la altcineva, vreau doar șansa corectă de a-mi face banii mei, educație pentru copiii mei, o justiție care să mă apere și polițiști în care să am încredere.

Atât vreau de la Statul Român.

E prea mult?

Se pare că da. Fiica mea merge la o școală privată pentru că n-a mai avut loc. Se pare că nu doar pușcăriile sunt supraaglomerate. Ce-ar trebui să facem? Să se grațieze și anii de liceu???

Cred că de astăzi încolo nu va mai fi vorba despre ordonanță. Poate nici n-a fost. E vorba despre atitudine. E vorba despre caste (reale sau imaginare). Aceasta este “Iarna vrajbei noastre”. Nu, nu e Steinbeck. Nu e un roman, nici o piesă care se joacă la Teatrul Național.

Se joacă în stradă. Cu casa închisă la metrou.

Speranța e numai la noi, că ăștia se poartă ca niște șefi de gașcă.

“Am băieții mei gata să sară pentru mine” este un vers din “Tupeu de borfaș”, piesă La Familia, dar e atât de aproape de orice declarație de stânga sau de dreapta din ultimele zile.

NOI SĂRIM PENTRU NOI.

Schimbul de insulte nu e dezbatere.

P.S. Nu vă mai aduceți copiii la miting. Știu că pentru ei luptați. Aduceți-vă în schimb PĂRINȚII. Ei știu că România se dezbină familie cu familie. Nu-i lăsați. Sun-o chiar asăzi pe mama ta. Știu că ai avut o săptămână plină, dar sigur s-ar bucura să te audă.

Adevărul nu se schimbă în funcție de cine e la guvernare. Doar legile.

Răspunsul meu.

Cred că e a 1000-a oară când zic: Îmi plac toți oamenii, dar n-am încredere în nimeni.

Când spun NIMENI mă includ și pe MINE.

Știm mai multe despre planetă decât știm despre noi. Ce ne face “atenți” de exemplu.

E de notorietate că eu și Muza ne certăm frecvent pe principii. Pe idei. E un fel de Piața Victoriei la noi în bucătărie, doar că noi abrogăm în dormitor. Ambele părți se declară atunci… satisfăcute.

Nu sunt lupte de stradă. Ar fi indecent. Sunt lupte de casă.

Citindu-i răspunsul îmi vine să-mi fac un tricou:

Bărbatului îi place ce are căutare pe piață.

O mașină care întoarce priviri.

O casă care încetinește mașini.

O femeie care blochează circulația.

Auto.

Pe a ta o accelerează.

Spiritul de competiție face ca șmecheria asta cu “fă-l gelos” să meargă în cele mai multe cazuri.

La mine clar mergea cândva. Acum vreo 20 de ani:)

Problema e alta. Când faci bărbatul gelos trebuie ca el să se simtă atacat de ceilalți pretendenți, nu la tron, ci la pat.

Atât timp cât lui i se pare că ei dau târcoale și tu ești cuminte e OK. Ei sunt de vină. Sau chiar el e de vină că nu ți-a dat suficientă. Atenție.

Când s-a prins că tu ești la originea nebuniei s-a terminat.

Bărbații nu-s bolnavi de scenarită, dar au o logică de fier: poți să păzești o femeie de alți bărbați,

de calamități naturale,

te iei de piept cu Dumnezeu dacă e cazul,

dar nu poți să o păzești de… ea.

Mie tot timpul îmi spune waze-ul "hazard reported ahead" când mă duc s-o iau pe nevastă-mea :)))

Și noi n-avem faze de-astea, dar știe aplicația ce știe :))

Neîncrederea crește

ca un cancer.

Roade.

Uneori te răzbuni pe ea

prin sex.

O cerți în felul acela în care nu se supără.

Vin imagini

fără să vrei.

Cu tot ce se poate întâmpla

fără să vrei.

Crezi că gelozie și nebunie rimează din întâmplare??

Multe femei și-au făcut bărbații geloși pentru atenție doar ca să-și de apoi seama că nu pot să ducă toată atenția de care au acum parte!

Atenție de care are parte și telefonul tău.Și history-ul de pe browser.

Ți-ar pune un gopro în cornee dacă s-ar putea, să vadă ce-ai făcut toată ziua.

Poate deja ai un sistem de supraveghere. Chipurile pentru hoți.

Când pleci de acasă n-ai voie să-ți dezactivezi “location” de pe telefon. Pentru binele tău.

N-ai nimic de ascuns?

Nu mai contează.

Acum totul e suspect.

Totul e toxic.

Ți-ai păstrat bărbatul, dar nu-l mai recunoști!

Știi cum se zice? Că îți cunoști cu adevărat frații la moștenire și soția la divorț?

Așa e și cu noi. Să te ferească Dumnezeu de un bărbat care să nu mai aibă încredere în tine, dar să vrea să te păstreze. Cum ai vrut tu să-l păstrezi cu schema asta.

Îți vei dori să fi plecat.

Răspunsul scurt al Ramonei

Dacă Radu ar avea o "atenție distributivă" ieșită din comun, l-aș ruga frumos să-mi dăruiască și mie din ea pentru că sunt femeie iar personal, la mine este zero. Deci ar fi un bine la comun :)

Totuși, dacă domnul tău devine așa bun la capitolul "atenție distributivă" către alte dame înseamnă că GPS-ul lui caută hărți noi, scurtături noi, iar pe tine nu o să te ajute niște trasee cu trafic aglomerat. În așa fel o să simți prezența lui absentă din preajma ta. Ce pierdere de timp ar fi să-l faci gelos!

În momentul în care te-ai hotărât să-i recâștigi atenția înseamnă că este deja demult pierdută.

Ce să faci? Crede-mă... poți să te rogi la sateliti, dar nu are sens. În momentul în care ți se confirmă că domnul "a condus neregulamentar" poți să-ți desfaci o sticlă cu vin și să bei liniștită. E rândul tău să cauți niște hărți noi.

Am promis că e fără spoilers.

Așa că mi-am pus niște vodcă să șteargă regretul că fără spoilers nu ai cum să redai toată fericirea :)

Ro Image, Audi și Sarto au reușit o seară de gală aproape perfectă. Mi-a plăcut și mașina care ne-a luat de acasă pe sistemul limo service, mi-a plăcut și felul degajat în care s-au întâmplat toate discuțiile, oamenii pe care nu-i întâlnisem și voiam să-i cunosc, oamenii pe care îi cunoșteam și nu țineam morțiș să-i mai întâlnesc, totul a fost, nu doar OK, a fost FINE.

Despre prezentarea de modă masculină hot o să vorbim în poze mai târziu.

Știu că vreți să știți cum e filmul, nu altceva.

Și știu și că diverși “zei” spun că e atât de prost încât trebuie să fii imbecilă să mergi.

Cinematografia e o chestie de gust.

Atâta timp cât eu îmi plătesc biletul pot să merg la ce vrea… inteligența mea. Alegerea mea nu contează decât pentru mine.

VOTUL e și el o chestiune de gust, dar rezultatul lui ne influențează pe toți.

Ia gândiți-vă un pic, nu e cam ciudat că toată lumea e de acord că votezi ce vrei, dar n-ai voie să vezi ce vrei?

Uite că eu am avut o plăcere vinovată.

O să o rezum în 5 puncte

1. Nu știu de unde au găsit resurse de umor voluntar, dar la 50 Shades Darker se râde cu premeditare. În prima parte. În a doua e umor involuntar. Cum se întâmplă pe lumea asta, ăla involuntar e chiar mai bun.

2. Chiar și bodyguarzii lui Christian Grey sunt mai bine îmbrăcați decât șeful tău.

3. Cine crede că tânăra generație poate să fie afectată de decadența din acest film trebuie să știe că nu e nimic în 50SD ce nu s-ar putea uploada și pe youtube.

4. Toate fetele cuminți vor jubila la acest film fiind convinse că sunt de fapt… rele. Cele cu adevărat rele se vor plictisi.

5. După credits (scrisul ăla plicticos pentru unii de la final) mai e o secvență. Doar noi și încă alți doi oameni au văzut-o. Spectatori grăbiți. Voi să nu faceți ca ei.

Bonus: Kim Basinger arată bestial la 63 de ani!! WTF! Femeia e BOMBĂ! Ce e drept, cum noi rămnem până la credits, n-am putut să nu remarc că au machiat-o doi oameni. Unul față, altul corp. Și totuși…

Este un citat aproape exact dintr-un mesaj primit de la o fostă doamnă. A divorțat anul trecut și mi-a trimis și mie un fragment dintr-o conversație. Nu discutăm dacă e o idee bună să trimiți printscreenuri aproape intime. I-am scris deja că nu e.

Mi-a răspuns amuzată: Ce-ar putea să se mai întâmple?

Nici oamenii și nici sentimentele nu pot să moară de două ori.

Aș fi vrut să fac o analiză, dar nu mi-a ieșit.

“Te-aș fi urmat oriunde. Dar pentru asta ar fi trebuit să știi să mă conduci.”

Cât adevăr!

Te-ar fi lăsat să o iubești iar și iar,

dar pentru asta ar fi trebuit să o seduci.

Iar și iar.

S-ar fi îmbrăcat

în toate fanteziile tale,

dar tu nu i-ai cerut niciodată nimic...

“anormal”.

Când a zis că vrea să stea

cu tine…

nu s-a gândit că va sta

pe loc!

Ți-ar fi tatuat numele pe sâni,

dar tu n-ai știut să-i rămâi în inimă.

Te băgase acolo cu forța!

“Bărbatul meu” îți spunea!

Dar tu… nu erai.

Așa e. Unele femei au un bărbat. Altele doar un soț.

...

Beau un Cuba Libre. Parte Rom, parte Coca-Cola. Dacă ar fi Țuică și Coca-Cola ar fi România Liberă?

Mă uit la Muză, cum stă ea dezamăgită că n-a câștigat subiectul ei favorit. Pentru 2(două!!) voturi diferență. Păi, dacă n-a votat?

Sloganul meu favorit din tot ce am văzut în piață ieri a fost: “Ne-a fost lene să votăm / Acum stăm și înghețăm.

Nu. Nu-l știi. Că la TV apar imaginile alea cu noi de sus. Parcă suntem niște pixeli.

Duminică un pixel mascul a cerut un pixel femelă de nevastă. Așa se vede de sus.

Dar noi eram la câțiva metri de ei când o prietenă a Ramonei a zis: uite, el a cerut-o de nevastă aici.

Nu erau pixeli. Erau doi tineri superbi. Atât cât se vedea din ei în 3 rânduri de haine.

Ce să facă el când ea, peste 5 luni, va fi acoperită doar de două batiste pe o plajă?

Ce să facă el când ea va primi pe facebook zeci de cereri de “prietenie” că nu s-a inventat încă un “fuck request”?

Cum să o păzească?

El nu o să o păzească deloc. Nu că n-ar vrea, dar știe că nu se poate. Nu putem noi să păzim legile din Codul Penal, cum să putem să ne apărăm de legile atracției?

Singurul lucru care se poate opune forței de atracție pe care o are orice om nu este un zid. E… o atracție și mai mare.

Domnul care mi-a scris (care n-are nicio legătură cu cei doi din piață, dar am mers pe reducere la absurd) ar trebui să stie că el și iubita lui cea mult cerută au o poveste. Pretendenții? Doar o erecție.

