Quantcast
Channel: Radu F. Constantinescu
Viewing all 1084 articles
Browse latest View live

Să schimbăm țigara de după cu “cămașa de după”.

$
0
0



O cămașă de bărbat,  într-o dimineață rece, pe o femeie frumoasă. 
Ca drapelul pe un vârf de munte pe care nu ajunge oricine. 
Căldura lui încă mai iese din cămașa aceea.
Iar el încă mai simte căldura ei în palme. 
Am jucat de atâtea ori jocul acesta. 
Cu femei pe care le-am iubit și uneori m-au iubit și ele, vorba lui Neruda. 
Cu femeie care m-au iubit și pe care, uneori, le-am iubit și eu. 
Fără promisiuni. 
Fără minciuni. 
Ăsta sunt, am zis ridicând din umeri. 
Vezi dacă poți să afli și cine sunt eu, au zis ele. 
Și uneori am înțeles și m-am întristat, alteori n-am înțeles nimic și mi-a fost bine. 
Îți mai aduci aminte când ți-am spus că vreau să știu ce nu-ți place să-ți facă un bărbat?
Iar tu mi-ai răspuns: Poate să-mi facă orice, doar să nu mă plictisească. 
Erai în cămașa bleu, “care-mi scoate ochii în evidență”. 
Din cauza ta mi-am mai comandat una. 
De acum înainte o să mergem împreună la probă. 
Ai trecut toate probele. 
Întrebarea e dacă nu trebuie cumva să fiu atent și la cămăși. Să nu te plictisească nici ele. Ca la rochii, pe care rar le îmbraci de două ori. Pentru fiecare rochie din care te desfac ar trebui să am o cămașă în care să te fac la loc.


Deja simt că ați citit destul. 
Să vă văd pe unde scoateți cămașa :)

Noua colecție de cămăși Sarto. Excepționale mi se pare puțin spus. Se potrivesc perfect și pe iubitele noastre, pentru că, nu-i așa, nici ele nu-s femei obișnuite. 
Mai mult de 30 de fotografii în link! 


În ce loc trebuie să atingi o femeie (2.0)

$
0
0



Când eram eu mic apăruse într-un ziar o hartă cu zonele erogene. Probabil că azi există o aplicație de smartphone ca un GPS.

Harta aia era schematică și tare frigidizantă. Semăna un pic cu pozele din cartea de anatomie, doar că nu-i vedeai fetei și pancreasul.

Formule gen: “experții afirmă” sau “studii de ultimă oră” erau la tot pasul în text. Chiar își imaginează cineva sute de femei pe care să se testeze cu electrozi și atingeri de pene? 

O fostă colegă mi-a trimis un articol aprape identic. Pozele de acum erau mai puțin stupide, dar textul era clar scris de o virgină din Londra și tradus de altă virgină din București.
Vă supărați dacă încerc și eu? Măcar eu mi-am pierdut virginitatea în secolul trecut :)

Le luăm pe rând...

Buzele sunt doar pentru deschidere. Deschiderea conversației. Ajungi mai târziu să-i citești pe buze printre rânduri. Cu buzele tale.

Sărutul pe gât e "raiul"? De multe ori doar gâdilă...

Sânii? Acolo trebuie să ai, ca la poker, o mână bună... 

Fund, interiorul coapselor, clitoris... la naiba! 

Facem dragoste sau facem inventar?!?!!

Există un loc de unde pornește totul. De fiecare dată. Un loc în care dacă atingi o femeie înnebunește spre deliciul ei și al tău. 
O poartă pe care dacă n-o deschizi se cheamă că ești în Europa cam cum e România acum: înăuntru și totuși afară :))
Toți bărbații plătesc pentru sex.
Unii cu promisiuni false. Și apoi se miră că ea a mimat orgasmul.
Alții cu vacanțe, haine, bijuterii. După care se miră că femeia nu se mulțumește să i se vândă. Se deșteaptă și se scoate la licitație. Cine-i dă mai mult :))
Mai sunt unii care cred că trebuie să o atingă cu atenția lor. Și uită că în același timp în care oferi atenția ta trebuie să o câștigi pe a ei. 
Altfel nu merge. 
Despre băieții de zahăr, ce să zic? Majoritatea femeilor frumoase sunt la dietă din liceu...
Pentru un bărbat puternic e un gest frumos să-și ceară iubita de soție în genunchi. Unul slab nu are niciun efect, că asta e condiția lui naturală :)) E în genunchi tot timpul. 
O conversație inteligentă este viagra femeilor. 
Vorbele ating altfel decât mâinile. Dar nu pot ține locul lor.
Există un loc unde trebuie neapărat să atingi o femeie. Și nu există cale sigură să ajungi acolo. Poate doar pentru chirurgi :) 
Locul acesta e inima ei.



Citește mai mult. Acum poți să comanzi Necenzurat și Filosofia Sexului "la pachet". La inimă nu garantez că ajung cărțile, dar la cap ajung sigur :)


Acum un sfert de oră aveam 20 de ani

$
0
0




Acum un sfert de oră aveam 20 de ani

Am clipit și-a trecut facultatea.
Cât am căscat mi-am pierdut vreo două iubiri…
și inocența.

S-a dus să moară alături de certitudini
Alături de speranțe copilărești și de câteva promisiuni
din hârtie igienică.

Acum un sfert de oră aveam 20 de ani
Cu o oră în urmă nu existam deloc. Existau ai mei
doi copii frumoși.

Așa suntem și noi, niște cruci în devenire
Cu credite la casă care durează mai mult decât
convingerile.

De ce te grăbești? Vrei să o iei de la capăt?
Vrei să treci primul linia de sosire din cimitir?
Poți să mi-o iei înainte…

Uite, eu te iubesc deja de vreo 5 minute și - ca la șah -
Sună ceasul să fac următoarea mutare
Următoarea iubire

Chiar dacă ai sărit calul, aș fi nebun să te sacrific
Pot să joc și fără orgoliu pe tablă! N-o să fie mat…

O să fie pat. 

