Ați ghicit. Muza a ales dintre mesajele din ce în ce mai numeroase unul în care o doamnă ne întreba dacă poate să o ia de la zero. După ce domnul plecase, se tăvălise puțin, dar era ca nou.
Desigur, el a propus să o ia de la zero. Ea nu avea “datorii”.
Eu nu cred în asta.
S-o luăm de la început… păi nu de la început am luat-o prima dată? Nu vezi unde-am ajuns?
Să ștergem cu buretele? Poate-s eu mai prost, dar și când eram la școală, de serviciu, și ștergeam tabla, parcă tot se mai vedea un pic la ora de mate din scrisul de la geografie.
Geografie, da, adică pe unde a umblat domnul. Și mate. Să-ți faci și tu niște calcule. Eu cred că luatul ăsta de la zero o să-ți dea cu virgulă.
În loc să-mi dau cu părerea o să mă deschid în fața voastră.
Am luat-o și eu de la zero cu o mândră. 17 ani. Nu chemați poliția :))
Și eu aveam 19 sau ceva de genul.
Eu am iertat.
Ea… a mai greșit.
Eu am iertat din nou.
Când mi s-a propus să o luăm de la zero a cincea oară am zis pas.
Însă la 19 ani ai timp să greșești. Timpul parcă nici nu există. Când ai 30 și un copil însă…
Nu vă grăbiți să spuneți că o poveste de la 19 ani nu mai are relevanță pentru un cititor sau o cititoare de 30. Unii nu depășesc niciodată vârsta aia :)
Read more: https://goo.gl/ydSTWd