Ce ar trebui să facă el? Nimic din ce n-a făcut până acum. Să continue această poveste, că nu trăim 6 luni de aventură și 30 de ani de epilog! Să uite că sunt într-o relație oficială și să își dea în continuare întâlniri cu ea. Să-i facă surprize. Nu, să și-o tragă cu alta nu intră în categoria surprizelor la care mă gândesc.

Mai important e ce ar trebui să nu facă:

Să nu fie exagerat de gelos.

Un pic de gelozie e condiment. Prea multă e faliment.

Să nu o o verifice.

Unde a fost.

Ce a făcut.

Cine e la telefon.

Nu contează cine e la telefon.

Contează cum îi răspunde!!

Singurele complimente sincere (de la alți bărbați care nu-ți sunt prieteni) vis-a-vis de frumusețea iubitei tale sunt încercările lor de a ți-o fura.

Restul e politețe fadă.

Știu. Nu e genul de complimente pe care orice mascul poate să le ducă.

Tocmai de asta când ieși din pizda mă-tii ți se trece M în certificat și nu B: pentru că de sex masculin te naști. Bărbați devin numai unii.

Citește și:
http://www.radufconstantinescu.ro/2015/07/women-only-uita-ca-esti-casatorita.html

Femeilor le place să îi contrazică pe bărbați în așa un hal încât și atunci când bărbatul recunoaște, printr-un exces de sinceritate, că n-a fost în viața lui fidel, femeia îi răspunde: Lasă, lasă, că vedem noi. N-ai fost până acum, dar te dau eu pe brazdă.

Noi suntem ca nebunii ăia periculoși care răspund corect la întrebările doctorului ca să iasă din spital.

Atâta doar că noi vrem să intrăm.

În asistenta sexy :)

Mai departe, după ce ne contrazic vorbele, nu se dau în lături să ne contrazică și… faptele. “N-a fost el de vină, curva aia”

“Mi-a spus că n-a însemnat nimic, de fapt pe mine mă iubește, cu aia a fost așa, o joacă”.

Păi a fost. O joacă în care “aia” s-a dezbrăcat. A dezbrăcat-o el. Cum face cu tine.

Apoi a sărutat-o din creștet până-n tălpi. Pardon, până între ele. Cum face cu tine.

După care i-a dat cum le dădea Ion Creangă mâțelor… “motoceii”. Să se joace. Da. Exact cum face cu tine.

Ești chiar așa sigură că e o diferență așa mare între voi două?

Primesc zilnic mesaje de la bărbați și femei care încep în felul acesta: “am avut o relație de doi ani, trei, cinci, zece”.

Toți îmi pot spune cât a durat relația.

Cât a durat dragostea e mai greu.

Mesajele continuă:

“S-a terminat acum 5 zile, 7 zile, 15 zile și el (sau ea) s-a afișat deja cu alta (altul)”.

Pentru cei care s-au recunoscut și spun “Mamă! Da’ ce prost sunt!” am o veste bună: nimeni nu e imun. Am primit genul acesta de mesaje sau chiar am vorbit la telefon cu oameni pe care îi cunosc direct. Mulți. INCLUSIV jurnaliști, bloggeri, oameni din show business, fotomodele.

Voi chiar credeți că femeile frumoase nu-s înșelate niciodată?

Ce tâmpenie!

Știți câte femei frumoase și nefericite se machiază chiar acum încercând să acopere urmele ultimei tristeți?

Știți câte poartă ochelari de soare în octombrie pentru că nici machiajul nu poate face minuni?

Femeile frumoase sunt înșelate la fel ca oricare altă femeie.

CELE IUBITE nu sunt.

…și nici acelea tot timpul pentru că există situații în care o dăm în bară în cel mai penibil mod cu putință.

Credeți că doar bărbații care uită de aniversarea căsătoriei ajung să nu mai aibă ce aniversa?

Doamne! Pe ce lume trăiți?

Știți câte femei pe care soții le copleșesc cu atenții sunt atrase de faptul că un oarecare le ignoră? Și merg din vila lor într-un hotel unde plătesc tot ele camera.

Habar nu avem cine suntem! Prost nu e ăla care pune întrebări, prost e ăla care crede că știe fără să mai întrebe nimic pe nimeni. Nici măcar pe el însuși.

Treaba ta nu e să-ți păzești dragostea.

Treaba ta e să o trăiești.

Iar dacă la un moment dat, indiferent câte concesii ai făcut, se termină… treaba ta e să-ți aduci aminte că te-ai iubit pe tine înainte să-l cunoști măcar pe el, femeie.

Amintește-ți, bărbate, că erai întreg înainte să-ți întâlnești jumătatea.

Ce atâta dramă că a plecat de lângă tine un om care deja nu mai era acolo? Poți să mă urăști,

dar atunci când un bărbat

se afișează cu altă femeie

la două săptămâni după ce ți-a dat papucii

a făcut deja dragoste cu ea

în urmă cu cel puțin o lună.

Iar dacă o femeie

iese în lume cu alt bărbat

la fel de repede

îl cunoaște, cel mai probabil, de două.

........................

Comentariile sunt dezactivate pe acest blog. Se comentează DIRECT pe pagină. https://www.facebook.com/raduefconstantinescu/

Citește NEAPĂRAT și http://www.radufconstantinescu.ro/2016/02/dorul-cum-scapi-de-el-legal-versiunea.html

Întunericul e cel mai bun machiaj. Dacă femeile și bărbații din club vi se par mai wow decât cei de pe stradă asta se datorează aproape în exclusivitate luminii scăzute. Sunt aceleași femei. Și aceiași bărbați. Doar nu vă imaginați că mai există o specie care doarme ziua și se trezește noaptea doar pentru club?!! De fapt, există. Dar pe reprezentantele și reprezentanții acestei specii nu-i agăți tu. Te agață ei :))

Alcoolul ajută îndrăzneala, dar omoară selecția. S-ar putea ca durerea de cap de a doua zi să nu fie de la mahmureală, ci de la persoana cu care te trezești în pat. Care s-ar putea să nu aibă nimic în comun cu ce ai avut tu impresia că vezi prin aburi de alcool. Măcar sexul să-l fi nimerit. Dacă ai vrut o femeie și te-ai trezit în pat cu un bărbat o să privești altfel îndemnurile la “consum responsabil”.

