Quantcast
Channel: Radu F. Constantinescu
Viewing all 1084 articles
Browse latest View live
↧

Jumătatea potrivită. Momentul nepotrivit.

September 28, 2015, 2:10 pm
$
0
0


Fericire în rate? 
Să n-o confundăm cu bunăstrarea. 
Jumătatea din mai multe zecimi. 
Bucățele de femeie perfectă de la întâlniri nesatisfăcătoare.
Ochii erau OK.
Buzele, bezele.
Mie nu-mi plac bezelele. Vreau buze cu dinți. Să muște. Să-ți vină să le dai peste bot cu două fraze gen: “Dezbracă-te, vreau să vorbim”. Nu, nu-i a mea. Mă enervează că nu știu a cui e fraza asta. 
E ca și când n-aș avea idee a cui e femeia pe care o vreau.
Mi se pare ca și… singură! 
Mi se pare ca și liberă.
De când e singurătatea libertate?
Vunk a lansat un clip la fel de indecent de inteligent ca întrebarea asta. 
O poveste despre o poveste. 
Sau despre mai multe povești. 
Despre povestea lui, care știe că s-ar fi putut altfel. 
Despre povestea ei, care s-a ars. Cu lumina. 
Dragostea nu e lumină rece.



Și nu în ultimul rând despre povestea celorlalți. 
Public. 
Judecători. 
Nepăsători. 
Selfie queens. Selfish queens.
Ceilalți care condamnă fără să se străduiască să înțeleagă. 
Care se consideră la fel de buni. Sau mai buni. Mai buni decât tine, decât ea, decât timpurile pe care le trăiesc.
Ce trebuie schimbat?
Totul. 
Noi suntem bine. Ne trebuie doar un alt univers… în care să trăim aceeași dragoste. Până la un alt final.
Clipul e atât de diferit de alte clipuri de trupe românești încât poți să juri că Vunk sunt altă clasă. Pentru că sunt. Și au mai fost atât de nebuni încât și-au pus și  clipul să trăiască povestea. 
E primul clip care-și caută jumătatea!
Prima jumătate este aici: 




A doua este un puzzle din care tot apar piese pe bloguri. La Cabral, la Otravă, la mine. Ai șansa să câștigi o invitație VIP la concertul din 7 Octombrie. Ce trebuie să faci? Caută #primulclipviu apoi pune cap la cap bucățile în ordinea corectă (inspirația e necesară, dar nu și suficientă). 
Pagina Vunk știți unde o găsiți :)

https://www.facebook.com/VunkOfficial/timeline

Baftă. Ne vedem, oricum ar fi, Viaipi sau nu, la concert :)

Piesa mea din puzzle (o găsiți și pe fb)




↧
Search

Un lucru pe care orice cuplu trebuie să-l facă măcar o dată în viață.

September 29, 2015, 5:42 am
$
0
0



Să fie seara un fel de dimineață a nopții. 
Doar am stabilit deja că “o noapte bună NU e una în care dormi” :)
Femeile fericite nu vin seara obosite de la serviciu, pleacă dimineața gata obosite la serviciu :)
Ce-ar fi să luați micul dejun când alții întreabă “ce avem la cină?” 
Undeva unde să nu spele nimeni vase. Nici tu, nici ea. 
Să nu se plângă că e preludiul prea scurt, pentru că-l începi de după amiaza, cu un mesaj care o va face să zâmbească într-un fel de-o vor întreba toate colegele ce are. Cumva o avansare? Nu. Și mai bine. O fericire. 
Să aveți muzică bună doar pentru voi. Genul acela care nu se prea dă la radio.
Ea să aleagă locul. 
Tu să-i alegi rochia aceea în care întoarce capetele mai ceva decât întoarce o voce bună scaunele la The Voice. 
Să simți că nu ești în România aia care se vede la știri. România aia tristă cu oameni care au uitat să se distreze. 
Depinde de tine ce alegi. 
Fericirea merge de nebună pe contrasens. 
Pe contrasens merg și ei. Se numesc Moonlight Breakfast și ne-am întâlnit prima dată la un eveniment unde ar fi trebuit să prezint trupa și nu știam nimic despre ea. În taxi am stat pe youtube. Voiam să ascult o piesă sau două. Când am ajuns la locație eram deja pe jumătate fan! :) 



Credeam că sunt buni, dar mă înșelasem. În LIVE, unde mulți o dau grav în bară, mi-am dat seama că sunt extraordinari. 
Joi, pe 1 Octombrie, se aliniază din nou planetele. O locație care mi-e foarte dragă, Bonton Palace găzduiește un super concert MOONLIGHT BREAKFAST.
Indoor, la căldurică, deși tare mi-ar fi plăcut să-i văd vara acolo. Pe terasa unde am făcut Secret party. 




Bonus un original show visual 3D mapping creat de Les Ateliers Nomad.

Măcar o dată să nu ne pese decât de noi. De alegerile noastre. Să nu conteze ce e la modă, ce se poate și ce nu. 
Să avem un preludiu cât o seară și o noapte pe care n-o putem povesti a doua zi când ajungem târziu la job.
La cină te mai invită și din greșeală. Micul dejun trebuie să-l meriți :)

Pont: No entrance fee :)




↧
↧

Niciun bărbat nu întoarce capul pe stradă după sufletul unei femei! Și nici invers!

September 30, 2015, 7:08 am
$
0
0




În 2012 am scris un articol care multora li s-a părut dur, superficial sau prea tranșant. Altora li s-a părut bun de copiat, inclusiv unui “doctor” cunoscut mai mult pentru activitatea pe facebook decât pentru cea medicală. Acum, pentru că ne cunoaștem mai bine, îmi permit să rescriu ideile de atunci. Mai dur. Mai tranșant. La fel de superficial. 
Articolul original aici: 

Există un snobism al celor care evită snobii. 
Tendința asta de a te separa pentru că te știi mai bun s-ar putea să demonstreze că nu ești așa bun cum te știi…
Există și un Județ al grăsuțelor. Ele cred că femeile “în formă” sunt o injustiție genetică. Nu poți să blamezi genetica pentru faptul că ți-e lene să mergi la sală sau prea poftă să îți refuzi un drum noaptea la frigider. Ce-o să faci? O să-ți dai părinții în judecată? Sau firma care a făcut frigiderul că l-a făcut non-stop? Putea să se închidă dup ora 8 :)
Nu vreau să încurajez pițipoancele, dar o mare divă a României consola în backstage o dansatoare căreia o “prietenă” îi făcuse acest “compliment”. Fata plângea, dar cântăreața a tranșat senzațional faza: Dragă, știi ce e o pițipoancă din punctul de vedere al bărbaților? Una care și-o trage cu toți, numai cu ei nu. Și din punctul de vedere al femeilor? Pițipoanca e acea femeie după care se uită bărbații care nu se uită după ele. 
Știu, asta a durut. 
Criticându-i pe alții n-o să faci tu mai bine. Câteodată e chiar bine să-i invidiezi un pic, dacă invidia asta te împinge de la spate. 
O să vezi un adevărat before and after în ochii celor care te întâlnesc după doar 3 luni de jogging sau aerobic sau ce vrei tu. 
Haideți să lăsăm ipocrizia! Multă lume a ascultat-o pe Adele, nimeni nu și-a pus în dormitor un poster cu ea!!
Un om deștept va încerca să țină un balans între exterior și interior, adesea primul fiind o expresie a alegerilor celui de-al doilea. 
Știu că experiența personală nu ține loc de studiu, dar o să vă spun, în încheiere, o poveste. Când am intrat în liceu încă mai puteai să curtezi o fată spunându-i poezii. Aveam 40kg la 1,75. Știam muuuulte poezii. N-aveam cui să le spun :))) Fetele erau de părere că “recitam groaznic” :)))
În a 12-a făceam sport de performanță, aveam aproape 80kg din care foarte puține erau grăsime (aveam 65 în talie :))) 
Repertoriul meu mai cuprindea o singură poezie, Dezîmblânzirea, de Nichita Stănescu. Uneori mai uitam câte un vers. 

Nimeni nu s-a plâns :)


Singurul loc unde poți să găsești cartea mea e dincolo de acest link. N-o mai căuta prin librării :)
↧

La bine și la rău nu înseamnă la binele meu și la răul tău :)

October 1, 2015, 12:43 pm
$
0
0

Am trecut prin multe cumpene în viață. 
Unii spun că-ți formează caracterul. 
Eu aș spune că îți formează și o idee despre prietenie. 
Despre dragoste. 
Și, de ce nu, viața îți face, ca un antrenor, echipa.
Cât îți e bine habar n-ai cine e veriga slabă. 
CAUȚI UN UMĂR ȘI TE ALEGI CU UN ȘUT.
Te temi de un reproș și primești un sfat. 
Prietenii adevărați nu încearcă să te schimbe astfel încât să le fie lor mai ușor cu tine. Vor să te ajute să evoluezi astfel încât să-ți fie bine și cu tine singur. 
Apoi, dacă te duce capu’, alegi să fii în continuare cu ei.
O femeie deșteaptă știe că E MAI UȘOR SĂ SCHIMBI BĂRBAȚII DECÂT SĂ SCHIMBI UN BĂRBAT. 
Ea rămâne cu tine pentru că știe că înainte de a fi un cuplu trebuie să fiți ECHIPĂ. 
Am spus pe scena Premiilor Radar de Media că le mulțumesc celor care nu mă înghit deloc. Atât s-au străduit să mă dea jos încât m-au făcut și mai cunoscut. 
Am spus că nu pot să le mulțumesc fanilor pentru că n-am. AM ÎN SCHIMB FOARTE MULȚI PRIETENI. 
Voi m-ați adus la Gală. Nu cu taxiul. Cu votul vostru. Pare puțin un singur vot, dar când fiecare om are unul… devine o forță. 
Să vă povestesc cum a fost să fiu premiat pe aceeași scenă cu Pavel Bartoș, Andreea Esca sau Echipa România Te Iubesc? 
Am o idee mai bună. 
Vă arăt.
Pe la minutul 46începe demonstrația brută a ideii din deschiderea articolului.
Sper să vă placă.
Ultima persoană căreia îi voi mulțumi nu cred să fie o surpriză. O surpriză s-ar putea să fie sinceritatea cu care am dat, cu zâmbetul pe buze, din casă :)








↧

Dacă ești 100% pragamtic, n-ai inimă. Dacă ești 100% romantic, n-ai creier.

October 3, 2015, 7:21 am
$
0
0



Mulțumesc lui Sergiu Mihalcea. Dintr-un interviu despre care sigur se va vorbi a ieșit ideea centrală a acestui articol. O idee cu doi tați :)))



Pragmatismul nu e dezamăgire. 
Fugă de lume. 
Fugă de emoții. 
Lumea, luată la bani mărunți, e dezgustător de frumoasă. 
Fascinantă. 
Îngrozitoare. 
Aplatizarea ei prin nivelarea într-un tabel de excel este una dintre cele mai mari erori. O fac “pragmaticii” care nu vor să recunoască deschis că nu sunt pragmatici. Nici nu prea înțeleg termenul. Ei sunt: misogini sau mizantropi sau pur și simplu fricoși. 
Își fac calcule pentru că le e teamă să nu le fure cineva ce nu au. 
Romantismul, pe de altă parte, nu e prostie. Iert pentru că iubesc? Și de ce o iubesc? Pentru că există? Hai sictir! 

A fost suficient că exista când mi-am dorit o partidă de sex. O viață întreagă cere mai multe calități!

A fost suficient că o iubeam, chiar și fără să mă întreb dacă mă iubește, când viitorul nostru împreună însemna “ce facem diseară?”…
A fost suficient că și ea m-a iubit atunci când nu-mi păsa dacă mă și înțelege.
Formele astea de romantism de telenovelă, în care e mai important să-i dai flori decât să te bagi la rate ca să aibă casă cu grădină, nu sunt genul meu. 

Poate pare pragmatic un credit, dar e romantic motivul pentru care îl faci.

Oricât de scumpă ar fi o masă în oraș și oricât de des ați ieși, tot mai mult costă o mobilă de bucătărie. Și eu un gest mult mai romantic. Mai ales când tu plătești, dar o alege ea. Înseamnă: te vreau aici. 
Ieșirea la restaurant de multe ori înseamnă doar… te vreau :))))
Nu cred că toate femeile își doresc bărbați cu simțul umorului. Își doresc bărbați cu bani, cu viitor, cu resurse, cu bune calități de viitor tată. 
Bărbații sunt mai puțin ipocriți. La noi, când spunem că o femeie are un “suflet mare”, ne referim la ceva… palpabil :)

Am văzut de curând o carte despre cum să ai toți bărbații la picioare. Poate dacă-i omori :)))) 
Nu există rețete de viață. Există de gătit. Există la medic, pentru răceală. Nici măcar acolo nu funcționează mereu același medicament. 
Haideți să nu ne mai mințim. Fără emoții nu ai simți că exisți, dar fără logică… cel mai probabil n-ai mai exista deloc. 

Mă înclin în fața bărbaților care sunt chiar acum la serviciu și le bat obrazul soțiilor care se plâng că “muncesc prea mult”. Poate muncesc ele prea puțin și de-asta au timp să-și dea seama că ei lipsesc.

Mă înclin și în fața femeilor care acum se aranjează pentru o ieșire în oraș cu soții lor deși sunt deja obosite după ce-au făcut curat în toată casă. Și le bat obrazul bărbaților care s-au simțit deranjați de la televizor când ele au vrut să aspire și în spatele canapelei. 


Știți care ar fi cel mai romantic, dar și cel mai pragmatic lucru? Să se întâlnească bărbații din prima categorie cu femeile din a doua. Și să iubească mult și bine. Iar femeile și bărbații mereu nenulțumiți să se întâlnească și ei. Pentru că nu știu să existe pedeapsă mai mare pentru un nesimțit decât să dea peste una ca el.

↧
↧

Dragul meu fost potential sot. (IWYT)

October 4, 2015, 5:53 am
$
0
0


În ultima vreme n-am mai avut timp nici de mine, cu atât mai puțin de selecția I WANT YOUR TEXT în care public texte primite de la voi. La mesaje s-au strâns multe link-uri de la bloggeri și bloggerițe și nu prea mai primeam texte scrise de oameni care nu sunt mai mult sau mai puțin profesioniști. Înțeleg, sunt o sursă de trafic și nu mă deranjează, vor mai fi texte primite de la alți bloggeri. DAR un text sincer, scris (clar) cu un pahar de vin în față, de o femeie care simte că dă pe afară dacă nu scrie... asta voiam să văd. Și-am văzut. O fată frumoasă și puțin mânioasă, deși ea vrea să pară liniștită. 
Ar fi fost dezamăgitor să fie.
Nu-i dăm numele. O vom numi conspirativ Timișoreanca. Iată textul ei:


Nu, dragul meu, chiar nu vreau sa iesim la o cafea sa povestim, asa cum spuneai. Ea stie? Chiar nu imi doresc sa fiu amica ta sau umarul acela pe care voiai sa plangi cand iti era greu!
Da, recunosc mi-a fost greu, sa stau mintita atata timp, si sa fiu inselata,am plans mult si da a durut, crezand ca eu am fost vinovata, ca eu te-am impins sa ajungi asa, probabil asta gandesti si  tu nu?
Stiu, poti sta linistit, nu te vei schimba niciodata sau poate ea o sa o reuseasca! Ea? Aaaa… chiar credeai ca am sa inghit mereu povestea "-esti nebuna, nu am nimic cu ea?", sau " daca nu ma crezi uite numarul,suna si convinge-te ca nu am nimic”.
Dragul meu in timp am realizat ca viata mea e mult mai frumoasa fara tine ...si da am ocazia sa fiu EU din nou! 
Ma intrebai mereu de ce nu zambesc si sunt mereu serioasa,dar nu te intrebai oare am motiv sa fac asta?
Da,am realizat intr-un final ca nu erai barbatul care sa ma faca fericita,ca am facut prea multe compromisuri intuile si trecand peste toate si nu... nu pot sa iti doresc raul...si da culmea iti doresc sa fii fericit fara mine, cu ea sau cu alta.Cat despre mine poti sta linistit timpul ma va face sa uit absenta si imaturitatea ta si ca atunci cand aveam nevoie de tine nu ai fost acolo,
Ma gandeam si inca ma gandesc daca meriti sa iti scriu. Chiar daca nu meriti tu, merit eu! 
Merit mai mult de cat ai putut tu sa imi oferi, merit respect si sinceritate si da merit sa fiu iubita.Nu stiu ce inseamna "a iubi" pentru tine, dar pentru mine ramane inca ceva ce imi doresc sa descopar. Spuneai mereu "- nu ajunge  iubirea”. Poate a ta. 
Nu ma supara intrebarile care au ramas fara raspuns. M-au intristat cele la care raspunsurile au fost minciuni. 
Sper ca intr-o buna zi sa devii barbat, sa ai simtul raspunderii, sa stii sa te comporti dar probabil vor mai trece ceva ani.Iti doresc sa inveti sa iubesti si sa respecti!Si da ...stiu ca va venii ziua in care te vei trezi din lumea paralela in care traiesti. Sper sa nu fie tardiv.
Pana atunci,probabil ne descurcam mai bine  unul fara celalalt, eu redevenid omul care zambea mereu si era fericit iar tu? Sper ca ceva mai bun si nu omul care vinde visuri, sper sa ajungi omul care le implineste!

Cu drag,
Eu!

Foto: nairafee
↧

Paradox: Oamenii pentru care ar merita să plângi nu te fac aproape niciodată să plângi.

October 4, 2015, 9:28 am
$
0
0


De ce dă “cel care pleacă” vina pe “cel care rămâne”?
Cine ești tu, să-mi spui că sunt de vină chiar dacă TU AI GREȘIT?
Cine sunt oamenii ăștia care niciodată nu-și asumă. Nu spun lucrurilor pe nume. Nici nouă nu ne spun mereu pe nume, probabil de teamă să nu ne încurce și să ne spună pe numele altuia sau alteia. 

Ce n-au avut în copilărie? Jucării? Că prea se joacă ușor cu sufletele. Sunt aceia care rupeau capul păpușilor și acum rup promisiunile la fel de ușor?
Ăștia au copiat la toate examenele și când au luat notă proastă ne-au certat tot pe noi, cei de la care au copiat, că nu ne-am învățat?
Și cum ne-am încurcat noi viețile cu asemenea specimene? 
Să-ți zic, dar să nu te superi că te-njur. 
Pentru că oamenii mint mai ușor decât spun ce au pe suflet. 
Îți garantez că au mai fost alții și altele cu care ne-ar fi fost bine, dar nu s-au băgat în sufletul nostru. Le-a fost teamă că nu sunt destul de buni pentru noi. Da, pentru ei noi eram cei importanți. Și atunci așa ți se fac cuvintele nod în gât de rămân nespuse. 

Fiecare om are o iubire pe care a ascuns-o. Toți bărbații au cel puțin o femeie care i-a iubit, dar care nu și-a ținut discursul decât în fața oglinzii. 
Dacă oglinzile ar vorbi…
N-o fac. Asta e treaba ta. 
Și cine sunt ceilalți? 
Cei care ne iartă înainte să ne cerem scuze.
Care ne sunt alături discret și nu cer nimic în schimb. 
Cât de ușor îi luăm ca pe un drept pe care-l avem din naștere. Și nu le spunem niciodată mulțumesc. 
Apoi se căsătoresc și le spunem “casă de piatră”. Uneori atunci ne prindem și ne e sufletul greu cum e casa aia în care ai fi putut să fii tu. 
Shakespeare spunea că “Iadul e gol, toți diavolii sunt aici”
Raiul e tot aici. Doar că îngerii nu se bagă-n față.
Cine sunt oamenii aceștia din viațile noastre, ale tuturor, pe care adesea nu-i băgăm în seamă?

Mai bine ar fi să ne întrebăm cine suntem noi, oameni care pot să învețe din greșeli sau superficiali care le tot repetă. 
Emoțiile noastre le vom educa. Emoțiile altora le vom înțelege. 
Toți am avut cândva o răscruce în timp și spațiu când ne puteam întoarce. Și aproape toți am pus mâna pe telefon. Mai puțini au și format numărul. Încă și mai puțini au spus cuvintele… dar dintre aceștia, puțini, știi câți și-au schimbat viața în mai bine? Aproape toți. 
Pentru că ai învățat să faci diferența între a crede în promisiuni și a crede în fapte. 
Șterge-ți lacrimile. Indiferent cine te-a făcut să le verși 
nu le merită. 

P.S. Te așteaptă o surpriză în link :)
Doi bărbați și un limbaj exagerat de direct :)
↧

De ce să o iau de la început? O să ajungem tot la discuții despre cine duce gunoiul :)

October 5, 2015, 2:09 pm
$
0
0


Prima e o poveste în care multe femei se vor recunoaște, dar puține vor recunoaște că se recunosc. 
A doua e o poveste în care niciun bărbat nu va recunoaște.
Chiar dacă sunt vechi, ambele povești sunt puțin alterate pentru a păstra intimitatea protagoniștilor. 

Prima.
Așa a fost ea mereu. Prima din clasă. Prima la învățat, prima cu sâni, prima cu prieten. 
S-a măritat prima. 
A făcut prima un copil. Bine că se uita pe ProTV, că dacă și la TV se uita tot la Prima :)))
După ce a făcut copilul, a făcut, tot prima din grupul ei de prietene, o depresie. 
Nu cumva s-a grăbit? Colegele ei povesteau despre nopți albe. Și ea era nedormită, dar din alte motive. 
La serviciu a fost prima care n-a mai suportat și i-a aruncat o ceașcă de cafea șefului pe cămașa made to measure. Cum șeful îi era și soț au urmat prima concediere și primul divorț.
A căutat apoi mai mult un tată pentru ăla mic decât un iubit pentru ea. 
Și asta a găsit. Un om prost de bun. Sau poate invers. 
Din când în când mai avea câte un coleg după care i se aprindeau călcâiele. Pentru că era încă foarte, foarte frumoasă… călcâiele alesului se încălzeau și ele. Apoi ale ei se depărtau prin camere de hotel. 
Unii dintre amanți și-au dorit mai mult. Cum făceau greșeala asta… zburau din schemă. Nu riști familia, îmi spunea ea, peste o cafea fără alte înțelesuri. 
Mi-am mușcat de fiecare dată buza de jos, cum fac eu când știu că mă mănâncă să spun prostii, și nu i-am zis: “tu n-ai o familie, ai doar un tont care-ți crește copilul și care e, probabil, la fel de nefericit ca tine”.

A doua…
…oară când m-am întâlnit cu el deja mi se lăuda cu copilul. 
Știți genul. Are mai multe poze în telefon decât ai tu nervi, dar nu mi-a displăcut. 
A treia oară mi s-a lăudat cu amanta. Cu ea nu avea poze, dar mi-a arătat contul ei de facebook. Nu vreau să deveniți nervoase, doamnelor, dar nu aveți idee câți bărbați mi-au trimis contul de facebook al amantelor lor. Să-mi dau o părere. Mi-am dat. Că sunt nebuni că se expună așa. Dacă n-aș ține ca un maniac secretele?
A parta oară de-abia, peste niște Cabernet, l-am prins cu garda descoperită. Sau el pe mine, că nu l-am întrebat nimic. 
Am băut din cupa amară a dezamăgirii. Mi-a zis el. 
Toți bărbații devin un pic poeți după o sticlă cu vin. 
O altă femeie. Pe care nu și-a permis-o. Nu era vorba de bani. Bani avea. 
Așa că și-a luat o mașină nouă. E mai ușor să ții două mașini decât două femei. Chit că nici cu două mașini nu poți să mergi în vacanță în același timp dacă vrei să intri în ambele. 
Oricât de tare mergea mașina aia, viața lui bătea pasul pe loc. 
M-a fascinat situația. De ce n-a avut curaj să se ducă după fericire?
De ce se lăuda cu copilul? Că nu era al lui! 
El e “tontul” din prima poveste. 

