Problema nu e că șoferițele din București nu conduc la fel de bine ca bărbații. Problema e că au ajuns să înjure la fel de urât ca ei.
Problema nu e că femeile concurează de la egal la egal cu bărbații pe joburi “bărbătești”, ci că atitudinea lor se masculinizează.
Dispar pe rând: delicatețea, feminitatea, simțul estetic.
Totul într-o încercare dusă până la absurd de a se detașa de ceea ce “femeile bărbat” numesc “pițipoance”.
Mama a renunțat la serviciu pentru creșterea mea. Patru sau cinci ani. Nimeni nu o considera în vremea aceea “întreținută”. Avea unul dintre cele mai grele job-uri din lume. Cel de mamă. Și după ce a reînceput lucrul a avut… două joburi, din care unul nu se încheia uneori toată noaptea dacă aveam febră mare, dar a doua zi încerca să meargă la serviciu machiată, aranjată, femeie. În condițiile în care banii pe care îi avea la dispoziție mi se par astăzi o glumă. O glumă foarte proastă. O glumă crudă. Lumea își râdea de eforturile ei și totuși ea nu uita să zâmbească.
Voi admira mereu femeile care știu să fie femei la 30 de ani. Le voi respecta însă pe cele care știu să rămână femei și după 30, după ce au un job de conducere, după ce au un copil.
Emanciparea femeii a ajutat mai mult societatea decât femeia. S-a dublat forța de muncă.
Emanciparea femeii, ca orice “revoluție”, și-a mâncat copiii.
Trebuie să vezi dincolo de un slogan. Pentru că tot ceea ce primești are un preț, iar prețul ăsta uneori e prea mare.
O femeie puternică nu e un fel de bărbat cu vagin.
O femeie puternică nu e un fel de bărbat care poate să nască.
O femeie puternică e în primul rând femeie și lucrul acesta e cel mai greu când vremurile aruncă în desuet poezia, artele plastice, muzica. Totul e comerț și femeia bărbat se vinde bine.
Câte dintre voi n-au fost întrebate mai direct sau mai subtil la un interviu de angajare dacă “au de gând să rămână însărcinate în următorii trei ani”?
Măcar să facă gemeni! Să eficientizăm producția de sclavi! Mai puțin concediu de maternitate, mai mult timp pentru dat din coate!
Femeia regină peste împărăția formată dintr-un singur apartament a fost înlocuită de femeia furnică. Ea are apartamentul ei, dar, vorba regretatei Diana Sorescu, “n-are cui să dea bună seara”.
Femeia care cheltuia banii bărbatului s-a transformat în femeia care câștigă mai mult decât el și dă o “lovitură de apartament” cerând șefia.
Parcă luptau pentru egalitate, nu pentru supremație!!??!
Mai demult făceam mișto într-un articol că vom ajunge ca în scena balconului din Romeo și Julieta să stea Romeo la etaj și Julieta să-i cânte o serenadă.
Am greșit. În ritmul acesta n-o să mai cânte nimeni serenade.
Vom avea și noi caste și ne vom combina în funcție de venit. Nici noi chiar bărbați, nici voi chiar femei. Un al treilea sex, incert, din care refuz să fac parte.
Eu nu-i deschid Muzei mele doar portiera mașinii (chiar șu când ea conduce :)). Îi deschid oportunități și ea alege apoi muncește să le transforme din visuri în realități, dar în tot timpul ăsta nu se dă jos de pe tocuri! Sunt sigur că ați înțeles metafora :))
Femeile trebuie să rămână femei.
Iar bărbații să le demonstreze că au pentru cine.
P.S. Se vede că sunt mândru de ea? Un motiv în plus în link, după un click s-ar putea să-mi dai dreptate: http://bit.ly/1N1WpXf