Două lucruri sunt în club exact ca la reclame când scrie “imaginea este cu titlu de prezentare”: Primul este caracterul bărbaților, despre care e imposibil să spui mare lucru când muzica e tare și vorbele puține. Al doilea este fizicul femeilor. Deși pare că au rochii mulate și “what you see is what you get” trebuie să-ți pui întrebarea “mulate, mulate, dar pe ce anume?”. Să nu te miri pe urmă că există push-up și pentru fund. Hai că și tu te-ai mai dus la întâlniri cu o mașină împrumutată.

Înainte de sărbători nimeni nu vrea să fie singur. De asta pe frig de -3 grade apar mai multe domnișoare cu buricul gol și decolteu larg decât ai văzut vara. N-o să mă feresc de cuvinte: asta nu e seducție, e disperare! Iar relațiile lipite cu scotch înainte de “brad” se scutură la fel de repede ca el. Cei ce se unesc “de nevoie” îniante de Crăciun rar prind 1-8 Martie. Iar domnișoarelor care s-au gândit zâmbind că au brad de plastic și nu li se potrivește ce am zis o să le spun doar atât: nu poți merge cu vibratorul în vizită la părinți.

Și una caldă. E o tâmpenie uriașă să crezi că nu există fete cuminți în club. De fapt, nu există fete cuminți PUNCT. Doar unele care n-au fost prinse. Poți să încerci să le prinzi tu. La fel, nu e adevărat că n-ai cum să dai peste un tip mișto într-un loc al pierzaniei. Din contră. Nu știi bancul? Cică două activiste de la Armata Salvării au pus un afiș la intrarea într-un club: Bărbați! Alcoolul omoară încet, dar sigur. Un băiat deștept a scris răspunsul pe același afiș: Un bărbat adevărat nu se grăbește. Și nici nu se teme de moarte.

TOATE RELAȚIILE ÎNCEP CU UN ONE NIGHT STAND! Fie că vrem să admitem sau nu, la început ne dorim doar trupurile, că sufletele n-am apucat să ni le cunoaștem. Trebuie doar să lăsăm ipocrizia și să ne distrăm asumat. Am fost mai bine de 10 ani DJ. Iar la începutul carierei am întrebat un patron de ce continuă să ofere băuturi gratis fetelor care veneau în club înainte de ora 23, dar nu repară un grup de boxe arse. Răspunsul lui? Lasă-le dracului de boxe, nimeni nu vine în club pentru muzică. :))

În imagine un contraexemplu (parțial).

Party în Club EPIC din Timișoara. Acolo merg oamenii (și) pentru muzică :)
Foto: Mihai Toth

Sunt oameni care cred doar în școala vieții. Desigur, e o tâmpenie. Ar însemna că ești absolvent pe la 80 de ani. Când te pregătești să mori.

Sunt alții care cred doar în școala-școală. Ei spun că ăștia cu “școala vieții” vor doar să-și justifice ignoranța. Corect în multe cazuri.

Nu în toate.

Poți să înveți multe despre dragoste. Nu poți să le și înțelegi până nu o trăiești.

Poți să te pregătești să înfrunți tentațiile. Dar habar nu ai cât de slab ești până nu le întâlnești.

Așa cum adesea și profesorii îți par… dușmani.

Primul caz: “M-a înșelat cu fosta”

Greșit. Tu te-ai înșelat cu el. Că ești actuala. Niciun bărbat nu se întoarce la o femeie de care i-a trecut. Mai repede te înșală cu o a treia necunoscută :)

Al doilea caz: “M-a înșelat cu fiica șefului lui”

Al treilea:Deși eram deja prea tânără pentru el, m-a înșelat cu una și mai tânără.

Dar dragostea ne prostește pe toți.

Să reluăm întrebarea> Deși eram deja prea tânără pentru el, m-a înșelat cu una și mai tânără.

Sesizați eroarea?

Doamna noastră gândește din unghiul ei. De fapt, nu ea era prea tânără pentru el, el era prea bătrân pentru ea!!

Din unghiul lui, singurele femei prea tinere sunt cele sub 18 ani, că acolo nu mai ai probleme doar cu tatăl ei, ci și cu poliția. Iar dacă tatăl mai e și polițist, atunci ai pus-o.

Vorba uneia dintre prietenele mele, doamna Roșu (e pe bune numele): Când tu ai 40 și ea 20… înseamnă că ți-ai găsit jumătatea :)))

P.S. Și pentru 40 și pentru 20, ba chiar și pentru 69 (de ani) Click pe link.

Merge ceva acruși-ți crește imunitatea. Ce e drept, nu te face imun la dezamăgire.

Reducerea e valabilă și pentru calciu în caz că ai făcut o cădere citind.

Și pentru Relaxirem de noapteîn caz că nu poți să dormi.

În loc de un cadou scump de ziua ta

preferi un ajutor mic în orice zi ai nevoie.

În loc de consolări preferi o încurajare.

Și în loc de ieșiri fără sens în lumea dezlănțuită alegi nopți în pat. Cu posibilitatea de extindere pe alte piese de mobilier.

În loc de minciuni calde îmi ceri adevărul la rece.

Știi că oamenii care-ți dau un șut în cur să faci un pas înainte îți doresc binele în proporții mai mari decât cei care spun “ai făcut tot ce-ai putut”… Ce dulceață de neputințe și condescendență!