La întrebarea asta amândoi mi-au răspuns la fel: Și dacă o iau de la început? După câteva luni de miere ajungem tot la plictiseală. Tot la discuții despre revizia la centrală. Tot la “azi duci tu gunoiul”.

Pentru mine, să refuzi o fericire pentru că o crezi nestatornică și să rămâi în plictiseala ta stabilă mi se pare ca și când n-aș vrea să văd un film bun, că se termină repede, preferând un serial prost, dar cu multe episoade. Dar așa sunt eu. Tu ce-ai fi făcut? 
Comentăm aici dacă ai curaj :)




↧
Search

Cum să alegi un bărbat? La fel cum alegi un vin :)

October 6, 2015, 10:44 am
$
0
0

E de dorit să eviți unul ieftin :))) 
Poate te gândești că dragostea și beția sunt la fel, întâi îți cântă inima, apoi te doare capu’. 
Nu-i chiar așa. După un vin bun nu te doare capu’!
La fel de bine e să eviți și bărbații prea prețioși sau vinurile cu prea multă reclamă. În general lauda de sine ascunde niște imperfecțiuni de caracter. 
Da, și vinul are caracter. Când e făcut de oameni care au și ei caracter. La fel ca la bărbați: contează cine sunt “părinții”.
La culori nu mă bag. Unele preferă ochi albastri, altele vin roșu.
Eduard Jakab nu e sommelier de bărbați, că sigur te-ar fi sfătuit de bine!
Este însă unul dintre oamenii care știu că ajungi miciuna merge mai repede, dar adevărul merge mai departe. 
Și mai are ceva. După ani (mulți ani) în care a văzut aproape toată lumea, Eduard s-a întors acasă.
Vinul românesc are nevoie de unii ca el.




Și pentru că niciun om nu poate să facă nimic de unul singur el are în spate echipa de la BDG, firma care și importă unele dintre cele mai mișto băuturi de pe piață (Jack Daniel’s, Jägermeißter, etc).
Datorită lor a apărut un fel de best of românesc la vinuri, o selecție de selecții, numită simplu, românește: TARLA.
Din seria 201, best of-ul best of-ului, scot doar 3000 de sticle pe recoltă!
Recomand însă ambele serii pentru că și 101 este o încâtare. 
Nu știu de ce bei vin. 
Să te relaxezi, să petreci, să faci lucruri pe care nu poți să le povestești pe facebook.
Nu cred că sunt prea mulți care beau ca să susțină economia națională :))))
Nici eu. Dar aleg vinuri românești când știu cine le alege. 
Intră pe beicevrei.ro și alege orice vrei. Garantez că Jack nu găsești nicăieri mai ieftin (de fapt, la prețul corect de importator). Muza a făcut o pasiune pentru Jack Honey.
Iar la vinuri n-ai cum să dai greș. Chiar ieri mă întreba un tânăr ce vin să aleagă. 
El m-a întrebat în privat. Eu îi răspund la vedere: alege pe cineva care știe să aleagă vinul. Treaba ta e să alegi corect compania în care-l bei.
Eu susțin beicevrei.roși pentru că în București LIVREAZĂ FĂRĂ COST DE TRANSPORT. La fel în Cluj, Timișoara și Baia Mare . Cine a mai auzit de curier gratis?? Fără sumă minimă pe comandă? 
Să bem pentru asta! :))
Vorba lui Jakab:


Articolele lui Eduard Jakab în link! http://bit.ly/1OjFVQ7
Vinurile Tarla aici: http://bit.ly/1gRsNTQ
Pagina de FB care te ține la curent cu toate ofertele (unele chiar foarte tari, 40 de grade :)))): http://on.fb.me/1MXdTGZ
Merită un like. Se va dovedi unul dintre cele mai profitabile pe care le-ai dat. Muza i-a cumpărat Jack Honey și mamei ei!! :) 
↧
↧

Aproape toți bărbații vor să intre în atenția ta. Și o preferă epilată și mică :))

October 6, 2015, 11:44 am
$
0
0

....................................................................................

Și strâmtă și, dacă se poate, și gata umezită. 
Într-o ceartă cu al meu a venit ideea asta, când discutam despre niște răspunsuri la mesaje. Încă mai face eroarea să dea răspunsuri și în privat. Eu nu sunt de acord. Fiecare înțelege cât poate și pe urmă spune: așa mi-a zis Constantinescu! La naiba, acum mă cheamă și pe mine la fel! :)))

Dragilor, 
FEMEIA NU SE SUPĂRĂ CÂND O VREI DOAR PENTRU SEX, DAR DEVINE UN MONSTRU RĂZBUNĂTOR CÂND ÎI DAI IMPRESIA CĂ O VREI PENTRU O VIAȚĂ ȘI TU PLECI DUPĂ O NOAPTE. 
(hai ca-mi iese si cu diacritice :)))

De când sunt mică (eu nu spun “eram” că-mi neg vârsta :)) am întlnit multi care incepeau discuția cu “și… ție ce-ți place?”
De multe ori m-a bufnit râsul și mă gândeam să răspund “să fac dragoste, dar nu cu tine”. Eram tare în replici doar in gand, din gura mai putin. Pictam icoane pe lemn și nuduri :) Ce mai facultate! O ador!
Acolo am și invatat multe despre bărbați. 
Noi simulăm orgasmul pentru că suntem niște drăguțe. Femeia simulează orgasmul pentru barbat, nu pentru ea!
Ei simultează INTERESUL pentru ca sunt niște porci. Pentru ei e o rețetă, ca la bucatarie: Cumpăra din piata niște flori, adaugă un vin și două trei promisiuni proaspete, amesteacă totul cu câteva complimente și ornează peste cu două trei aluzii despre copii și gata!

Gata, ce? Că tot suntem în bucătărie, de câte ori să se frigă o femeie până nimerește ce-i trebuie?
Spuneți-ne direct ce vreți și s-ar putea să aveți surpriza că vă lăsam în “atenția noastră”. 
Radu nu mi-a dat niciodată speranțe false. Ba, într-o perioadă am simțit că nu mi-a dat deloc. Până și complimentele lui, că e foarte darnic cu ele, NU erau aluzii la un viitor împreună. 
Mi-a plăcut asta și tuturor ne place. 
Ne-am cam săturat de mincinoși. Se știe că ei sunt pe sistemul Pinocchio: doar nasul îl au mare :))

Read more de la soț: http://bit.ly/1FS7H3B
Și mai mult în carte. Pe www.curteaveche.ro
↧

O urăsc la nebunie! Cum arată relația pefectă pentru cei care NU O AU! (2.0)

October 8, 2015, 11:17 am
$
0
0


Cine caută liniștea să se ducă la cimitir. Ca-n bancul ăla cu babele la înmormântare: 
Auzi, tu câți ani ai? 
93
Și mai mergi acasă? 
Urât, știu, dar femeile știu că dacă vrei să ai o mobilă de bărbat, să dea bine în sufragerie, îți iei gândul de la țipete în dormitor! Singurul mod în care te va face să transpiri e dacă-l muți.
Dacă vrei un autoturism de bărbat, să te ducă pe peste tot, o să-ți dai seama că l-ai cam lăsa în parcare, da’ nu poți. 
Și bărbații știu că dacă vrei o femeie 100% castă trebuie să iei una pe care n-a vrut-o nimeni. Unul de la Constanța, un refugiat, Ovidius, a spus asta :)

Sună ca o curată sinucidere, dar o să spun că mă scoate din minți ideea că eu și Muza am fi un cuplu perfect. Pentru că fiecare își imaginează altfel “perfecțiunea” asta și OAMENII ÎȘI DORESC ÎN GENERAL DOAR CE NU AU. 
Ce au deja devine istorie.
Bărbații își imaginează relația perfectă ca pe o mașină frumoasă și rezistentă. Să ți-o admire toată lumea la stop, dar să nu trebuie să o duci prea des la mecanic. 
Ei bine, ca să-ți admire toată lumea femeia la stop ea trece printr-o mică revizie zilnic și prin unele mai mari (păr, unghii, cosmetică) o dată pe săptămână. Nu ți se mai pare gravă aia de 60.000 când schimbi distribuția.
Femeile și mașinile seamănă mult: dacă nu ai grijă de ele... te lasă :)

În relația perfectă interesul nu moare pentru că există încă farmecul discret al nesiguranței. Nici tu nu ești chiar liniștit să lași pantera erotică să mai iasă și fără tine, nici ea nu cântă Oh, not my baby... un pic de gelozie e esențială...
În relația perfectă comunicarea nu merge domol, gen Cotele apelor Dunării... mai degrabă seamănă cu un teatru radiofonic pentru vecini. Da :) Și noi avem :)
În relația perfectă femeia nu stă nici în spate, dar nici în față. Un bărbat supus aparține deja trecutului, chiar dacă el nu și-a dat încă seama.
Amuzant e că până pe la 30 de ani... când ești în relația perfectă nu ți se pare deloc că ar fi așa...
Vezi certurile de un minut mai mari decât fericirile de o săptămână.
Vezi pasiunile lui obositoare... el îți vede prietenele la fel de obositoare...
Vezi două trei defecte ignorând o sută de calități...
Vezi foarte clar ce ar trebui să schimbe la ea... abia când pleacă realizezi că erau câteva lucruri de schimbat și la tine.

