E o întrebare care vine frecvent și de la femei. Cu o diferență: de obicei a existat o noapte de sex. Dar atât. Premiul întâi cu coroniță îl ia o domnișoară căreia tipul i-a zis că nu poate să-și dea seama dacă o iubește cu adevărat decât după ce se culcă (ha!ha!ha!) cu ea :))
Răspunsul e același și pentru ele, pentru că tot un fel de refuz e și ăsta.
Cum ce să faci?
Mai încearcă.
Dar nu tot la aceeași poartă închisă.
Când stai cu nasul într-o poartă care nu se deschide nu mai vezi nimic în jur și trece fericirea pe lângă tine.
Trece viața pe lângă tine.
Trece câte o colegă care degeaba se tot apleacă la copiator.
Și tu te treci.
Sunt cărți care au fost refuzate de zeci de editori ca apoi să devină LEGENDE! Cine spune că nu e și cazul tău?
Sunt oameni de afaceri care au dat faliment de multe ori înainte să devină miliardari. Dacă ar fi renunțat ce s-ar fi ales de ei?
Chiar în grupul meu de prieteni un domn care se îmbrăca excentric s-a întâlnit cu o domnișoară căreia lumea îi spunea că e chiar deviantă în gusturile ei vestimentare.
Totul a început cu el spunându-i: Ești cea mai mișto îmbrăcată femeie pe care o cunosc. Ești la fel de mișto dezbrăcată?
Știu că e greu și te simți un zero barat în momentul unui refuz, mai ales că oamenii când refuză nu prea o fac prea amabil, dar poți să folosești și tu metoda unui prieten al meu care zicea: “Dacă nu mă vor sunt proaste” :))
Urâtă e doar exprimarea, dar în vorbele lui e un mare adevăr: faptul că nu sunt bun pentru tine nu înseamnă că nu sunt bun! O să fiu foarte bun, perfect chiar, pentru altcineva, perfect pentru mine.
