Bărbații sunt atrași de pielea fină, femeile de forță.
Le avea pe amândouă. Recunosc că am pipăit-o.
Era mai mare decât mă așteptam. Cred că putea să se descurce și cu cinci, iar noi eram doar doi.
Era și deșteaptă.
Și frumoasă… are niște ochi… (click aici pentru poză)
Și grijulie.
Nu te lăsa să greșești.
Când mergeam toți trei să ne întâlnim cu oamenii cărora trebuia să le ducem cărțile tot ea ieșea în față!
Normal, toți ne dădeau indicații despre cum să ajungem în vreme ce noi încercam să ne pretindem curieri după care venea întrebarea: Cu ce mașină sunteți? Un SUV cumva?
În Constanța am fost întrebat chiar de la prima livrare despre ea. Le-am făcut prezentările: Ea e Mazda CX-5 :)
Doamna s-a arătat într-o primă fază mai interesată de mașină decât de carte sau de mine, apoi ne-a băgat și pe noi în seamă chiar când deveneam geloși.
Glumesc doar pe jumătate.
E bună rău. Mai ales pentru România unde off road e și din Piața Romană la Universitate. E praf drumul ăla de când eram student. Cred că și atunci când îl asfaltează vine un arhitect de gropi să le spună cum să toarne asfaltul pentru vibromasaj la bascule :))
Râdem noi, dar e un râs nervos.
O mașină ca CX-5-ul te poate ajuta să transformi rictusul de “mă-sa de groapă” într-un zâmbet Zen.
Am condus-o peste 2000 de kilometri în 5 zile.
Știu multe despre ea și o să vă mai povestesc, din ricoșeu sau direct, pe măsură ce o să apuc să scriu despre ce NU s-a văzut în tur.
Are și Muza niște păreri cum nu prea găsiți în presa auto. Parcă și aud niște voci de bărbați: Da’ ce se pricepe, dom’le, femeia?
Când am cunoscut-o făcea sertare cu 200kmh în zona unde centura Bucureștiului nu arată ca un drum de țară.
Știți părerea mea: Doar bărbații care nu știu să parcheze, cred că femeile nu știu să conducă. Până la urmă și cele fără carnet sunt de urmărit: adesea bărbații conduc mașini, iar femeile conduc bărbați.
Pe Mazda o puteți cunoaște mai bine în toate "formele" ei aici: