Îmi imaginez că pentru unii e foarte greu să accepte că sunt oameni care vin la un miting PE BANII LOR.
Nu-i aduce nimeni. Își plătesc singuri cafeaua. De la Strabucks :)
La fel de greu poate le vine să creadă că singurul tip real de asistență socială în România este cel în care COPIII ÎȘI AJUTĂ PĂRINȚII CU BANI. Le plătesc medicamentele. Întreținerea. De multe ori prin Western Union, că lucrează în Italia, Spania, UK.
Țara asta rezistă din singurul export care chiar merge: cel de forță de muncă.
Jurnaliștii sunt acuzați de instigare. Politicienii… nu.
Este atât de mult dispreț pentru omul care muncește încât i se pune în cârcă inclusiv faptul că nu moare de foame. E vinovat că se descurcă! E vinovat că muncește mai mult decât orice european și câștigă cât un șomer în Germania! Impozitul lui pe salariu nu se duce la Stat?
Se aruncă ușor acuzații gen: "Ăștia din stradă n-au o zi de facultate". Ba da. Și Lucrarea de diplomă ne-am scris-o chiar noi :))
Se aruncă ușor acuzații gen: "Ăștia din stradă n-au o zi de facultate". Ba da. Și Lucrarea de diplomă ne-am scris-o chiar noi :))
O vreme am crezut că sunt pur și simplu proști. Și Stânga și Dreapta. Cum să nu-ți dai seama că un om jignit nu întoarce și celălalt obraz?
Acum cred că pur și simplu vor să ne scoată din sărite.
Și cred că au reușit. Dacă eu, care sunt în esență de stânga, cred că electoratul de stânga nu mai este reprezentat, doar manipulat, vă dați seama că nu stăm prea bine.
Un om cu adevărat de stânga e ca un ateu. Ateul îl contestă pe Dumnezeu cu argumente, face mai multă școală, este muncit de tot felul de gânduri în contrasens cu lenea. La fel ar trebui să fie și stânga: nu vreau să primesc bani de la altcineva, vreau doar șansa corectă de a-mi face banii mei, educație pentru copiii mei, o justiție care să mă apere și polițiști în care să am încredere.
Atât vreau de la Statul Român.
E prea mult?
Se pare că da. Fiica mea merge la o școală privată pentru că n-a mai avut loc. Se pare că nu doar pușcăriile sunt supraaglomerate. Ce-ar trebui să facem? Să se grațieze și anii de liceu???
Cred că de astăzi încolo nu va mai fi vorba despre ordonanță. Poate nici n-a fost. E vorba despre atitudine. E vorba despre caste (reale sau imaginare). Aceasta este “Iarna vrajbei noastre”. Nu, nu e Steinbeck. Nu e un roman, nici o piesă care se joacă la Teatrul Național.
Se joacă în stradă. Cu casa închisă la metrou.
Speranța e numai la noi, că ăștia se poartă ca niște șefi de gașcă.
“Am băieții mei gata să sară pentru mine” este un vers din “Tupeu de borfaș”, piesă La Familia, dar e atât de aproape de orice declarație de stânga sau de dreapta din ultimele zile.
NOI SĂRIM PENTRU NOI.
Schimbul de insulte nu e dezbatere.
P.S. Nu vă mai aduceți copiii la miting. Știu că pentru ei luptați. Aduceți-vă în schimb PĂRINȚII. Ei știu că România se dezbină familie cu familie. Nu-i lăsați. Sun-o chiar asăzi pe mama ta. Știu că ai avut o săptămână plină, dar sigur s-ar bucura să te audă.
Adevărul nu se schimbă în funcție de cine e la guvernare. Doar legile.