Weston La Barre este autorul unei cărți care a stârnit atâta scandal încât mi se pare uneori că e mai greu de procurat decât Mein Kampf de Adolf Hitler!! Să nu vorbesc cu păcat, dar cred că nu e (încă) tradusă la noi deși a apărut în anii 50.
Cartea se numește THE HUMAN ANIMAL și ne dă două palme peste ochi la fiecare pagină.
De exemplu pentru autor societatea noastră poate să fie (sau să pară) mult mai civilizată decât preistoria, dar OMUL de astăzi nu e atât de diferit de omul cavernelor.
Scandalos, ce rușine! cine citește asemenea cărți! vor spune unii.
Eu.
Pentru că o mare parte din eșecul societății în ansamblu sau al indivizilor luați fiecare pentru el se bazează pe faptul că își imaginează că toți suntem la fel.
În unele cazuri la fel de bine educați.
În altele la fel de hoți.
Cultura și civilizația renasc sau se pot pierde cu fiecare nouă generație!
Fiecare om reface (sau nu) drumul de la un mic animăluț neștiutor și adesea violent, la bărbatul modern sau femeia emancipată de astăzi. O simplă privire în jur o să vă spună că nu tuturor le-au ajuns bateriile să parcurgă tot drumul.
Weston Le Barre se mai întâlnește pe o idee cu un alt om pe care îl respect, Erich Fromm. Amândoi văd bărbatul ca pe un luptător, un cuceritor (aproape în stil militar) care vede viața ca pe o pradă.
El, bărbatul, își dorește supuși, subalterni sau măcar admiratori. Cum nu toți pot sau merită să aibă… cei care nu pot se… căsătoresc. De fapt, pe limba lor “își iau o nevastă”.
Cum și-ar lua un câine.
E a lor. Iar faptul că ar putea să fugă li se pare la fel de imposibil ca fuga unui ciobănesc german la un alt stăpân. Apropo, Hitler avea (evident!) un ciobănesc german pe nume Blondi.
#nabelea
Fromm chiar susține că bărbații cu capacități intelectuale și financiare fac mai mulți copii decât cei realizați pentru că își fabrică practic subordonați. Iar aceste nașteri în serie nu sunt altceva decât un mod de exploatare al femeii, dar despre asta găsiți în Psihologie pentru oameni obișnuiți.
Așadar orice formă de violență asupra femeii este rezultatul direct al lipsei de educație pe de-o parte, dar și al unei foarte proaste educații prin puterea exemplului pe de altă parte.
Vorbesc aici de capacitatea de a îndura aproape animalică a multor femei care s-au lăsat umilite, n-au plecat că nu aveau unde să meargă, au mâncat bătaie pentru că lui nu i-a plăcut… mâncarea.
Multe dintre ele au ajuns să creadă că “o meritau”.
Altele pur și simplu “că nu se poate altfel”.
Și toate aceste femei au făcut copii. Copii care au crescut în asemenea familii. Unde femeile au doar dreptul să asculte.
Unde “femeia mea” înseamnă că am acte pe ea, iar dacă sunt gelos pot să-i fac orice.
HOLD! Fault logic! Dacă sunt geloși, de ce nu se duc la cei care i-au făcut geloși?
Corect. Nu se duc din același motiv pentru care singurii lui subalterni erau femeia și copiii. De alți bărbați se tem. Pentru că știu că ei nu prea sunt.