Apoi te miri cât de goală poate să-ți fie mâna fără mâna ei.
Și cauți.
Acel casting de bărbați când îți vine să spui: Neeeext!
Acel înșir-te mărgătite... când ne lăudăm noi cu câte am avut.
Ai impresia că viața e prea scurtă pentru relații de lungă durată. 
Pentru relații, da. 
Pentru iubiri, nu. 
Relația e atunci când găsești un om cu care poți să trăiești. 
Iubirea e când găsești un om fără de care simți că nu poți să trăiești. 
Ca niște jucători de poker, toți am avut în mână cărți bune și cărți proaste. Iubiri bune și iubiri toxice. 
Diferența între fericiți și nefericiți este că primii au știut ce să păstreze și pe cine să lase. 
↧

Scorpiile iau cei mai buni bărbați sau cine se aseamănă se adună?

October 9, 2015, 1:59 am
$
0
0




Am scris despre “Paradoxul scorpiei”. Cum nu pierde ea niciodată: Ori găsește pe unul care să o suporte, caz în care e șefă în căsnicie, ori găsește pe unul să o îmblânzească… caz în care “răutatea” ei a fost doar un factor de selecție naturală (bărbații slabi au picat testul și s-a ales cu unul ca lumea).
La finalul acelui articol am făcut o recomandare care mi-a adus, potrivit facebook insights, peste 1000 (o mie!!) de unlike-uri la pagină :)
Recomandarea era cam așa: Toate femeile au în ADN ceva de scorpie, dar asta e OK. Treaba femeii nu este să se cumințească. Treaba bărbatului este să-i demonstreze că are pentru cine. 
Dramă totală. 


Cum să nu iau eu oițele rătăcite și să le mângâi pe cap așa cum fac alte bloguri? Ce dacă aproape toate blogurile care scriu pe aceeași nișă mă copiază mai mult sau mai puțin? Ce dacă eu sunt originalul? Ăia mă copiază mai bine :))) 
Am trecut de faza când mă interesa traficul. 
Mă interesează doar adevărul. 
Iar adevărul e că nu există prostii de-alea gen “un om care nu cere nimic merită totul”. Un om care nu cere… nu știe ce vrea. Nu știe cum să o facă. Sau simte că nu merită. În multe cazuri s-ar putea să aibă dreptate. 
Până și-n Biblie scrie “cere și ți se va da”
Scopripiile care rămân scoprii și după căsătorie (sau se fac și mai și) NU au bărbați după care să suspini tu. Pentru că în primul caz, poate că omul e bun, dar e un om slab. Ce să faci cu el? Ăla-i bărbat? Iar în al doilea e cel puțin la fel de veninos ca și ea! Dacă-l mușcă o cobră moare șarpele. Vrei să-l încălzești la sân?
De cele mai multe ori ți se pare că toți bărbații buni sunt luați de scorpii doar pentru că nu ai avut șansa să-i cunoști mai bine. 
Crede-mă. N-ai de ce să-ți dorești.
Avem nevoie, fiecare, de un om pe potriva noastră. Că nu iubim pentru celălalt, iubim pentru noi. 
Însă degeaba știi că vrei să fii fericită, dacă nu știi ce te-ar face!

P.S. Uite, pe mine mă face fericit gândul că, după ce ai citit textul acesta, o să comanzi Necenzurat, cartea mea. Link aici 
Danke,

Radu
↧

Din cocoș nu faci găină, nici din curvă… gospodină. N-ai găsit nicio femeie de casă? Unde dracu’ le cauți??

October 10, 2015, 9:35 am
$
0
0


Vreau să ridice două degete, ca la școală, bărbații singuri care merg în club pentru muzică. 
OK. Puteți să lăsați mâna jos, să o puneți pe mouse și să schimbați blogul. Eu cu ipocriți nu discut. 
Când femeile îmi spun că întâlnesc doar boi, le zic să schimbe anturajul. Nu poți să dai vina pe bărbați în ansamblu pentru o serie de erori care, de cele mai multe ori, îți aparțin. Cum îi alegi de se dovedesc toți boi? 
Când bărbații îmi scriu că au luat-o pe mândră dintr-un club și singurul lucru unde ea a evoluat e prețul la haine, haine pe care le plătește el, eu mă mir că omul în cauză nu s-a prins încă de un fapt evident: el plătește pentru sex.
Nu curtează. 
Angajează.
Nici când se desparte nu dă papucii. 
Dă preaviz. 
Concediază. 
Desigur… există oameni care au stat până la pensie într-un job. S-ar putea să existe și femei care stau până la pensie într-un blow-job. 
N-o plătești în bani și bonuri de masă. 
O plătești în mașini, bijuterii, haine, vacanțe. S-ar putea să te coste mai scump. 

Nu sunt ușă de biserică, îmi place viața de noapte, am câștigat bani de pe urma ei. Ca DJ, MC, etc.
Te poți întâlni cu femeia visurilor oriunde, chiar și în club, dar nu când clubul e mediul ei natural. De party girls va fi mereu nevoie, altfel toți bărbații s-ar duce direct acasă la neveste. 

OK, smartass, o să ziceți voi, atunci unde s-o găsești?
De cele mai multe ori - și pentru bărbați, dar și pentru femei, UNDE e mai puțin important. CÂND e mai relevant. 
Înainte să fii bogat sau celebru sau… disperat. 
Când ești cineva nu știi niciodată ce le atrage la tine.
Când ești disperat că trece timpul, nu mai alegi. Iei ce pică.
Ce-ai făcut până acum? Te-ai distrat :) Ca greierele din fabulă. 
Când ești disperată să faci un copil ajungi să-l faci cu un… “copil" :) Sunt atâția cu ani mai mulți ca mine. 
Nu căuta departe. Caută lângă tine. Când îți e greu e foarte ușor să faci asta că nu mulți oameni rămân lângă tine.
N-ai găsit nicio femeie de casă??
N-ai găsit niciun bărbat care să aibă și calități de tată?
Cât de direct suporți să ți-o zic? 
Ai tot găsit. 
Dar n-ai știut să vezi. N-ai știut să apreciezi. 
Pentru că, deși ai o părere foarte bună despre tine, tu semeni mai mult cu oamenii peste care tot dai și de care te plângi. Și ar fi păcat ca unul sau una ca tine să aibă ceva ce nu merită. 


Read more : 
↧
↧

Coffee reading: Nu mai ești bărbatul de care m-am îndrăgostit....

October 10, 2015, 11:24 pm
$
0
0
  
Te plăcea pentru că erai nebun. 
Erai nebun, acum te gândești altfel la riscuri. Pentru că viitorul nu mai e doar al tău.

Cu cât lăsai mai puțin impresia că te atașezi, cu atât se atașa ea mai tare. Îi ziceai: îmi spui cam des „te iubesc!”
Acum îi spui zilnic că o iubești. Pentru că știi cât de mult înseamnă pentru ea.

Parcă și distanța nu făcea altceva decât să vă apropie și mai tare. 
Poate o și cultivai. Distanța asta. Păstrai un pic de mister, Mister. Acum vrei să mergi peste tot cu ea.

Adora felul cum o dominai. Pe ea, care face inimile să bată în ritmul tocurilor de 10cm...
Acum sunteți o echipă. O întrebi când iei o decizie. Uneori te întrebi dacă asta te face să pari mai puțin sigur pe tine. 

Nu îndrăznea să-ți ceară o oră în plus. Păreai atât de ocupat...
Acum timpul fără ea ți se pare pierdut. 
Pierdut ești tu :-))))

Te-ai schimbat atât de mult. 
Nu mai ești bărbatul de care s-a îndrăgostit. 
Dar asta e foarte bine.

Acum ești un bărbat mai bun. 





↧

Dragostea e cea mai bună metodă să arzi calorii. Când e neîmpărtășită, n-ai chef să mănânci, când e fericită, nu dormi :)

October 11, 2015, 7:19 am
$
0
0


....................................................................................

Doar n-o să bagi mămăligă cu brânză și smântână peste fluturii din stomac? 
Brusc contează mai mult cât de bine arăți dezbrăcată și parcă niciodată nu arăți suficient de bine. De cele mai multe ori eziți când vrea să te dezbrace mai mult pentru că nu ești sigură dacă ți-ai asortat chiloțeii cu sutienul decât de teamă că ți-ar face ceva. 
Ce să-ți facă? 
Plăcere. 
Ce altceva? :)))
Noi suntem stresate și parcă singurul fond de ten care ne acoperă suficient e ÎNTUNERICUL. Sau mai bine întuneriCOOL :)
Nu e nimic mai motivant decât îndrăgostirea. Eu am mers la sală pentru prima dată în viața mea când l-am cunoscut pe Radu. 
Ei, am și gătit mai serios prima dată după ce l-am cunoscut pe Radu, că nu ne ajungeau banii. Toată lumea mă întreba ce mănânc de arăt așa de bine, dar nimeni nu mă întreba CÂT :) Mâncam doar rețetele care-mi ieșeau. Adică mai nimic.

Așa suntem toate cele care avem nebunia să credem în dragoste. O cititoare i-a scris astăzi lui Radu că are în viața ei un bărbat care o face fericită deși nu o iubește. Normal, dragele mele, eu mi-am dat seama în modul acela care cam ustură că bărbatul care te face fericită nu e acela care te iubește și-ți face toate poftele, ci acela pe care-l iubești tu și i-ai face toate poftele. 
Știu la ce vă gândiți, că și eu le-am făcut. 
Femeia care iubește e fericită când își face bărbatul fericit…  și de-asta mulți profită de noi. Și? Chiar și așa fericirea noastră nu e mai mică dacă el ne minte pentru că vrem să-l credem.
Pe la 28-30 de ani e rândul nostru. Le știm cam toate trucurile, minciunile, zâmbetele au toate câte un înțeles și suntem dicționare vii de gesturi. 
Și în tot timpul ăsta cel mai bun tratament pentru ten, cea mai bună aspirină și - de departe - cea mai bună sură de slăbire a fost dragostea. Fericită sau nu. 
Pentru că până să ne întâlnim cu ea doar mâncarea avea gust. 
Acum are și viața.
Eu i-am privit mereu pe bărbații care m-au dezamăgit ca pe niște nutriționiști sau ca pe niște antrenori. M-au chinuit, am învățat, i-am plătit. 
Dar de “rezultatele” lor s-au bucurat alții. 

P.S. Spectaculos e că și atunci când te duci noaptea la frigider, dacă e între două reprize de plâns sau de sex nu se pune :))

↧
Search

Dragostea e o boală? Da. De inimă 2.0

October 12, 2015, 1:52 am
$
0
0
I love you by jfphotography



Bărbatul se poate lupta doar cu forțele omenești. De asta suntem neputincioși împotriva iubirii. 

Aștepți un moment. Aștepți o femeie. Te pregătești pentru amândouă. 
Dar te gândești mai mult la tine decât la ele.
Cine e de vină că tu aștepți tramvaiul într-o stație unde opresc doar autobuze?
Interesant... Autobuze. Unele cu care te pupi singur?


Te așteptai mereu să vină cu ceva din ce are în plus, dar nu... Ți-a arătat poșeta goală, jurnalul gol în care a renunțat să mai scrie, apoi pe ea goală...
Spre deosebire de jurnal... pe ea nu se neglijase.
În nicio zi.
Erau toate la locul lor.
Ți-a plăcut. Dar te gândeai mereu la ce o face specială și dădeai aiurea din umeri. 

Așa că nu te opreai din căutare:
Să vină femeia aia ca o țară promisă!...
cu nicovala ei de conținut extra!...
cu oțelul aspru al ideilor... învelit în piele fină...
să vină, dracului, odată ca niciodată
să-ți umple golul!
Dar toate erau baloane cu aer cald.
Toate erau necesare, dar nu și suficiente.
Toate erau în așteptarea unui bărbat care să aibă el conținutul...
și oțelul...
și pe dracu’ gol în el!
Un fel de tu, dar mai tânăr.
Un fel de tu, dacă părinții te-ar fi reușit.

... dacă te-ar fi iubit...

Un fel de tu, dacă nu te-ai mai plânge când de fapt ești fericit și dacă n-ai mai căuta ceva ce nu există pentru că nu trebuie să existe. 

Acum știi ce-o face specială. Schizofrenica asta de iubire... 

Nu e straniu cum golul din sufletul unui bărbat poate să fie umplut de golul din sufletul unei femei?


Dacă nu găsești de unde să o împrumuți, comandă de aici NECENZURAT :)
Toate exemplarele pleacă din editură cu autograf 
Danke :)
↧

De cele mai multe ori ai în viață doar ce alegi să vezi

October 12, 2015, 11:02 am
$
0
0



Ai în fiecare zi un spectacol minunat. 
Răsăritul. 
Dar alegi să vezi doar telefonul care te trezește. Iar mergi la serviciu?! Era mai bine fără? :)
Ce frumos ar fi dacă te-ai gândi la privilegiul de a trăi încă o zi. Cu toate bucuriile și emoțiile ei.
Fiecare dintre noi avem oameni care ne iubesc. Care au grijă de noi. 
Dar “grija” noastră sunt cei care ne vorbesc de rău. 
Ce frumos ar fi să învățăm să nu ne pese. Pierdem din timpul pe care am putea să-l dăm celor care ne sunt aproape cu trupul și cu sufletul. Îi mai amărâm și pe cei care ne sunt dragi cu veninul altora.
Toți am citit poezie. Cei mai mulți au făcut-o siliți în școală. 
Dar alegem să nu o mai lăsăm să intre în viețile noastre. Ce? Astea-s vremuri de poezie? 
Eminescu n-a scris Luceafărul într-un hotel de 5 stele…
Libertatea exterioară e doar un țarc mai mare. Un lanț mai lung.
Libertatea gândurilor, curajul sentimentelor, acolo nici cerul nu e limita. 
Ne lepădăm de excese ca de satana… dar nu le înlocuim cu echilibrul, ci cu alte excese, de sens contrar.
Ce aroganță, să crezi că știi tu ce pedeapsă meriți și să ți-o și pui de îndată în executare, când până și Hristos i-a cerut Mariei Magdalena un singur lucru: Nu mai păcătui.
Nu 100 de Tatăl nostru. Nu 1000 de Ave Maria.
Nu cumva ne judecăm prea aspru, noi cei făcuți să ne bucurăm (și) de păcat?
Nu e om să nu fi iubit. 
Dar după ce dragostea a plecat, cu zgomot de ușă trântită, mulți rețin doar de ce a murit, nu și ce-a aprins-o. 
În istoria mică a celor doi oameni au fost, de cele mai multe ori, mai multe zile bune decât zile rele. 
Mai multe nopți de vară indiferent de anotimp. 
Dar ținem minte toamna rece a sentimentelor în declin.
Și le facem autopsia. 
Nu toți avem timp. 
Întreabă un bolnav în fază terminală cât de greu e să știi că trebuie să-ți iei la revedere pe neașteptate. 
Și din puținul pe care-l avem risipim atât de mult. Aproape că am putea să mai facem o viață din timpul pierdut. 
Aproape am putea să mai facem un destin din alegerile amânate. 
“Nu sunt pregătit” e cea mai bună scuză să nu facem niciodată nimic. 
Ce frumos ar fi dacă de mâine am zice “hai să vedem ce-o să iasă” în loc de “nu se poate”.
Nu se poate să nu se poată!
Oricum, e mai puțin dureros să încerci și să cazi, decât să nu încerci niciodată. 
Fiecare dintre noi a avut pe cineva care ne-a iubit în secret, în vreme ce noi ne pierdeam timpul cu altcineva, care ne desconsidera la vedere. 
Ai grijă că într-o zi o să-ți fie dor de tine. 
Cel pierdut pe drumul anevoios al compromisurilor. 
Un străin încărcat de ani te va privi din oglindă cu nedumerire, iar copilul care ai fost te va privi din pozele vechi cu reproș. 
Banii, prietenii, trenurile, femeile, bărbații vin și pleacă. 
Nu câștigi nimic dacă nu ești mai bun astăzi decât ai fost ieri.
și nu pierzi nimic dacă nu te pierzi pe tine. 


