În ultima vreme am dezvoltat un fel de alergie la texte despre despărțiri. Oamenii care îmi scriu vor să se răzbune și astfel demonstrează că n-au pierdut doar un iubit sau o iubită, ci și LECȚIA pe care o despărțire ne-o dă. Și totuși, uneori apare un text rău, dar fin, ca o serie de înjurături în franceză. N-ai cum să nu-l publici. Cu orice risc. La început a vrut să fie total anonimă. Apoi cred că s-a gândit mai bine și mi-a scris doar atât: Semnat, Diana.
Se trezea fără ceas deșteptător, de obicei. Liniștea plutea în jurul apartamentului micuț, despre care credea că e cuibușorul vostru. Cu fața șifonată și visele care încă nu-i erau desprinse de gene, pregătea cafea, lapte și miere. Discretă, își mângâia fața cu creme parfumate, murmurând melodii de dragoste în oglinda din baie.
Mirosul ademenitor de cafea pătrundea pe sub ușă până la tine. Atunci știai că e dimineață, urai diminețile. Acea lumină caldă, care pe ea o îndemna să se trezească și să-și urmeze visul, pentru tine era motiv să vizitezi IKEA, ,, draperii nenorocite!,,
Niciodată nu-și începea ziua fără tine, fără privirea buimacă dintre perne cu miros de levănțică, și sărutul dulce-acrișor. Zâmbetul tău era pe lista ei de dorințe.
Tu erai însă altfel construit. Lumânările parfumate, rama care încadra fotografia voastră, vaza de flori mereu goală, pentru tine erau detalii neînsemnate.Ca un peisaj splendid de primăvară pentru un miop, tu n-ai văzut dragostea, nici măcar nu știai că se întămplă.
,,În afaceri,, înjurai mult iar acele cuvinte murdare le aduceai și acasă. Deși nu-ți plăcea șueta, te lăsai antrenat de puterea de seducție a vreunei ,,vampe moderne,, gata gata să sugă până și ultima urmă de bani din tine!
Cu aceeași neputință a imaginației, tu nu ți-ai dat seama că ,,seara de film,, nu însemna înștiințarea întregii găști, care probabil, plictisiți filmul vieții de pe maindan, vă-nsoțeau la mall, pentru a devora barul cinematografului de la etaj.
Făceai sport și erai bine îngrijit, pătrățele tale ei îi aminteau de ciocolată. Privirile erau adesea ațintite asupra ta iar ea se simțea măgulită și mândră, la început. Abia pe urmă a realizat că nu priviți în aceeași direcție.
I-ar fi plăcut să te țină de mână prin parcuri necunoscute, să pregătiți masa împreună câteodată.Simplitatea firii ei o făcea placută, însă rămânea anonimă în locurile în care tu o plasai, ca pe un trofeu, lângă tine.
Parfumul dăruit într-o seară oarecare, îi inunda puternic nările, strângând de gât iubirea pe care o crescuse până atunci.Cu valiza aceea din plastic chinezesc, prea mare pentru trupul ei firav, s-a hotărât și a plecat, lăsând în urmă doar sunetul enervant al roților și un miros prea dulce pentru acel generic.
Te-ai gandit vreodată că știa exact câte săruturi încap între umărul tău și lobul urechii?
