Q: Ce faci când cineva pleacă din viața ta fără nicio explicație?
Atenție: Răspunsurile nu se dau în privat. Dacă întrebarea e de interes pentru mai mulți oameni, cum credem că este de data asta, răspundem PUBLIC, păstrând anonimatul persoanei.
Ramona: Despre foști, numai de bine. Eu cred că o explicație de la el (sau ea, că mai facem și noi, femeile, faze de-astea) ar fi fost o minciună. Dacă era capabil să spună adevărul l-ar fi spus. A fugit pentru că n-a avut curajul unei confruntări și asta e cu atât mai puțin bărbătesc cu cât oricum pleca. Ce mai avea de pierdut?
Pierderea lui e un câștig pentru tine. Chiar și dacă avea motivele lui, ar fi fost frumos să vorbească.
Pentru mine băiețeii ăștia care uneori au și 40 de ani nu sunt de păstrat pentru că femeia vrea să fie mămică pentru fiul ei, nu pentru soț.
Așa că deschide o sticlă cu vin și o nouă pagină în viața ta. Să fii singură nu e o dramă, nici măcar de Valentine’s Day. Să fii bolnavă e o dramă. Cât suntem tinere și sănătoase le vom face pe toate, mai puțin bărbatul care trebuie să se realizeze singur, să știe cine este, ce vrea și - vorbal lui Radu - și pe cine vrea.
P.S. Să nu te surprindă dacă o să te sune totuși peste vreo lună să spună că vrea înapoi. Dacă ești fraieră îl primești, dar să știi că e foarte probabil să vină de la alta, de care s-a plictisit sau s-a plictisit ea de el așa că te rog să nu-mi scrii iar plângând că simți mirosul ei pe hainele lui.
Eu: Nu sunt de acord cu Muza mea, dar asta e bine.
O despărțire poate să fie o dramă.
Mare.
Mică.
Telenovelă.
Nu contează. Se simte pe bune. Se plânge pe bune.
Mai ales când vrei să nu se vadă și plângi în tine până te faci fleașcă :)
Ca bărbat, nu-mi aduc aminte să fi plecat o femeie de la mine fără explicații, ba chiar îmi aduc aminte de una care mi-a scris o scrisoare (pe hârtie) și a venit chiar ea să mi-o aducă. Vouă, femeilor, vă place să vorbiți și vă e mai ușor să comunicați.
Totuși, dincolo de cuvintele care s-au spus m-au interesat mereu cuvintele care nu s-au spus. Nimeni nu e perfect și uneori oamenii care pleacă de la noi sunt un semn de alarmă, mai ales când sunt cam mulți în 5 ani…
N-a vorbit? Hai să fim serioși! Eu îmi dau seama când greșesc și când nu mă ceartă nimeni. Probabil că și voi, dar mândria nu te prea lasă să recunoști asta public.
Ai grijă că orgoliul e o haină frumoasă, dar strâmtă.
Și nu ține de cald.
Fiecare despărțire e o lecție. Și de fiecare dată trebuie să înțelegi că ai greșit ceva. Fie și doar când îi alegi. Data viitoare nu-ți mai deschide inima fără să deschizi bine și ochii.