↧
↧

Există palmares în dragoste?

October 13, 2015, 10:43 am
$
0
0


Palmares ?
în amor este o contradicţie în termeni. Sunt oameni care spun prietenilor: „am fost acolo” când toată lumea remarcă o pereche de sâni. Varianta maxi a acestei vanităţi mitocăneşti este interviul în presă despre cum Nimeni a regulat o vedetă. Să avem pardon. Sunt lucruri pe care un bărbat nu ar trebui să le popularizeze. Că de-aia se cheamă intimitate. 

Oamenii de bun simţ sunt aceia care-ţi împărtăşesc convingerile. Nu mai ştiu cine a spus asta, dar mi se pare corect să nu mă credeţi mai deştept decât sunt numai pentru că lecturile mele au fost altele. Ca atare, dacă nu sunteţi de acord cu ce spun, faceţi cartea cadou. Eventual coşului de gunoi. Dacă sunteţi, aflaţi despre mine că şi eu vă iubesc. Şi cred, ca şi dumneavoastră, că deşi un palmares de povestit cu alcool nu merită osteneala unei vieţi, momentele de fericire merită reţinute şi regurgitate din când în când, ca o hologramă în faţa ochilor minţii. Nu e un îndemn spre paseism, deşi toţi oamenii cu o viaţă suficient de lungă ajung mai devreme sau mai târziu acolo. Nu e nimic indecent în a realiza că poţi privi înapoi şi fără mânie, savurând din nou vibraţia primului sărut. Chiar!... dacă sunteţi singuri, încercaţi să spuneţi cu voce tare: „primul sărut”. Ce copilăros sună! Dar pentru mulţi dintre noi a fost o descărcare de energie pe care am uitat-o. Omul este ce-şi aduce aminte că este (Nichita Stănescu). 
Primul sărut nu e o chestie de palmares, ci un moment de fericire. Merită să închizi cartea aici şi să-ţi acorzi un minut să încerci să ţi-l aduci aminte. 
.......................................

Ai făcut asta?
Bun. Sunt fericit că, în loc să-ţi povestesc eu ţi-ai povestit singur. Recunosc că am avut tentaţia să-ţi scriu despre al meu, dar atunci s-ar fi dus pe apa Sâmbetei toată argumentaţia mea lapidară. Primul meu sărut a semănat izbitor cu al dumneavoastră. 
Cât despre palmares, dacă totuşi credeţi că există, cum se ţine scorul? Numărăm relaţiile? 
Orgasmele? 
Telefoanele disperate? 
Florile şi lumânările? 
Insolitul locurilor? 
Frumuseţea în ochii lumii? 
Tragi o linie şi dacă-ţi dă cu plus eşti fericit? 
Ai nevoie de hârtie, pix şi o formulă de calcul ca să-ţi dai seama dacă eşti mulţumit de viaţa ta? 
Nu cred că ne trebuie vreun test din reviste ca să aflăm dacă suntem sau nu fericiţi. 

După o pauză de mai multe luni, la cererea editurii și mai ales a voastră, FILOSOFIA SEXULUI s-a reeditat. 2000 de exemplare cu o copertă în altă cheie de culoare ca o reverență făcută fenomenului care este Târgul Internațional de Carte GAUDEAMUS. 
Deși am gândit ediția pentru târg, pentru că nu toată lumea poate să vină la București, cartea se vinde ÎNCEPÂND DE ACUM 3 ORE și online. Fiind o carte care s-a vândut mereu în 1000 de exmplare în primele 24 de ore de la reeditare vă sfătuiesc să nu stați prea mult pe gânduri :)
Link direct: http://bit.ly/1VPVB22
↧

Meditații foarte particulare :)

October 13, 2015, 10:58 am
$
0
0
Acest text este unul dintre cele mai controversate din Filosofia sexului. Mi-l asum în continuare chiar dacă multe s-au schimbat. Fotografia demonstrează destul de bine schimbările vizibile, totuși, ce nu se poate vedea este un tânăr nebun, de stânga, radical și inconstant. Ce s-a schimat în interior din toate astea? Acum nu mai sunt așa tânăr :)))

Priveam rafturile impecabile ale bibliotecii şi mă gândeam că aş putea inventa o nouă meserie: cititor în cărţi, în cotoare de cărţi, mai exact. Ar fi o ştiinţă exactă, un fel de psihologie. Mă uit la cum sunt aşezate; îmi dau seama dacă sunt citite; dacă sunt colecţii întregi; şi dau verdicte destul de categorice: multe cărţi de dragoste siropoase: femeie proastă; cărţi poliţiste în exces: bărbat imatur; volume de artă şi cărţi îmbrăcate în piele mirosind puternic a Pronto-antipraf: snob. Cam asta vedeam aici. Erau multe cărţi pe care nu le găseai în librării pe vremea lui Ceauşescu, pe care mi  le-am dorit mult în anii de facultate şi pe care şefii de sală şi gestionarii la gostat le cumpărau pe sub mână pentru că arătau bine în bibliotecă. „Istoria literaturii române vechi” de Cartojan nu părea atinsă. 

- Remarcabilă colecţie, doamnă X. Am început timid o conversaţie...
- Şi unde spuneaţi că predaţi ? Hait! Nu spusesem, pentru că nu predam nicăieri. Asta dă prost. Aşa că mi-am luat o înfăţişare blazată şi am trântit-o: Lucrez la radio şi predau engleză din pasiune. Nu lucrez cu oricine, aleg numai copii dotaţi... A roşit de plăcere, înfăţişarea severă a dispărut şi  s-a aşezat picior peste picior dezvelind câte ceva din calităţile sufleteşti care au făcut-o soţie de „şmecher”: 
-  Domnule Constantinescu...
-  Radu, o corectez eu prietenos...
-  Maria este fata mea dintr-o căsătorie anterioară. E dificil pentru ea să crească cu un tată vitreg, chiar dacă soţul meu îi face orice poftă. Ştiţi, el este un om de afaceri foarte ocupat, nu vine pe acasă zile şi nopţi la rând, nici pentru mine nu este uşor...

Nu puteam rata ocazia de a mă simţi egalul lui X, cel cu fabrică de mezeluri şi limuzină aşa că m-am oferit să o învăţ şi pe mamă cum se pronunţă corect grupul de consoane „th”, cu limba între dinţi – opţional ai tăi. Vroiam să fiu un X mai mic. Un x.
Pentru bărbaţi sexul are ceva în comun cu războiul. Mă simţeam Peneş Curcanul pe redută. Reduta se împotrivea molatic, atât cât să „dea bine” şi să creeze impresia că eu profit de lipsa lui X-Paşa cel Groaznic. Din studenţie nu mai încercasem sentimentul acesta de dorinţă amestecată cu teamă, mă şi vedeam imobilizat de doi body-guarzi imenşi şi hăcuit ca nefericitul din „Dulcea pasăre a tinereţii”. Fata era undeva în apartamentul imens, dar nu atât de mare încât ţipetele să nu se audă. Vorba lui Kundera, mă încerca „litost” – un fel de jenă combinată cu dorinţa de a face un rău care să te facă să pari mai puţin fraier. Am început să o lovesc, să o muşc..., normal că asta a sporit plăcerea ei şi litost-ul meu. 
Când fata a intrat în cameră cu o carafă aburită plină cu apă de la frigider am încremenit amândoi, în poziţia stupidă a condamnaţilor la moarte, faţă-n faţă cu plutonul, când răsună comanda: Foc!
În cazul nostru comanda ar fi fost: Apă!
A aruncat-o toată  pe noi de parcă am fi fost nişte canişi cretini pe care băţul nu-i poate convinge să stea cuminţi în perioada de călduri, apoi a ieşit fără nici un cuvânt. De la apa rece am simţit cum mă apucă un fel de lumbago... 
Sunt momente în care, dacă ai un strop de demnitate, te sinucizi. 
  