De ce să învăț, profule, ca să ajung ca tine? :(

$
0
0



O să vă spun o poveste adevărată. București. Anul 2000. Nimic nu era ca în melodia aia cu “noi în anul 2000 / când nu vom mai fi copii”.
Un liceu bun. O profesoară de matematică, tânără, cochetă. Un grup de liceeni care chiuleau se “bagă în seamă”. O altă profesoară, mai în vârstă, încearcă să-i pună la punct. Atunci aterizează replica: Ce vrei, …? Nu vezi că ești îmbrăcată de la 2nd hand?
Profesoara de matematică era prima mea soție. Ea a fost prima persoană din viața mea care a venit cu un concept pe care încerc să-l dau mai departe cât pot: Oamenii care au cultură generală făcută în ani, nu cursuri de dezvoltare personală de două zile, oamenii aceștia sunt datori să facă o figură frumoasă și în plan financiar.Sistemul nu-i lasă. E adevărat. Trebuie să-l batem!
Avem prea mulți milionari care nu fac acordul între subiect și predicat!
Prea mulți politicieni care spun că respectă poporul român când ei nu respectă nici regulile gramaticale. 
E adevărat. Sunt mulți profesori acriți. Îi pasă cuiva cu ce necazuri se luptă? 
Sunt mulți profesori incompetenți. Îi pasă cuiva că e vina sistemului care, la ce salarii plătește, trebuie să se mulțumească adesea cu “ce pică”? Cum să faci selecție când n-ai de să le oferi?
Și oamenii sunt, uneori, ca o marfă. Mai delicată, e drept, dar se aplică aceeași regulă: Cât dai, atâta face.
Eu am “predat” doar câteva ore, dar am foști colegi de facultate care predau acum chiar la facultatea unde au absolvit. Respectul meu pentru ei e imens. Respectul statului e altceva. Respectul studenților sunt sigur că l-au câștigat cu fiecare curs, dar copiii care ajung la facultățile de stat nu sunt aceia despre care trebuie să ne îngrijorăm. 
Ce facem cu ceilalți? 
Care nu văd “la ce-ți trebuie facultate”.
Modelele tinerilor sunt la televizor, nu la catedră!
Un scandal cu amante și maneliști ocupă mai mult spațiu de antenă decât medaliile de aur la olimpiade internaționale. Asta nu se va schimba pentru că rolul televiziunilor este pur comercial. Educația o facem fiecare în jurul nostru. În familie. În grupul de prieteni sau de colegi. 
Fiecare om pe care îl întâlnim e o lecție. De așa da sau de așa nu. 
Fiecare om care ne întâlnește învață, fără să-și dea seama de multe ori, de la noi. 
De la oamenii care își urmează visurile învățăm curajul sau ni-l regăsim. 
Hai să le spunem “nu” celor care ne spun “nu”. Minus cu minus. Plus.
Hai să închidem televizorul și să deschidem o carte. 
Hai să renunțăm la renunțări. 
Dacă fiecare ar reuși să schimbe un singur om în bine și apoi în și mai bine, n-am trăit degeaba.
Nu-ți face griji că e greu să găsești pe cineva care să te asculte. 
Omul de care vorbesc ești chiar tu. 



Există bărbat "prea ocupat”? Blogging democracy winner.

$
0
0



Femeile au o inteligență emoțională mult superioară bărbaților. Ele pot să spună dintr-o privire cine cu cine se… într-o sală plină cu necunoscuți. 
Înțeleg mai ușor aluziile și fac foarte rar gafe. Când pare că fac o gafă este de multe ori o răutate voită :)
Toate aceste calități dispar ca prin farmec când femeia se îndrăgostește. 
Inclusiv detectorul de minciuni i se strică pentru că ea VREA SĂ CREADĂ. 
Și crede. 
Crede că o ședință poate să dureze 7 zile. 
Crede că e “doar o colegă”. 
Crede că tu n-ai face NICIODATĂ ce fac alți bărbați. 
Da’ tu ce ești? Extraterestru?

Femeia se prostește voit. 
E gata chiar să se prefacă mai prostă, mai puțin citită sau mai puțin realizată profesional ca să nu se simtă gușterul inferior. 
Degeaba nu se simte dacă EL ESTE. Dar acesta e alt subiect. 
Și bărbații comit greșeala asta când “închid ochii” la ce scoate domnița pe gură doar ca să nu piardă accesul la o splendidă pereche de țâțe. Din cât silicon e în ele puteau să facă cei de la intel niște chipuri. Poate îi ajutau fetei și creierul. În gașca mea de prieteni era o vorbă: E frumoasă făcută grămadă :))
Uneori e îndrăgostită făcută grămadă. 
Și atunci crede că el poate să fie “prea ocupat” să o vadă. Prea ocupat să-i răspundă la mesaje. Măcar a doua zi. 
Singurul bărbat care e uneori prea ocupat pe bune e soțul sau iubitul dintr-o relație de lungă durată care muncește ca prostul pentru ceva ce ea nu înțelege. Și pentru că nu înțelege nici nu apreciază: muncește pentru ei amândoi. Trece 7 mări și 7 munți pentru ea și ea se plânge că nu e niciodată acasă.
Dar femeia care mi-a pus întrebarea nu era în cazul ăsta. 
E voia să creadă. Să spere. Și să aibă ce să spere. 
Voia să-i spun eu că se poate, de parcă în pădure se duce căprioara la vânător și el e prea ocupat să-și ridice pușca. 
Oricare din cei doi poate să facă primul pas. Niciunul nu-i poate face pe toți!

Femeie! Înțelege că bărbatul pe care trebuie să-l cauți e un bărbat pe care deja l-ai pierdut. 

Vom schimba niște impostori. Cu alți impostori.

$
0
0


Se face tot posibilul pentru discreditarea mișcării de stradă. La început au fost interviurile cu manifestanți "pitorești". Aurolaci, extremiști, nebuni sadea. Erau atâția oameni mișto acolo. 
Acum vor să ne demonstreze că nu avem lideri. Așa e. Ne-au chemat la consultări cu deadline. Tot ei dau ordine? De frică să nu facem noi ordine.
Despot a zis că n-are pregătirea necesară să reprezinte societatea civilă la discuțiile cu președintele. Este, probabil, singurul din lista vehiculată care ARE principala calitate care ar trebui să trieze: ONESTITATEA.


Am văzut toate listele și listuțele cu oameni “reprezentativi”. Pe cei mai mulți nici nu i-am văzut în piață, de reprezentativi ce sunt… Jurnaliști de mâna a doua, cântăreți, în general “vedete”. Știi bancul cu vedete? Vede-te-aș condus de ăștia. 
Am înnebunit? 
Din stradă se aude vocea României, dar ăsta nu e un show în care se întorc scaune. Scaunele rămân la locul lor. Cei de pe scaune se schimbă. Sau nu. 
Să vedem împreună una dintre cele mai vehiculate liste: Adi Despot, Moise Guran, Lucian Mandruta, Laura Stefan, Andi Moisescu, Vlad Craioveanu, Erwin Albu, Marian Munteanu, Alin Dinca, Vlad Petreanu, Nicusor Dan, Florin Chilian. 
Fără îndoială, dintre numele de mai sus respecți cel puțin unul sau doi oameni. Sunt la fel de sigur că sunt cel puțin 5 alte nume care te-au lăsat perplex!
Lucian Mândruță? Reprezentantul străzii?
Uite, eu îl consider insuportabil de arogant pe Moise Guran, dar în egală măsură îl văd ca fiind un tip capabil. La el mai degrabă problema care se pune este “de unde știe tot ce știe” :)
Tudor Chirilă e un artist complet. Implicat în cauze sociale. Chiar l-am folosit ca voce pe o campanie Dăriuește viață și din două una: ori e un foarte bun actor, ori chiar a simțit mesajul la fel de pregnant ca mine, care l-am scris. OK. Guran și Chirilă. Aici mă opresc. Poate cândva o să vă spun și motivele de “nu” pentru toți ceilalți. Una e să-i vezi la TV, alta e să-i cunoști. 
Întrebarea vine natural. Dacă nu ei, atunci cine? 
CE S-AR ÎNTÂMPLA DACĂ N-AM MAI CONFUNDA CHARISMA CU COMPETENȚA??!
Ce s-ar întâmpla dacă ne-am pune întrebări cu capul nostru: de exemplu, cine a făcut listele și de ce suntem în situația DOAR SĂ VOTĂM? Sau “Cine sunt acești cetățeni obișnuiți care au portavoce acasă??”
Criza de lideri e clară.
Criza de creiere s-ar vedea mai ușor privită prin prisma celor care au plecat. 
O țară ca o muscă fără cap. 
Speranța mea vine tot din stradă. Am văzut acolo arhitecți, medici, ingineri. OAMENI CARE FAC, că de oameni care vorbesc, oricât de bine, m-am săturat!
Nu putem să facem toți PR și Marketing. Nu putem să fim o țară de avocați, consilieri, “influenceri”. Cineva trebuie să muncească. Iar cei care muncesc trebuie să fie conduși de oameni care n-au uitat ce înseamnă să muncești, indiferent de domeniu. 
Avem tineri care au lucrat sau lucrează pentru Statul German. Da, la nemți acasă. Poate ei ar trebui să se întoarcă și să lucreze în aparatul nostru de stat. Nu s-ar integra, că al nostru e STAT DEGEABA.
Politica este un modus vivendi dăunător. Numele lui Andrei Pleșu nu era pe listă, îl pun eu, cu un citat din Despre frumusețea uitată a vieții.  Unii vor spune că a fost ministru și nu a performat. Ăsta e un semn bun. “Sistemul” îi respinge, ca un organism viu, pe cei “străini” de mecanismele lui. Pleșu tranșază extrem de dur problema politicianului care nu știe să facă altceva decât politică. Dacă nu știi să faci decât asta, probabil că nici pe asta n-o faci bine, pentru că DEPINZI de job. Nu-ți permiți demnitate. Nu-ți permiți urmărirea interesului național. Ai obligații mult mai… personale.
Citez: 
Omul fără meserie e condamnat la o foarte impură motivaţie a acţiunii politice. El se ţine cu dinţii de fotolii şi demnităţi, pentru că n-are la ce se întoarce. Întrucât altceva nu (mai) ştie, e musai să rămână în front până la moarte. Iubit sau nu, eficient sau nu, util sau dăunător, el se va strădui din răsputeri să se agaţe de scena publică împotriva tuturor evidenţelor. Ce altceva să facă?... Când nu ştii să faci nimic, nu-ţi rămâne decât să-ţi confecţionezi un destin politic. Cu atât mai rău pentru alegători.



