Pentru că femeile dau mai des like și share au apărut tot felul de bloguri unde femeia e un fel de supraom.
Oare niciuna dintre cele care sunt pupate-n cur virtual zilnic nu se gândește că, dacă ești așa “altă specie”, înseamnă că ești condamnată la singurătate?
La nefericire?
La inutilitatea oricărui început?
Ieri o doamnă mi-a scris că “pun bărbatul pe un piedestal” făcând referire la un text unde mi s-a părut că am fost cât se poate de imparțial. Vă previn că de data asta nu voi fi.
Am mixat o poveste comună din trei mesaje de la trei bărbați. Trei vârste diferite. Trei domenii diferite. Dar problema: aceeași.
Faci totul pentru ea. Și totuși TOT nu e SUFICIENT.
O ajuți de fiecare dată când are nevoie. Asta și pentru că sunt singurele ocazii când te sună.
E deja a treia oară când îți plânge în brațe. După altul.
N-ai mai răbdat și ai întrebat-o: da’ tu n-ai și niște prietene cărora să te plângi?
Ai înnebunit? Să mă vadă alea așa? Ar bârfi o săptămână.
Ea e o divă.
Mereu stăpână pe ea. Deși mereu are un stăpân.
Tu ești singur.
Celălalt mai are puțin și divorțează.
De doi ani.
“Îi e milă de aia… Unde să plece cu un copil după ea”
Păi, de ce să plece? Ce-i doar copilul ei?
Ea face afaceri.
Nu se pricepe cine știe ce, dar tu o scoți mereu din rahat cu un telefon. Și tu ești de vină. Mai ales atunci, când ai sunat-o pe fosta ta nevastă, care chiar se pricepe la afaceri, să îți dea un număr de telefon care a rezolvat contractul.
Toți trei fac bine. Toți trei greșesc.
Pentru că nu e nimic mai eronat decât să faci un bine persoanei greșite.
Iar fetele care se plâng că n-au avut parte de niciun bărbat ca lumea în viața lor să se mai uite și în friend zone.
Întâlnirile sunt întâmplătoare.
Alegerile ne definesc.