În loc de “o să fiu lângă tine mereu” tu alegi “nu o să dau înapoi când lucrurile devin cu adevărat grele”.

Și zâmbești mai larg când în loc de “ești foarte frumoasă” îți spun “îmi place că nu te lași”. A naibii încăpățânată!

În loc de Sweet November alegi John Wick.

Și o preferi pe Jennifer Aniston Angelinei Jolie.

Nu te-am văzut niciodată cerând Campari Orange, dar l-ai câștigat și pe prietenul nostru Caius, când ai cerut al doilea shot de Jägermeister :))

În loc să minți preferi să taci.

În loc să taci preferi să pierzi.

Ce aș putea eu să-ți spun în loc de te iubesc?

N-am ce să-ți spun. Prefer să-ți fac.

Cu cât las să se înțeleagă că am mai mult de lucru pe lângă blog, cu atât primesc mai multe întrebări.

Cum nu m-am născut ieri, cred că am cel puțin un cititor care și-a făcut 5 conturi ca să mă întrebe de 5 ori aceeași întrebare și să pară “trending”.

Smart.

Deși toate 5 sunt conturi pe nume și cu poze de bărbați, eu cred că e o femeie care încearcă să mă provoace. A reușit :)

Q: Viitoarea mea soție va arăta în 20 de ani ca viitoarea mea soacră? Ce fac dacă nu-mi place “viitorul”?

De ce cred că mesajul nu e de la un bărbat/5 bărbați?

Simplu: cu mici excepții întrebările semănau cu asta și se tot repeta “viitorul”. O grijă mai puțin masculină. Noi suntem convinși că o să fim veșnic tineri sau cel puțin o să îmbătrânim frumos și o să putem agăța puștoaice de liceu.

Poate cu umbrela.

“Vai, domnișoară, îmi cer scuze”

“Nu-i nimic, eu sunt de vină că nu v-am cedat locul”.

Dar o să mă prefac că-i răspund unui bărbat. x5

Grija pentru cum o să arate femeia de lângă tine peste niște ani ar trebui să fie ultima pe listă.

Prima e dacă vă puteți înțelege și altfel decât în pat și dacă ați avea ce să vă mai spuneți peste ani (Unde “Du-te dracului că mi-ai mâncat tinerețea” nu e cea mai bună idee).

A doua grijă ar fi dacă poți să faci cu ea o echipă. Uită-te la socrul tău! Dacă vorbește mult despre realizările din tinerețe înseamnă că viața lui s-a cam oprit după căsătorie :) Ai grijă să nu se oprească și a ta.

Ultima, dar nu cea de pe urmă, vezi dacă între ei dragostea s-a păstrat, s-a rafinat în respect, s-a blegit în camaraderie sau sunt doi străini în aceeași casă.

(nu. tipul din poză nu e socrul tău, dar s-ar putea să-ți placă ce are de oferi link-ul :)

Primul care strigă că “nu contează greșelile părinților” să-și dea singur block :)

GREȘELILE PĂRINȚILOR SUNT CEA MAI PUTERNICĂ EDUCAȚIE PE CARE COPIII O PRIMESC!

Nu ce fac bine.

Nu sfaturile.

Exemplul.

Ține minte că există doar două tipuri de copii: unii care vor să fie exact ca părinții lor și ceilalți care AR DA ORICE SĂ NU FIE CA PĂRINȚII LOR.

Raportarea se face tot acolo.

Deci? Contează cum o să arate peste 20 de ani?

Contează cum o să se poarte peste 20 de ani!

Iar aici și tu vei avea o parte din merit.

Sau din vină.

În anii 90 se spunea că oamenii care nu se vor adapta la lucrul pe computer vor fi “analfabeții secolului XXI.

Afirmația a părut exagerată. S-a dovedit că n-a fost.

Suntem în 2017 și o să risc și eu una: Cine nu există în realitatea virtuală nu mai există deloc. Pentru că realitatea virtuală este un al doilea pământ. O a doua planetă. Dacă nu ai conturi pe rețele de socializare sau nu vorbesc alții despre tine în online ești, practic, un extraterestru!

Ai o jumătate de viață.

Rețelele de socializare sunt noile parcuri.

Sunt mai animate decât restaurantele.

Mai ofertante în zona de relații decât cluburile.

Am ieșit din goana secolului vitezei de transport în care ideea era să ajungi repede ORIUNDE. Acum ideea e să ajungi repede LA ORICINE!

Înainte se spunea că “școala vieții își ține cursurile în stradă”

INTERNETUL E NOUA STRADĂ.

Vor fi multe pagini despre asta în noua carte. Cea la care scriu împreună cu scandalos de frumoasa și enervant de deșteapta mea soție…

De prin 2014. Scriem împreună. Altele nu contează de când am făcut :)

Pun pariu că vreo două sute de mimoze și mimozi cu probleme de concentrare au închis deja articolul că n-au înțeles de ce nu răspund dracului la întrebare.

Păi, am răspuns deja. Inclusiv la întrebarea altei cititoare care voia să știe ce cred: cine ar trebui să-și schimbe status-ul? El - și să-i ceară FB-ul aprobarea ei - sau Ea - și să-i ceară lui?

Dacă și-l schimbă ea nu e ca și când… l-ar cere de bărbat?

Am râs.

De prost ce sunt am râs. Era tare simplu în anii 90 să ai două sau trei relații în paralel cu statut oarecum egal. Acum ești trecut la catalog :)

La 10 absențe ți se scade nota la purtare :)
Acum cealaltă femeie știe sigur de prima. Și își pune la relationship status: It's complicated. Adică mi-o bagă, da' nu mă scoate. În lume, unde altundeva? :))

Realitatea virtuală ESTE o oglindă a realității noastre. Mai mult. E o oglindă în care poți să pășești în orice dormitor din lume.

În orice birou.

În câteva WC-uri.