NIGHT READING: You can unfriend a person, but you can’t unfeel a feeling.

$
0
0


Prea mulți oameni confundă singurătatea cu situația în care n-au cu cine să și-o tragă. Și-mi scriu mie. Și eu le dau block sau unfirend. Și ei nu înțeleg. Și îi scriu Muzei să se plângă. “Doamna soția lu’ Radu ef…”
Nu știu ce face Ramona cu oamenii ăștia. Ea e mai blândă. Are mai multă răbdare. 

Prea mulți vor SĂ UITE, mai degrabă decât SĂ ÎNȚELEAGĂ. 
Se grăbesc să uite cât de nasol le-a fost într-o relație pentru ca apoi să poată să o repete. O repetă - o regretă. 

Am citit undeva o tâmpenie. Ca multe tâmpenii din ultima vreme, cu mulți susținători. Ceva de genul: O femeie puternică poate să treacă peste orice. Aș adăuga eu, una deșteaptă poate să treacă și peste oricine.
“Să treci peste” înseamnă să lași lucruri neterminate. Nerezolvate. Acoperite de timp ca gunoiul de covor.
Mai devreme sau mai târziu iese mizeria la suprafață.


Da, o femeie puternică poate să treacă peste multe, dar o femeie inteligentă va putea alege pentru ce și pentru cine merită să lupte. Se știe că oamenii pentru care merită să suferi sunt în general cei care au grijă să nu te facă niciodată să suferi. 

Eu nu cred că vreo femeie dintre cele de care m-am despărțit fără scandal mai avea cel mai vag sentiment pentru mine. Dacă nu te face albie de porci când pleci, înseamnă că nu te iubește deloc. 
Nu o doare. 
Bucură-te când te doare. Dacă simți durerea înseamnă că a înlocuit dragostea. Un sentiment despre care mulți vorbesc ca suporterii despre fotbal: adică despre ceva ce doar au văzut la alții, n-au avut ei niciodată. 

Învață din fiecare relație. Despre cum sunt oamenii, dar și despre cum ești tu. Hormonii aleg într-o primă fază. Neuronii trebuie să aleagă în a doua.

Îndrăznește. Chiar și până la granița cu obrăznicia. Niciun prieten nu mi-a atras vreodată atenția spunându-mi: Wow! Uită-te la tipa aia, pare o femeie de treabă! :)))

Descarcă-te. Și de lucrurile frumoase pe care te temi să le spui ca să nu pari slab, dar și de cele mai puțin frumoase. Spune ce ai pe suflet. De preferat în timpul relației. 
Lecțiile pe care le dai sau le primești la sfârșitul unei relații te ajută sau îl ajută pe celălalt abia în următoarea. De ce să profite altcineva de educația pe care i-o faci tu??! :)))
Poți să-l scoți din lista de prieteni. 
Din suflet o să-l scoți mai greu.
Iar din viața ta, nu o să dispară, cel mai probabil, niciodată.
Stai liniștită. Cel mai probabil nici tu din a lui. 

P.S. Leneșii au noroc. Filosofia și Necenzurat se pot comanda acum împreună. Direct link: 

Morții lor și “morții noștri”

$
0
0


“Avem morții nostri pe care să-i plângem, n-avem timp de ai lor”. 
Ciudat, parcă în CV ai trecut să poți “multi-tasking”.
Poate nici ei n-aveau timp să-i plângă pe cei din Colectiv. 
În loc să-i plângă au sărit să-i ajute. 
Cu medicamente. 
Cu medici. 
Știi câți români din ăștia de-i plângi tu s-au vindecat grație “lacrimilor”? Niciunul. 
Câți sunt tratați acum în străinătate? 
Foarte mulți.  
Nu contează asta. Contează că un post tv ne-a insultat. 
Ajungem să judecăm o națiune după o emisiune??
Să ne ferească Dumnezeu să fim judecați după La Măruță, Acces direct, Wow Biz sau Capatos…


Brusc, un steag a devenit mai indezirabil decât un selfie de pițipoancă. 
“Nu pot să-i plâng când ei ne fac țigani”. Deci pentru o jignire se cere pedeapsa cu moartea? Ca la Charlie Hebdo? Trage cu arma ăla care n-a înțeles gluma? Ce de jihadiști pe facebook! Noroc că trag doar din taste, curajoșii.
În prea puține minute am văzut prea mulți oameni care se întrebau de ce să ne punem steagul Franței după atacurile de la Paris. Ce? Ei și-au pus steagul nostru după Colectiv? Ce tâmpenie! Cum se duc românii la nunta cuiva numai dacă ăla a venit la a lor, acum nu ne "ducem" la înmormântarea lor dacă nu vin la a noastră???!!


Ca să nu mai zic că pe ei a fost nevoie să-i împuște cineva. Noi ne omorâm între noi. 





Încă o situație în care al treilea e în plus!

$
0
0

Englezii spun: It takes one to know one. 
Un hoț recunoaște mai ușor un hoț, 
un artist realizează mai repede când e în preajma altui artist, 
un posesor de roadster apreciază altfel de un roadster. 
De exemplu nu-l interesează “cât bagă”. Acum și multe mașini de familie ajung la 200km/h. La un roadster viteza e doar un bonus. Contează cel mai mult senzația de libertate. Bucuria pe care ți-o dă când îl conduci. Recunosc deschis că am trecut peste situații extrem de tensionate în viață… cu mașina :))) Nu le-am călcat :) Le-am risipit. 