Dacă totuşi n-o faci în timp util, întocmai ca o supă, sentimentul se răceşte. Rămâne numai un gând de revanşă, combinat cu jena că te-a văzut, de acolo din ceruri, prin mai multe straturi de beton şi covoare persane, Doamne-Doammne şi – Doamne fereşte! – mama ta sau altă rudă moartă de curând. 
Revanşa pe care ţi-o doreşti nu se centrează corect. Ai greşit în plan sentimental? – sentimentul de revanşă vrea casă şi maşină 4X4; ai dat-o în bară la serviciu? – vrei pe cineva care să te iubească; ai greşit cu ambele? – te apucă un chef nebun să faci pace cu Dumnezeu. 
Eu vroiam bani. Mulţi.  
Din meditaţii era clar că n-o să-i fac niciodată. Să mă apuc de afaceri? N-am bani nici de taxe. Nu ştiu să fur...  Dar, dacă aş avea o idee bună de tot? (iar încep!) Tramvaiul continuă să mă legene ca un lift pe orizontală şi mai e mult până la etajul casei mele. O bere mi se prelinge încet din ochi în picioare. Dacă aş fi mai bătrân şi aş avea probleme cu vezica ar putea să mi se prelingă pe picioare. Mă văd deodată într-o limuzină enormă cât tramvaiul. Probabil din cauză că nu am fost niciodată într-o limuzină, îmi imaginez şoferul ca pe un vatman şi scaunele de piele dispuse ca-n tramvai. Din loc în loc, în limuzina mea sunt bare de care să te ţii, aparate de taxat şi abţibilduri lipite pe canapele. Pe locul din faţa mea, în lemnul de cedru iranian, cineva a scrijelit familiarul „Muie Steaua!”. Din când în când limuzina opreşte în staţii. Businessmani cu paporniţe, duhnind a Hugo Boss şi a ceapă îmi fac prieteneşte cu mâna. Sunt cineva. Am tot ce poate un om să dorească. 

La prima staţie urcă doi hoţi în costume Giorgio Armani. Oamenii de afaceri cu genţi de voiaj din piele de crocodil se fac că nu observă cum cei doi le golesc buzunarele cerându-şi mereu scuze. O precupeaţă scoate un lingou din traistă, îi rupe un colţ şi-i spune micului cerşetor apărut ca din pământ: Zi bogdaproste! Acesta refuză puţin jenat şi-l aruncă la câine. 
Deja a început să se aglomereze. Oamenii se înjură cu demnitate şi îşi adresează îndemnuri de genul: „Ia-ţi, bă, maşină mică” sau „Mai sus de la scară”. Nimeni nu transpiră, pentru că aerul condiţionat funcţionează perfect. Toate sistemele au comandă vocală: „Fiţi vă rog amabil şi deschideţi geamul”; „e curent în spate”; „nu deschideţi uşa şi la stop?”. 
Toţi colegii mei, intelectualii, au coborât normal. Eu m-am trezit azvârlit din elegantul autovehicul ca-n filmele cu mafia. Probabil, pentru un plus de adrenalină. 
E fantastic ce grădină mare am! 

După o pauză de mai multe luni, la cererea editurii și mai ales a voastră, FILOSOFIA SEXULUI s-a reeditat. 2000 de exemplare cu o copertă în altă cheie de culoare ca o reverență făcută fenomenului care este Târgul Internațional de Carte GAUDEAMUS. 
Deși am gândit ediția pentru târg, pentru că nu toată lumea poate să vină la București, cartea se vinde ÎNCEPÂND DE ACUM 3 ORE și online. Fiind o carte care s-a vândut mereu în 1000 de exmplare în primele 24 de ore de la reeditare vă sfătuiesc să nu stați prea mult pe gânduri :)
Link direct: http://bit.ly/1VPVB22
↧

NECENZURAT: Nu există promisiuni care nu se pot ține, doar oameni care nu sunt în stare să o facă.

September 22, 2015, 4:35 am
$
0
0


În textul din 2014 am fost mai diplomat. Acum cred că ne cunoaștem suficient să putem trece la un alt nivel: Cele mai multe promisiuni care ni s-au făcut și pe care cineva nu și le-a ținut n-au fost niciodată promisiuni. 
Au fost minciuni. 
O promisiune se face atunci când ai intenția să faci ce zici, nu atunci când vrei să ajungi la un avantaj. 
Nicio secundă cel care ne-a promis n-a intenționat să și facă, doar să ne convingă. De la afaceri în plină lumină până la sex la lumina lumânării. 
Era și o vorbă: Ce poate să promită un bărbat unei femei când vrea să se culce cu ea? 
Orice. 
Acum femeile râd și spun: “Vai, ce mișto le zice Radu F.” pentru că atunci când principiile ne favorizează toți vrem să mergem “legal” :)  Continuarea o să stârnească mii de unlike-uri: Ce ești tu, ca femeie, când bărbatul trebuie să promită ceva ca să se culce cu tine? O profitoare. O categorie deviantă de curvă. Singurul tău interes la el ar trebui să fie EL. 
Nu trebuie să-ți promită nici bani, nici ani. Oricum, banii vin și se duc, iar anii nu-s cu garanție. Dacă moare mâine ce faci? Îi dai familia în judecată? 
Promisiunile sunt un fel de valută și mulți umblă cu bani falși? Așa e, dar o femeie adevărată nu e interesată de niciun fel de bani. 

Sigur că sunt bărbați și femei care, deși realizează că au promis ceva când nu aveau toate datele, își țin promisiunile din tărie de caracter, dar orice promisiune se transformă încet încet în obligație, iar obligațiile nu ne plac. Cum să-ți dorești ceva de care nu poți să scapi, când suntem făcuți să ne dorim ce nu putem atinge? 
Căutăm siguranța, dar iubim aventura.
Vindem timpul pentru bani, dar banii nu ne pot cumpăra timp.
Vreau să fie a mea, dar mi-ar plăcea să am de luptat un pic pentru asta. Bărbatul care are femeie “la conservă” îmbătrânește înainte de vreme. 
Fiecare seară e o concluzie și fiecare nouă dimineață, un nou început. 
Hai să ne facem promisiuni pe 24 de ore :)
Să fim conștienți că putem alege în fiecare moment, dar să alegem la fel, dacă alegerea ne face fericiți. 
Sunt bărbați care au intrat într-o relație cu o minciună, dar au ajuns să o transforme într-un adevăr, pentru că femeia s-a dovedit MAI BUNĂ decât părea. 
Așa cum sunt mulți care au intrat cu promisiuni de care voiau să se țină cu dinții, promisiuni pe care le-au făcut din inimă, dar care au plecat când marfa s-a dovedit mai slabă decât reclama. 
Sunt femei care i-au făcut gușterului și un copil pe când părea “dragon”. Și apoi i-au dat pași când a început să umble cu șopârle. 
Nu există garanții de la oameni fără caracter. 
Ei nu știu cine sunt.
Învață să iubești fără să depinzi. 
Învață să iubești bărbatul, nu situația pe care ți-o oferă.

Și nu uita: Singurele promisiuni pe care poți să te bazezi sunt cele pe care ți le faci singură. 


Foto: 

 Precomandă NECENZURAT din link: http://bit.ly/1FYHQEO
Următoarele 2000 de exemplare pleacă din editură cu autograf. Scriu cu stânga, nu vă așteptați la cine știe ce caligrafie :))

one year ago: 
↧
Viewing all 1084 articles
Browse latest View live
Search