Bine, bine, dar răspunsul direct la întrebare?

De ce nu-și schimbă status-ul?

Of! Pentru că nu e încă sigur că merită, poate intră ceva mai bun, desigur. Dar dacă nu te-ai prins din prima parte a articolului și a trebuit să ajungi până aici… s-ar putea să aibă și omul ăla dreptate :)

Citește și

Q&A: E NASOL LA EL ACASĂ, PE TINE TE IUBEȘTE, DAR PE CEALALTĂ NU POATE SĂ O PĂRĂSEASCĂ. DE CE?

Foto: Marius Bărăgan pentru etiquettemagazine.ro

Știu deja ce a scris Ramona și a fost prea dulce la început.

Și prea rea la final.

Eu o să transform în primul rând acest articol într-unul UNISEX, că mai sună și fostele. Chiar și unele care sunt foste de acum 5-6 ture. E ca și când un fost președinte ar vrea să revină la putere după ce alți 3 și-au terminat mandatul.

Spre deosebire de foști și de președinți, fostele mai trimit și poze din baie, cu sânii plutind languros în spumă. Păcat că mai intră cadru și WC-ul transformând un moment cu potențial erotic într-unul de căcat :))

Cu un lucru are Muza perfectă dreptate: toți iubesc, dar fiecare cât poate.

Unii se iubesc atât de mult pe ei încât nu contează ce simt pentru celălalt, ci doar cum îi face celălalt să se simtă.

Te iubesc pentru că mă iubești.

Pentru că mă satisfaci.

Pentru că mă plimbi.

Pentru că se uită lumea după mine când te am la braț.

Relația noastră merge perfect pentru că eu mă simt bine.

Pe tine nu mă gândesc să te întreb cum ești.

Când nu mă mai simt așa bine plec. Nu mă mai iubești!

Și ajung la alta/altul unde (na, belea!) îmi e și mai rău.

Atunci vreau înapoi.

Nu de tot, că motivele pentru care te-ai despărțit prima dată n-au plecat și ele cu tine și nu poți să le lași la actuala.

Îi pare rău?

E adevărat.

Garantez cu capul că omul spune adevărul!

Problema e de ce îi pare rău?

Îi pare rău că a lăsat-o pe una mai strâmtă pentru alta mai largă, că a pierdut niște poziții sau că asta nouă n-o suge la fel de bine.

De asta îi pare rău!

Îi pare rău că a ieșit prost când era convins că va ieși bine.

Îi pare rău că a crezut că schimbă un job de manager regional pe unul de general manager și s-a trezit… portar.

E valabil și pentru femei: dacă ăsta nou are 2cm în minus nu-i compensează băgând-o de mai multe ori :)))

Enervant articol? Ia un magneziu cu B6 :)

Dar problema nu e dacă să-l reprimești sau să o reprimești.

Problema e dacă să-i spui actualului/actualei.

Muza mea are alt răspuns.

Al meu este NU!

Și o să argumentez psihologic. Dragostea e paranoică. Cei care i se opun sunt automat dușmani și nu fac decât să crească această paranoia!

“Lumea întreagă se opune iubirii noastre, dar eu mă lupt!”

Te lupți pe dracu’

Tu ești în pat cu dușmanul.

Dar asta trebuie să afli singură.

Citește răspunsul Ramonei AICI:
http://www.gustverde.ro/2017/02/cand-te-suna-insistent-un-fost-ar_26.html

Vestea bună este că mama ta, sora ta, prietena ta cea mai bună, practic orice om se poate înșela.

Vestea porastă e că regula asta ți se aplică în primul rând ție.

Radarul tău e dat peste cap mai rău decât fusta.

Nu putem să fim siguri nici pe propriile sentimente, dar vrem să fim pe ale celuilalt.

Oricum, parcă asta ar fi suficient!

Mă iubește = are toate calitățile :)))

Ne iubim, dar murim de foame.

Ne iubim, dar ne intoxicăm cu gelozii.

Ne iubim, dar…

Când începi să păzești o dragoste perfectă ea deja s-a stricat.

Nu poți să știi (indiferent dacă ești bărbat sau femeie) dacă partenerul e bun pentru tine.

Dar, să dea naiba în ea de viață, poți să știi că ești fericită!

Poți să știi dacă până și vorbele lui sunt ca niște degete care alunecă încet pe genunchi și se insinuează mai sus și mai sus până ajunge cu o aluzie pe interiorul coapsei.

La fel cum ar fi bine să nu te prefaci că nu știi de ce îți tremură buzele și când ți le mușcă și când abia le atinge.

Când erai mică plângeai când te juleai în genunchi, acum zâmbești când vezi cele două vânătăi mici de sub ei… poate că de-asta te-a sfătuit mama să-ți pui covor persan în garsonieră! Să stai pe moale :)

Și - ce atâtea păreri? Sper că n-ai întrebat-o pe mama ta dacă e bun pentru tine și când te-a scos pe jumătate pe geam de Crăciun, cu sânii balansându-se ca doi acrobați în ritmul în care el îți hrănea demonii.

Ce-ar fi putut zice? “Vezi să nu răcești, mamă?”

Ne e teamă de perfecțiune de parcă am fi în stare s-o atingem.

Tata spunea că “geometria e o artă care naște teorii perfecte folosind figuri imperfecte”.

Noi suntem cele două

catete

ale unui triunghi

dreptunghic,

iar dragostea e Teorema lui Pitagora!

Nu mai analiza din primele zile. Trăiește pasiunea că nimic nu e mai perisabil. Flăcările se sting și de la sine, de ce să le chinuim să vedem dacă rezistă??

Admite că ți-e teamă de flacără atunci când în loc să te bucuri de lumina pe care o dă te gândești că s-ar putea să te arzi…

Nu rămâi cu rana, stai liniștită. Îți rămâne un fel de tatuaj care parcă se mișcă ușor, ca portretele din Harry Potter.