Senzația de spațiu. Frunzele, aerul, zgomotul agresiv când treci prin tunel sau cerul pe care-l vezi când ridici ochii în loc de plafonul care te limitează. 
Într-un roadster nici măcar femeile nu se mai panichează că “a intrat o albină în mașină!”
Împărțim toți locul de sub rai.
Am fost la lansarea Mazda MX-5 în Barcelona și am plecat puțin frustrat. N-am condus-o. Nimeni n-a condus-o atunci. E ca atunci când o femeie se dezvelește în fața ta, dar nu… 
Dar nu :)
Am făcut-o aici, în România, în ultimele zile cu adevărat frumoase de toamnă.
Trebuie să-i mulțumesc regizorului Alexandru Borundel pentru filmarea cu totul specială. Piesa compozitorului Daniel Baciu, cu o temă din Sonata lunii de Beethoven, a completat minunat totul… 
Clipul e filmat "din cer"în cea mai înaltă definiție suportată de youtube: 4k :)




Era programat pentru o seară de vineri, dar n-am avut sufletul să-l pun așa cum n-am avut nici sufletul să scriu ceva mai mult de o săptămână după acea seară de vineri. Le mulțumesc tuturor colaboratorilor care au înțeles de ce nu le intră materialele. 
MX-5 e ca pasiunea în cuplu: al treilea e în plus. 


Două locuri. O culoare senzațională. Un motor care nu epatează prin numărul cailor. Sunt doar 130 de cai, dar sunt “niște cai frumoși”.
MX-5 nu e o mașină de fițe. E mai degrabă mașina pe care o desenau toți puștii fără să știe că va exista. Nu vreau să ofensez pe nimeni, dar nu cred că fie vreun copil care să-și pună poster pe ușă cu o mașină spațioasă și economică! :) 


Știți de unde știu că e mașina aceea de pe poster? Pentru că toți copiii o recunoșteau și se întorceau după ea pe stradă. Pe unii îi trăgeau de mână mamele, pe alții… soțiile :)
Din fericire a mea era deja în mașină. Și oricare al treilea era în plus. 


Află mai multe de pe pagina oficială Mazda Playground: http://on.fb.me/1HFLkP4

O femeie nu poate să fie apreciată doar pentru frumusețe. E ca și când ea ar exista doar de când e legal să i-o tragi și până nimeni nu o mai vrea.

$
0
0

În filme există roluri care se numesc “frumoasă și mută”. Femeia nu poate să dea o replică, dar arată bine. Dau alții replicile pentru ea.
În viață există femei care îți fac hormonii să bată neuronii. Ca bărbat, mi s-ar părea o ipocrizie tâmpită să spun că mi-am ales femeile după CV, nu m-a interesat ce studii au, nici n-am întors capul pe stradă după sufletul unei femei! Nu-ți trebuie masterat pentru un sex ca lumea!
Niciun prieten nu mi-a atras vreodată atenția: Uite-o pe tipa aia, pare o femeie de treabă. 
Dar apoi intervine ideea care a stârnit buna dispoziție la lansarea de la Brașov: Te fuți, te fuți, dar trebuie să și discuți. 
Ce faci dacă n-ai cu cine?
Ce faci dacă n-ai ce?
Ce faci dacă pentru ea viața are doar două faze? Machiaj și somn de frumusețe???
Atracția mea pentru Ramona, also know as Muza, a fost pur fizică. Dar m-am îndrăgostit de ea când am fost amândoi suficient de obosiți încât am… vorbit. 
Așa am rămas. Atrași unul de altul fizic, dar îndrăgostiți fiecare de personalitatea celuilalt. 
După pasiuni ca pictura, sporturi cu motor și fotografie chiar nu mă așteptam să facă o fixație pe gătit. La un eveniment high class a stat în sala mare doar 10 minute, până a aflat că chef Liviu Chiorpec e în bucătărie! 


Într-o rochie semnată de Elena Perseil Muza a preferat să învețe cum se face spuma de țelină! OK! Știu că ați zâmbit :))) Dacă era pentru motivul acela putea să mi-o dea și rasă :)))
O să cred până mor că frumusețea umană e un joc de noroc! Te naști într-un fel sau în altul și lumea apreciază sau nu. Interiorul însă e ca o casă cu doar câteva piese de mobilier aduse de doamna genetică. Restul mobilezi tu.
Mai ales după ce a pozat-o Adi Stoicoviciu pentru Yokko, Ramonei îi scriu mulți “domni” în privat care își încep mesajele cu “sunt cel mai mare fan al tău” :) Greșit, eu sunt cel mai mare fan al soției mele. Doar am ajuns unde sunt datorită ei și ea datorită mie. Ne susținem în tot ce facem, dar de data asta ea a sărit la un alt nivel: a scos o carte după mai mult de 9 luni de lucru, putea să facă și un copil în timpul ăsta :))
O carte atât de altfel încât i-am spus “carte de bucate cu bucăți de viață”. Capitolele, în loc să se numească “Supe/Ciorbe” sau “Preparate din pește”, se numesc REȚETE DE IMPRESIONAT SOACRA, TORTURILE IUBIRII (atenție la accent) sau REȚETE PENTRU BURLACI
Calitatea grafică este impecabilă. Cei de la Editura Curtea Veche chiar au insistat ca Ramona să fie trecută și ca autor și ca designer al cărții.  
Salivezi pe poze!!! 
Dar mai ales, oricine poate să facă rețetele. Acesta a fost criteriul selecției.
Era să uit. Rețetele sunt presărate cu câteva texte absolut delicioase! Când ai râs ultima dată cu o carte de bucate în mână?

Pot să încerc să ghicesc? O vei face când primești comanda. Ai reducere de “early bird” dacă te miști natural. 

De Crăciun să fim mai buni? Și-n restul zilelor cum?

$
0
0


Spitalele nu au nevoie de sânge doar atunci când se “dă la televizor”. 
Mamele noastre nu au nevoie de un minimum de atenție doar de 1-8 Martie.
Iar sărbătorile… ei bine, sărbătorile nu se cumpără de la supermarket. 
Prea mulți au grijă doar să aibă “masa plină”. Și inima e goală.
Nu ascult colinde la radio pentru că sunt golite de conținut. În copilăria mea se colinda la ușă și nu era ca acum, în marile orașe, un fel de cerșetorie mascată.
În copilăria mea erau câțiva tineri de la un cor din oraș care cântau pe la 20-30 de scări de bloc, dar nu păstrau niciun ban pentru ei. Donau totul la o casă de copii. Nu, nu i-ați văzut la știri, că știrile vorbeau, ca și astăzi, de accidente cu artificii, petarde interzise sau nu, tăieri abuzive și prețuri mari la brazi. 
Știrile transformă sărbătorile într-o stare de asediu.
Reclamele încearcă să le transforme într-o obligație. Obligația de a cumpăra, de a face urări copiate de pe internet… obligația de a fi fericit.
Ce s-ar întâmpla dacă de Crăciunul ăsta chiar dăruim, nu facem doar schimb de cadouri?
Am fost mai mult decât fericit când am aflat că nume mari din muzica românească gândesc altfel. Cine sunt ei? Loredana, Cornel Ilie, Luminița Anghel, Marcel Pavel, Orchestra Naţională „Valahia” - dirijor Marius Zorilă, Lavinia Goste (mezzo soprană), Andrei Lazăr (tenor), Vlad Miriță (tenor), Iordache Basalic (bariton) și Corul Academic Divina Armonie - dirijor Marius Firca. 


Dacă vă mai spun și că Virgil Ianțu va prezenta evenimentul o să mă întrebați în ce sală de peste 6000 de locuri încap fanii pentru atâția oameni talentați. Aici vine a doua surpriză plăcută. Dacă la un concert normal îi vezi pe oamenii aceștia de la distanță, mai mult pe ecrane, decât pe scenă, de data asta totul se întâmplă extrem de elegant la Teatrelli, o sală de sub 50-60 de locuri, foarte cochetă, aproape intimă. E ca o întâlnire de suflet cu oameni cu care, să fim serioși, puțini au șansa unei întâlniri de orice fel. 
Organizatorul care și-a asumat o asemenea bijuterie de concert de colinde este creart – Centrul de Creație, Artă și Tradiție
Evenimentul “Silent Night” sprijină campania de strângere de fonduri inițiată de Asociația SOS Satele Copiilor România, membră a SOS Children’s Villages International, rețea caritabilă prezentă în 133 de țări ale lumii. De 65 de ani în lume și de 24 de ani în România, Asociația ocrotește și sprijină astăzi peste 1000 de copii în dificultate, care au pierdut sau riscă să piardă îngrijirea familiei lor biologice. Flavian Chitic, student în anul III la Conservator, va încânta publicul prin interpretarea la pian în pauza concertului, atunci când spectatorii sunt invitați să se alature campaniei umanitare. 
Tu poți să o faci chiar de acum. Trimițând  un mesaj la  numărul 8844 cu textul MAMA  se angajează la o donație lunară de 2 euro, sprijinind, astfel, copiii defavorizați ai Asociației SOS Satele Copiilor România. Eu am făcut-o deja.
Pot să vă mai spun, pe surse, că Loredana și Cornel Ilie au un duet pe o piesă pe care n-au mai cântat-o niciodată împreună!
Prietenul meu, compozitorul Daniel Baciu, când a auzit despre eveniment, mi-a spus doar atât: 

Ne vedem într-o sală mică, la un concert mare!


Întrebarea: Dacă mă jignește mereu, de ce mai vine seara la mine să facem dragoste? Răspunsul:…

$
0
0


Dacă te jignește mereu, tu de ce stai?! 
Nu doar în pat, de ce stai în toate pozițiile: de soție, bucătăresasă, fată-n casă? 
Am primit întrebarea asta de sute de ori în privat. De câteva ori am răspuns în privat. De câteva ori s-au produs divorțuri de care știu. Am primit amenințări de la “domni” care au primit note de despărțire pe frigider cu citate din textele mele. Am încetat să mai dau răspunsuri dificile în privat, dacă tot e să mă urască niște cetățeni, măcar să fie asumată treaba. În public.

S-o dăm pe aia dreaptă: sunt mulți bărbați care nu-și respectă femeile pentru ce au înăuntru, dar le plac pentru ce au la vedere. Femeilor n-o să le placă în mod special continuarea: în multe cazuri bărbații au dreptate să nu le placă interiorul pentru că nu e mare lucru acolo. 
De exemplu caracter. Dacă ar fi, ai pleca. 
Alt exemplu? Logică! Femeia are o logică a inimii, ea “vrea să creadă” că te vei schimba. Dacă ar avea o logică… logică, atunci (din nou) ar pleca. 
Mai vreți un lucru care lipsește?
Respectul față de sine. Dacă l-ar avea, ar pleca. 
Și atunci? Dacă ea nu se respectă pe sine? El de ce ar respecta-o?

În unele situații sexul este, pentru bărbat, încă o formă de dominare. Tot ți-a futut nervii, respectul de sine și karma. Punem ștampila pe operă cu o partidă de sex care, culmea, o să-ți și placă. Știu multe femei care nu se excită decât dacă sunt puțin abuzate. Toate și-au găsit omul, se pare că sunt destui...
Lăsând gluma la o parte, vă dați seama ce experiențe au avut femeile astea la vârstele formării? 
Ai și un copil cu el? Și spală cu tine pe jos în fața copilului?
Dacă e fetiță, vei crește o timorată. Dacă e băiețel… s-ar putea să crești un monstru. 
Copiii ne urmează mai degrabă exemplul decât sfaturile. 

Răspunsul meu a complicat întrebarea? Poate. Sunt însă foarte sigur că a simplificat alegerea. 




Citește și: 

E normal să-ți fie dor de o femeie pe care ai părăsit-o deși ești cu femeia pentru care ai părăsit-o? (interesantă formulare, am păstrat-o ad literam)

$
0
0


Blogging democracy winner. La foarte mare distanță de voturi. 


El m-a întrebat: De câte ori poți să o iei de la capăt
I-am răspuns: De câte ori e nevoie. 
A părut ușurat până când am continuat: Dar înainte să o iei de la capăt trebuie să fii sigur că nu mai e nimic de făcut acolo unde ești deja.


E normal să-ți fie dor de o femeie pe care ai părăsit-o deși ești cu femeia pentru care ai părăsit-o?

Da, este, pentru că știai că ești nefericit și știai că vrei să fii fericit, dar nu știai cum. Ai sperat să știe ea. Cum spun rușii “un an nou, o nouă fericire”.
Aici ai greșit. Rușii nu înțeleg prin “o nouă fericire”, o altă femeie.

Da, e normal să-ți fie dor de ea, pentru că atunci când era lângă tine îi vedeai numai defectele, iar acum îți dai seama că acele lucruri care îți lipsesc la “asta nouă” erau calitățile pe care nu le mai vedeai la “aia veche”.

Acum ai vrea s-o suni. Dar “ăla vechi” ești acum tu.

Ni se urăște cu binele.
Ni se urăște cu frumusețea.
Ni se urăște chiar și cu sânii mari și vrem mai mici. 
Apoi vedem dincolo de ei. Căutăm drăgălășenii, situații, ne dă peste cap o vorbă. Sigur, nu lăsăm să se vadă! Că doar suntem bărbați! 
Pe vremuri existau vase tip termos care erau făcute din două părți. Una exterioară, de fier, aproape indestructibilă și una din sticlă specială, în interior, casabilă. Orice montaniard din anii 80-90 îți poate spune că un termos bun și unul țăndări arătau la fel. Doar că acela cu sticla din interior spartă nu mai era bun de nimic. 
La fel sunt și acești domni care nu lasă să se vadă dorul. 
E normal să-ți fie dor de o femeie pe care ai părăsit-o deși ești cu femeia pentru care ai părăsit-o?


Da. E normal. Pentru că n-ai știut atunci ce vrei, când orice cuvânt al tău făcea toată diferența, iar acum știi ce vrei, când niciun cuvânt pe care l-ai putea spune nu mai contează. 

Mulți se nasc “de sex masculin. Mai puțini ajung bărbați. Și încă mai puțini se poartă ca niște domni.