Dragostea s-ar putea să fie singurul fel de magie adevărată. Hai să nu punem un casier la intrare ca să scoatem bani din ea!

E suficient că deja ai în jurul tău oameni care spun că ești cu capul în nori doar pentru că el știe un truc de “levitație” și vor să-ți spună și cum îl face.

Singurul care poate să-ți spună dacă ai ales bine sau rău nu e nici tatăl tău, nici un prieten, ci singurul dușman pe care nu îl putem învinge: TIMPUL.

Dacă tot știm sigur că o să ne omoare, propun să-l trăim.

De multe ori când află că am fost căsătorit de 3 ori oamenii mă întreabă despre căsătorie de parcă m-aș pricepe.

Repetiția e mama studiului, nu?

Dar dacă eu nu sunt la a treia facultate, ci sunt doar un repetent?

Care sunt cele mai frecvente întrebări deștepte? Că de alea stupide n-avem vreme.

Există o vârstă potrivită?

Super smart întrebarea deși poate nu pare la prima vedere. Da, există, dar nu exprimată în ani.

Sunt oameni prea tineri pentru căsătorie la 40 de ani și oameni copți la 25. Mai rar.

Tinerețea trebuie trăită așa cum se trăiește tinerețea. E bine să simți că le-ai trăit pe toate înainte să te cumințești și nici nu prea ai cum să știi să alegi. Ce alegere e aia dintr-o singură variantă?

Hai, s-o lăsăm cu melodramele: Chiar și în cazul că ai nimerit-o perfect de la 18 ani TU NU O SĂ-ȚI POȚI DA SEAMA. Că nu știi să vezi ce ai.

Mai are sens?

Eu cred că da. Căsătoria nu e altceva decât o promisiune, o declarație de dragoste, o declarație de dependență dorită, conștientă. E mișto rău dacă o faci din motivele corecte. Dacă nu vă ajunge niciunuia salariul pentru Prima Casă atunci nu mai e așa mișto.

În plus, mie îmi place petrecerea. Nunta. Muzică, dans, antren, prieteni.

Ai cum să testezi înainte?

Hell, yes! Pe vremea lui Nea Nicu circula un banc:

“Tati, e adevărat că la popoarele primitive bărbatul își cunoștea nevasta abia după căsătorie?”

“Băiatul tati, să știi că nici românii nu-s un popor prea modern. Și la noi e la fel”

Așa ERA.

Pentru că atunci concubinajul era la limita prostituției în cetățenilor respectabili.

Acum nu văd de ce să vă grăbiți.

Mutați-vă împreună.

Vorbiți,

îmbătați-vă,

uită-te la filmele care îi plac ei,

suferă la meciurile care îl interesează pe el…

nu contează că nu te pricepi la fotbal! Nici Echipa Națională nu se mai pricepe :)))

Așa o să vă cunoașteți cu adevărat. Nimeni nu se poate preface un an!

Pe de altă parte dacă după un an nu vrei s-o iei de nevastă înseamnă că aștepți ceva mai bun. Iar dacă pe ea n-o deranjează înseamnă că nu ești singurul :)))

Astăzi vă spun doar una. Mâine, la cafea, avem timp de a doua poveste, nu?

Eram în liceu când am auzit prima dată expresia “femeile se îndrăgostesc de ce aud… așa că bărbații sunt obligați să mintă”.

Ca orice puști de liceu eram prin definiție CONTRA. Eu? Să mint?

Apoi încet-încet am descoperit politețea, acestă parolă universală de spart coduri feminine:) și am fost nevoit să-mi redefinesc ce înseamnă să minți. Spuneam adesea că eu “nu O MINT, eu O…MIT :)

Și viața era foarte frumoasă.

Eu, însă, n-am fost niciodată frumos. Nici ca adolescent, nici acum, când băncile mă sună mai des pentru un plan de pensie. Noroc că urâțenia stimulează vocabularul :)

Toți vor să te facă din vorbe pentru că vorbele există deja. Sunt toate în dex.

Nu există un dicționar al faptelor. Pe acesta îl veți scrie voi.

Toți își folosesc gura pentru că obosește mai greu decât mâinile…

Și chiar și pipăitul vine după vorbit :)

Și peștera din 1001 de nopți se deschidea la rostirea a două cuvinte. Așa se desfac și picioarele chiar dacă de multe ori e invers: ai nevoie de 1001 de cuvinte pentru doar… două nopți.

Prima poveste:

Suntem în anii 90. Din gașca mea de prieteni doar eu și încă un tip aveam relații la distanță și primeam scrisori. Așa era pe atunci: scrisori și telefoane interurbane cu fise de 3lei. Ce e drept, eu avem ȘI relații la distanță, dar și unele mai aproape: Republicii, Malu Roșu, ploieștenii știu despre ce vorbesc.

Numele prietenului meu era… stați un pic! Voi chiar credeați că vă spun numele lui? Ce blog e ăsta? :)) Suntem oameni serioși! Povestea se dezvăluie, secretele se păstrează.

Văzând că la mine scrisorile curg, iar lui fata îi răspunde din ce în ce mai greu, tipul și-a luat inima în dinți și mi-a propus să-i scriu eu fetei. Gândurile lui, cuvintele mele.

Era suficient de kinky încât să accept.

El îmi povestea despre ea și era mereu surprins că n-o remarcasem la nicio petrecere. Eram ocupat. Dar acum o vedeam prin ochii lui.

I-am scris mai bine de 10 scrisori. El le trecea “pe curat”. Mai dădea o bere sau o cola. Ce mai! primul meu contract pe scris. Public: Una singură. Scopul? Să rămână doi.