$
0
0



Mulți au recunoscut prima parte a titlulului ca fiind un “citat” din Necenzurat. Mai puțini știu că pe coperta cărții am ținut morțiș să folosesc o fotografie a lui Barna Nemethi. Fotografie pe care mi-a făcut-o când purtam un costum Sarto. Făcut pe măsură.
Cred că acest concept, made-to-measure, ni se potrivește tuturor într-un fel subtil: avem vieți made to measure, ne ajustăm aspirațiile după cât putem să “umplem”, până și vacanțele sunt fie pe măsura bugetului, fie pe măsura așteptării. Orice român care n-a mai avut un concediu adevărat de doi ani se va duce la 5 stele, chiar dacă are datorii la întreținere!
La fel, cred că începi să decizi tu care e măsura ta abia în momentul când nu te mai mulțumești să evoluezi din mascul în bărbat, ci vrei să faci și următorul pas. Să fii un domn. 
Atunci îți măsori mai bine cuvintele. 
Îți închizi nu doar costumul, ci și toate acțiunile începute.   
Chiar și adversarii îi alegi să fie “pe măsura ta”. 
Cât despre femei…
Dar să nu vorbim astăzi despre femei, pentru că vineri seara mai mult ele vorbeau despre bărbați. Nu șușotit, pe ascuns, ci la vedere. La vederea lor :) Pentru că vineri s-a deschis oficial noul show room Sarto Made To Measure. 
O locație demențială, la un minut de mers de Piața Charles de Gaulle. 
Atenți la detalii până la o frumoasă nebunie, Alex Drăgan, Matei Ladeași restul echipei Sarto au decis să aibă și mobilierul made to measure!! O combinație de cupru și lemn tăiat în forme îndrăznețe, practic, nu doar unicat, ci în același timp hand made. 
Seara n-a fost “scrobită”, ci chiar ca între prieteni cu toate că lista de invitați a cuprins două nume importante la nivel european din industria stilului pentru bărbați, 
Richard Utting (Europe and Russia Sales Manager pentru Loake, UK) și Piero Antonini (World Sales Manager Cerruti, Italia). 


A fost o plăcere să stau de vorbă cu amândoi, Richard chiar a fost plăcut impresionat să afle că românii încă mai citesc carte tipărită. Piero Antonini a adus un prosecco senzațional, cadou de casă nouă, ce mai, rar vezi un eveniment care să nu arate ca o prezentare. 
Să zicem doar că i-am spus Ramonei că “stau maximum o oră” și am ajuns acasă a doua zi :)


Așa s-a întâmplat și când am zis că-mi i-au o pereche de Loake, dar era păcat să am doar pe negru.
Am ajuns acasă bucuros de normalitate. Pentru că e normal ca italienii și englezii să ia o firmă românească în serios și e normal ca oamenii care au o pasiune să o transforme într-o carieră!




La fel cum e perfect normal ca oamenii să se îmbrace cum vor ei, nu cum îi duce moda, din șase în șase luni, ba la stânga, ba la dreapta, de parcă am fi niște cirezi de, mă scuzați, boi. 
Pentru cei care nu vor să meargă cu turma am o nouă adresă. Unde se merge  cu programare :) Str. Maior Gheorghe Șonțu, nr. 10-12 și o adresă de web, unde se merge la orice oră www.sarto.ro 
E singurul site din România unde poți să-ți configurezi costumul!
Intră chiar acum. E “ always open”.

Ingredientele pentru o seară perfectă. Prima dată, chiar și femeia “o guști cu ochii”

$
0
0



Sunt oameni pe care nu-i interesează ce mănâncă. Nu la figurat, știu la ce vă gândiți :))
Sunt alții pe care nu-i interesează nici UNDE și nici CU CINE. 
Pe aceștia o să-i întâlniți aproape oriunde. Ei își aleg compania (ca să nu spun direct prietenii) în funcție de cât au de câștigat de la ei. Vorba prietenului meu, compozitorul Daniel Baciu: “Hai să-ți spun cât mă costă prietenia ta” :)
Din fericire noi știm că nu e o fiță să alegi un loc special pentru momente speciale. E o formă de respect în primul rând pentru cei pe care îi inviți să trăiască acel moment cu tine și în al doilea rând e o formă de respect față de tine însuți. 



Cititorii din București și numai au fost surprinși când am făcut Lansarea unei cărți deja epuizate la BonTon, o terasă superbă din Herăstrău, în ultima zi de vară. Mulți mi-au spus că e păcat că vara se termină și nu se mai pot întoarce în acel loc până în… 2016.
Pe principul “vară e când te simți bine” sau “vară e când vrem noi”, cei de a BonTon au acum “an endless summer”!
Un loc nou în… același loc :) Se numește LIVIN’ și completează perfect BonTon Palace pentru toți cei care preferă să nu depindă de vremea de afară.
Dacă aș avea o companie, aici mi-aș face petrecerile firmei. Cum nu am, m-am bucurat de compania Ramonei. 



P.S. În serile de weekend se transformă în club. Dinner & show :) De încercat. 

Pagina lor de facebook, la fel de nouă ca și Livin’, are multe poze. Inclusiv din meniu. 

Când faci un cadou contează mai mult ideea, decât prețul. Bani au toți, idei… mai puțini.

$
0
0


Nu-ți trebuie un Doctorat ca să faci un cadou inspirat, 
dar trebuie să-ți pese. 
Interesul față de persoana aceea face toată diferența. 
Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar știu că mulți se vor supăra: Ești cu cineva, dar nu prea știi ce își dorește? Iartă-mă, dar tu ești singur sau singură. Ego-ul tău contează mai mult decât nevoile sau plăcerile celuilalt, așa că habar n-ai de ele. 
Mie îmi place să mă joc și uneori găsesc și complici care să mă ajute să fac o surpriză. De data asta, Ramonei. 
Prima grijă a fost să nu pună niște ghete curățate care să-l aștepte pe Moș Nicolae, ci niște cizme noi. Cu astea n-ai cum să dai greș la nicio femeie. Planul “malefic” avea scop dublu. În ghetuțe nu încăpea cadoul :)))
Apoi am sunat-o pe Georgiana de la beicevrei.ro să desăvârșim “opera”.
O sticlă de The Famous Grouse unde am aranjat să scrie… The Famous Ramona! :)
Funny, nu?
Eticheta e perfectă, zici că așa a venit din Scoția. 
Din fericire beicevrei.ro are un as în mânecă și nu trebuie să le tipărească acolo.  Ele vin imprimate parțial și numele sau porecla omului tău drag, prieten, soț, amant, se tipărește ulterior, la un nivel grafic impecabil. Dacă ai mai băut The Famous Grouse îți trebuie o secundă să realizezi că acum scrie The Famous Alex sau The Famous Dan, Ioana, Ramona, Elena, Maria. 
Cum Muza spune că “fără alcool multe relații nu ar fi început și încă mai multe n-ar fi rezistat” :) la ea a funcționat perfect cadoul, așa că acum dăm pontul mai departe. 
E momentul ca și alți oameni să știe că, fără să apară la TV, sunt VIP pentru tine. The Famous One You Love :)
Link direct pentru comenzi: BEICEVREI
Pont: Georgiana, complicele meu acolo, răspunde la 0740232217

Important: livrare gratuită în București, Ilfov, Timișoara, Cluj Napoca și Baia Mare

Arta nu trebuie să ne facă mai fericiți, ci mai buni.

$
0
0

E un citat aproximativ dintr-un mare compozitor care a fost întrebat cum se simte când știe că “a făcut atâția oameni fericiți” cu muzica lui. 
“Fericiți? Eu am vrut să-i fac mai buni”.
Rar mi-a făcut mai multă plăcere să fac parte dintr-un proiect atât de mic din punct de vedere al locurilor din sală și atât de mare dacă judecăm după numele care au fost pe scenă. 


Rar am mai simțit de sărbători că putem să facem diferența fără să ne punem hainele “de scandal” și fără să ieșim în stradă. Ba, chiar invers! Ne-am pus haine frumoase și am intrat în spațiul splendid aranjat de Creart la Teatrelli. 


Mulți oameni mi-au spus că n-au apucat bilete la niciunul dintre cele 5 concerte ale seriei Silent Night! Așa este, s-au epuizat repede. Chiar și una dintre cele mai bune prietene ale Ramonei n-a reușit să mai găsească în aceeași zi cu noi!
Mi se pare frumos să vă spun mai întâi ce puteți să mai faceți. Mai puteți dona, evenimentul fiind unul de caritate în favoarea Asociației SOS Satele Copiilor România, membră a SOS Children’s Villages International. Asociația ocrotește astăzi peste 1000 de copii în dificultate, care au pierdut sau riscă să piardă îngrijirea familiei lor biologice.Trimite  un mesaj la  numărul 8844 cu textul MAMA  se angajează la o donație lunară de 2 euro, sprijinind, astfel, copiii defavorizați ai Asociației SOS Satele Copiilor România. Eu am făcut-o deja.
Eu nu prea scriu “cronici de eveniment”, mi-a trecut din perioada când o făceam la Ziarul Financiar :)) Mai mult, adesea le spun oamenilor care mă invită la un eveniment că din prietenie nu scriu despre seara lor. Ce aș avea de spus fiind cam înțepător.  De data asta am simțit că trebuie să scriu și să vorbesc de bine. 
Să vorbesc de bine firescul, care, așa cum spunea și Virgil Ianțu, nu-și prea mai găsește locul pe TV. 
Să vorbesc de bine starurile obișnuite să cânte în săli de 5000 de locuri care au venit la Teatrelli unde sunt… 80!!
E cazul să mai vorbim și de bine, că altfel o să credem că suntem înconjurați numai de minciună, de răutate și de prostie. 
Știți cum m-am simțit la Silent Night? De parcă eram ascunși!! Parcă eram O MIȘCARE DE REZISTENȚĂ PRIN BUN SIMȚ!!!
Să vă spun cum a fost duminică, în seara când am ajuns acolo și în calitate de spectator? 
Loredana a cântat un Santa Baby pe lângă care chiar și interpretarea originală a pălit. 



Cornel Ilie a lăsat rocker-ul acasă și a venit lăsând să se vadă omul sensibil pe care îl tot ascunde de ochii presei. 



Orchestra Naţională „Valahia”, dirijor Marius Zorilă, a trecut de la repertoriu clasic la modern fără să se simtă efortul, iar Lavinia Goste, pe care mulți o știu doar din zona de muzică populară, s-a dovedit o mezzosoprană expresivă.
Virgil Ianțu a prezentat, dar s-a lăsat înduplecat să și cânte trei piese. Toate femeile din sală au cântat cu el! :)) 


Vlad Miriță - perfect,  baritonul Iordache Basalic - super simpatic și a punctat foarte bine,  Corul Academic Divina Armonie - out of the box cu interpretarea! 
Cireașa de pe tort a fost însă tenorul Andrei Lazăr, în fotografie în duet cu Lavinia Goste! 



Spre rușinea mea nu-l mai ascultasem. Rețineți acest nume, pentru că în câțiva ani s-ar putea să-l cunoască toată Europa! Andrei este un demon de control și un înger de bună dispoziție, lucru rar la un tenor de clasa lui. 


O să vă mai spun doar că regia evenimentului a aparținut prietenului meu, perfecționistul până la manie, Alexandru Borundel. Am poze și cu el, dar e o persoană scandalos de discretă :)
Știu,vreți și voi să intrați în MIȘCAREA DE REZISTENȚĂ PRIN BUN SIMȚ!
O să vă dau un pont absolut sigur. Urmăriți Creart. Urmăriți programul de la Teatrelli. E o experiență spelndidă să fii atât de aproape de artist și artistul să fie Răzvan Mazilu sau Nicu Alifantis. De piesele de teatru de acolo nici nu mai vorbesc! La 80 de locuri ai senzația că nu te uiți, ci joci în ele!!
Mai multe informații pe pagina lor de facebook, link direct http://on.fb.me/1RCEg8K
Desigur, nu au atâtea like-uri cât un brand de haine de exemplu sau de pantofi, pentru că de haine au nevoie toți, de artă doar unii, iar desculți vei întâlni mai rar decât… inculți :)

Ce zici? Te înrolezi?

Ce trebuie să faci ca să fii iubit?

$
0
0



O poveste de bărbat pe care o vor înțelege mai bine femeile. Piesă în trei acte. 


Am vrut să-i ofer totul. Din păcate, “totul” însemna atunci ceva mai mult decât “nimic”.
Femeile spun că bărbații nu sunt suficient de romantici pentru că nu le fac mereu complimente. La gura mea se băteau superlativele să iasă. Să i se pună pe umeri. Să-i lungească genele. Să-i umezească ochii. Bine, ca bărbat în devenire, aș fi fost dezamăgit să i se umezească doar ochii :)) 
Renunțam la mine ca să ne duc pe “noi” la cinematograf. 
Ea mi-a urmat exemplul și a renunțat și ea la mine :)) Pentru un tip care a cumpărat cinematograful și l-a transformat în sală de bingo. 
Am pierdut pe linie :)))
Mi-a zis la câteva săptămâni după: În complimente poți să te îmbraci doar când nu ieși din casă. 

Apoi a venit fata bogată. Nu m-am simțit bine decât atunci când mi-a zis să ne iubim în Cișmigiu, că pentru gratis aveam și eu bani. 
Dacă am fi ajuns să plătim amenda mi-aș fi dat seama că și acolo am mers tot pe banii ei. 
M-am străduit să ajung la nivelul ei financiar. 
Din păcate nu mai reușeam să ajung la ea. Nici măcar de Crăciun. 
De revelionul acela am ieșit cu sticle de șampanie și le-am dat unor oameni ai străzii. Erau o noutate la începutul anilor 90. Oamenii străzii, nu șampania :)
Pe 5 sau 6 ianuarie m-am întâlnit cu unul dintre ei care mi-a reproșat că din cauza mea s-au îmbătat atât de tare încât unul i-a dat o sticlă de șampanie în cap altuia și l-a omorât. Îl mai lovise cu sticle, dar asta a avut fundul mai gros. 
Nici măcar ei nu mă iubeau. 
Un bine pe care nu ești capabil să-l înțelegi e doar un rău de o calitate superioară. 


La un moment dat am renunțat să mai fac oamenilor pe plac. 
Abia atunci au început să mă placă. 
La un moment dat am încetat să iubesc femeile și am preferat să LE iubesc. 
Sentimentele lor și ale mele formau un întreg. Aduceau ele ambele jumătăți. 
Cu cât le ignoram mai mult, cu atât mă căutau mai tare. 
Am luat dragostea în glumă, dar nimeni n-a râs.
Nu eram niciodată singur. 
Mă simțeam întotdeauna singur. 
Am avut multe relații, dar puține iubiri. 