Poate n-o să mă credeți, dar 10.000 de likes nu fac cât un love in real life :)

Nu știu dacă i se părea riscant să mă întâlnesc cu ea, dar a avut grijă să nu se întâmple niciodată din momentul în care am început să-i scriem. Era un 3some intelectual :)

Am știut că am reușit atunci când au ales să dea amândoi la facultate în același oraș și tot atunci l-am întrebat de ce de câteva luni nu-mi mai arăta scrisorile ei. Oare de ce? Eu care știam planurile ei de viitor, pasiunea pentru fotografie, aparatul Krokus, fascinația pentru John Fowles (pe care l-a citit și el obligat-forțat) acum nu mai aflam nimic! Hai să vedem cine știe răspunsul?

Da, bine, normal că din ale ei “frigea hârtia”. Dar mai era ceva. Mi-a spus pe jumătate mândru, pe jumătate încurcat: Nu prea îmi mai scrie, dar îmi trimite niște poze!

P.S. Acesta e un caz fericit :)

Tu știi cine îți scrie?

Pe acest blog comentariile sunt dezactivate, dar le puteți face la vedere aici: https://www.facebook.com/raduefconstantinescu/
Dacă te ține :)

Cred că diferența dintre criticii de film și noi este ca aceea că

noi chiar iubim filmele :)

Nu ne interesează că e despre gay, musulmani sau afroamericani. Nici măcar dacă sunt afroamericani gay convertiți la Islam.

Nu ne interesează nici că e imposibil să dai un Oscar unui film de război în plin Război Rece versiunea 2.0!

Enjoy x5:

Recunosc că am furat titlul Muzei :)

Întrebarea mi-a fost pusă mie, deci nici partea din fața semnului de întrebare nu-mi aparține :)

Ce-mi aparține însă este curajul (sau inconștiența) să răspund deschis.

Da. Ne F. grija câți au fost.

Cât de buni,

cât de frumoși,

cât de mare o aveau

și ce mașină conduceau.

Suntem mereu într-o competiție.

Uneori ne facem și noi scenarii: dacă e asistentă la Universitate ne gândim câți studenți au vise umede cu ea, dacă e secretară ne gândim ce atracție are șeful, iar dacă e șefă câți angajați n-ar vrea să egaleze scorul printr-un 69.

Liniștea vine abia mai târziu.

Bărbatul trebuie să fie sigur pe el dacă vrea să fie sigur pe tine.

Iar sunt contra Muzei și nu mi se pare o întrebare nasoală sau agresivă. Nesiguranță? Da.

Am pus-o și eu. Da,

dar fix pe dos, când mi se părea că fata NU are experiență, nu când părea că are “prea multă”.

Nu există prea multă experiență:)))

Orice bărbat normal la cap vrea o femeie care să știe ce face în pat,

o femeie care a încheiat deja pace cu trupul ei și se simte bine în propria piele,

dar mai ales o femeie care a semnat un tratat de neagresiune cu trecutul.

Să înveți din trecut nu înseamnă să-l tot aduci în discuție!

La rândul nostru suntem întrebați “câte femei?”

Întrebarea corectă ar fi câte iubiri.

Să mă iertați, dar o partidă de sex, oricât de bună, nu te face să o ceri de nevastă!!

P.S. Acesta este un articol din seria #2sites4everyStory
Vezi răspunsul Ramonei în link!
http://www.gustverde.ro

Cum au devenit trei întrebări recente un duș rece despre trei feluri de înșelat. Dușul nu e pentru cine se pregătește :)))

Toți știu când ar trebui să fugă dintr-o relație, dar cei mai mulți nu o fac până nu știu și unde :))))

Nu mai e rușinos să furi. E rușinos să nu ai.

Cel mai bun “speech motivațional” pentru ieșitul în stradă vine exact de la oamenii care ar vrea să ne închidă gura.

Domnul meu a început să aibă "atenţie distributivă" O mai distribuie şi altora. Să-l fac gelos să-i recâştig atenţia?

50 Shades Darker. Cum a fost? Foarte reușite costume. Păcat că le dau jos.

Te-aș fi urmat oriunde. Dar pentru asta ar fi trebuit să știi să mă conduci.

Blogging democracy winner: Iubitei mele i se fac propuneri ZILNIC! Ce să fac? Întrebarea corectă ar fi fost ce să nu fac?

Femeile frumose nu sunt înșelate niciodată?

Ce trebuie să știi despre… agățatul în club!

Cum au devenit trei întrebări recente un duș rece despre trei feluri de înșelat. Dușul nu e pentru cine se pregătește :)))

În loc de te iubesc.

Te uiți la soacră-ta ca să știi cum va arăta nevastă-ta peste niște ani? Mai bine uită-te cum se poartă cu socrul tău. Să știi cum vei arăta tu :)

De ce nu-și schimbă status-ul din “single”? Facebook-ul ca o… verighetă virtuală :))

Q&A: E NASOL LA EL ACASĂ, PE TINE TE IUBEȘTE, DAR PE CEALALTĂ NU POATE SĂ O PĂRĂSEASCĂ. DE CE?

Când te sună (insistent) un fost... ar trebui să o suni și tu pe actuala? #2sites4everystory

Cum poţi să ştii că e bun pentru tine când toţi zic să-l laşi? BLOGGING DEMOCRACY WINNER

Alege-ţi un bărbat care să te ia pe sus, nu să te ia de sus... Alege-ţi o femeie care să vrea să-şi împartă cu tine visurile, nu cheltuielile.

Toți vor “să te facă din vorbe” :) De ce nu există expresia “să te facă din fapte?” Trei povești adevărate care s-ar putea să-ți schimbe lumea… sau doar să ți-o arate.

Dezamăgit de Oscaruri? Ce-aș fi ales eu, în ignoranța mea :)

Ce să răspunzi la întrebarea câți bărbați au fost în viața ta? Toți cei pe care i-ai vrut! :) (2sites4everyStory)