Un bărbat uită adesea numele femeilor cu care s-a iubit, dar niciodată numele femeilor pe care le-a iubit. Chiar dacă nici nu le-a atins cu vârful degetelor. 

Nici acum nu știu ce trebuie să faci ca să fii iubit. 
Știu însă precis ce trebuie să faci ca să rămâi iubit. 
Să-i faci curte ca-n prima zi. Până în ultima.



The future is not available in your country.

$
0
0

Viitorul nu mai e disponibil în România. 
La șanse avem stoc epuizat.
La intenții bune avem fonduri insuficiente. 

Nu vreau să sune ca la bancă, dar nicio promisiune politică nu mai… prezintă credit. 

Am ieșit în stradă după tragedia de la Colectiv. Începutul a fost frumos, continuarea a fost mai puțin frumoasă (monarhiștii nu voiau să stea lângă republicani), iar sfârșitul… penibil. 
A fost penibil pentru că până și un optimist incurabil ca mine a realizat că problema nu e să-i dăm pe unii jos. E greu, dar îi dăm. Problema e că nu avem cu cine să îi înlocuim. Pentru că nu ne-a dat prin cap că pe ăștia trebuie să-i creștem!!!

În 25 de ani n-au crescut decât orgoliile. 
În 25 de ani n-au crescut decât pretențiile. Așa cum au crescut, în funcție de palierul social, tupeul, nesimțirea, deznădejdea, ratele la casă. 

Dacă tot există un program Prima casă, pentru cumpărarea unui apartament, să existe și unul Ultima casă, pentru un cavou, că la finalul ratelor cam de asta mai au mulți vlagă în oase: să se îndrepte încet încet către cimitir. 

Problema cu românii în societatea de consum este că și-au imaginat că sunt consumatori. 
Greșit. 
Sunt consumați. 
Consumați de corporații străine sau de patroni români (unii chiar mult mai greu de suportat). 
Suntem consumați de dorințe total nenaturale pe care le credem ale noastre (chiar crezi că un model nou de telefon, atunci când apare din 6 în 6 luni, chiar poate să reprezinte așa un salt tehnologic înainte încât să merite efortul? 
Noi suntem consumabili. Interschimbabili. Ne vor înlocui copiii noștri. 
Care nu ne vor semăna și care nu mai sunt atașați prea tare de noi. Cum ar putea să fie când un fiul unui corporatist își vede mai puține ore pe săptămână tatăl decât și l-ar fi văzut dacă mama și tatăl lui erau divorțați pe vremea comuniștilor?
Noi suntem consumabili. Uneori reciclabili. 
Întotdeauna biodegradabili. 
Ține minte: VIAȚA TA E DE UNICĂ FOLOSINȚĂ. 
Când mă supăr pe românii care pleacă să trăiască afară tot eu mă liniștesc, cu dublul tăiș al logicii. Ai voie să circuli liber. În curând oamenii nu vor mai fi împărțiți în popoare, ci în niveluri de evoluție. Deja se întâmplă. Cum să le ceri unor medici tineri, unor arhitecți îndrăzneți sau unor programatori excepțiionali să rămână în colonia asta de muncă numită România???
Nu-ți garantează nimeni că există viață după moarte. 
Măcar înainte să fie.



Share only if you dare. 

“Femeia bărbat”

$
0
0



Problema nu e că șoferițele din București nu conduc la fel de bine ca bărbații. Problema e că au ajuns să înjure la fel de urât ca ei. 
Problema nu e că femeile concurează de la egal la egal cu bărbații pe joburi “bărbătești”, ci că atitudinea lor se masculinizează. 
Dispar pe rând: delicatețea, feminitatea, simțul estetic. 
Totul într-o încercare dusă până la absurd de a se detașa de ceea ce “femeile bărbat” numesc “pițipoance”.
Mama a renunțat la serviciu pentru creșterea mea. Patru sau cinci ani. Nimeni nu o considera în vremea aceea “întreținută”. Avea unul dintre cele mai grele job-uri din lume. Cel de mamă. Și după ce a reînceput lucrul a avut… două joburi, din care unul nu se încheia uneori toată noaptea dacă aveam febră mare, dar a doua zi încerca să meargă la serviciu machiată, aranjată, femeie. În condițiile în care banii pe care îi avea la dispoziție mi se par astăzi o glumă. O glumă foarte proastă. O glumă crudă. Lumea își râdea de eforturile ei și totuși ea nu uita să zâmbească. 
Voi admira mereu femeile care știu să fie femei la 30 de ani. Le voi respecta însă pe cele care știu să rămână femei și după 30, după ce au un job de conducere, după ce au un copil. 
Emanciparea femeii a ajutat mai mult societatea decât femeia. S-a dublat forța de muncă. 
Emanciparea femeii, ca orice “revoluție”, și-a mâncat copiii. 
Trebuie să vezi dincolo de un slogan. Pentru că tot ceea ce primești are un preț, iar prețul ăsta uneori e prea mare. 
O femeie puternică nu e un fel de bărbat cu vagin. 
O femeie puternică nu e un fel de bărbat care poate să nască. 
O femeie puternică e în primul rând femeie și lucrul acesta e cel mai greu când vremurile aruncă în desuet poezia, artele plastice, muzica. Totul e comerț și femeia bărbat se vinde bine. 
Câte dintre voi n-au fost întrebate mai direct sau mai subtil la un interviu de angajare dacă “au de gând să rămână însărcinate în următorii trei ani”?
Măcar să facă gemeni! Să eficientizăm producția de sclavi! Mai puțin concediu de maternitate, mai mult timp pentru dat din coate!
Femeia regină peste împărăția formată dintr-un singur apartament a fost înlocuită de femeia furnică. Ea are apartamentul ei, dar, vorba regretatei Diana Sorescu, “n-are cui să dea bună seara”.
Femeia care cheltuia banii bărbatului s-a transformat în femeia care câștigă mai mult decât el și dă o “lovitură de apartament” cerând șefia. 
Parcă luptau pentru egalitate, nu pentru supremație!!??!
Mai demult făceam mișto într-un articol că vom ajunge ca în scena balconului din Romeo și Julieta să stea Romeo la etaj și Julieta să-i cânte o serenadă. 
Am greșit. În ritmul acesta n-o să mai cânte nimeni serenade. 
Vom avea și noi caste și ne vom combina în funcție de venit. Nici noi chiar bărbați, nici voi chiar femei. Un al treilea sex, incert, din care refuz să fac parte. 
Eu nu-i deschid Muzei mele doar portiera mașinii (chiar șu când ea conduce :)). Îi deschid oportunități și ea alege apoi muncește să le transforme din visuri în realități, dar în tot timpul ăsta nu se dă jos de pe tocuri! Sunt sigur că ați înțeles metafora :))
Femeile trebuie să rămână femei. 
Iar bărbații să le demonstreze că au pentru cine. 


P.S. Se vede că sunt mândru de ea? Un motiv în plus în link, după un click s-ar putea să-mi dai dreptate: http://bit.ly/1N1WpXf



Viewing all 1084 articles
Browse latest View live