Quantcast
Channel: Radu F. Constantinescu
Viewing all 1084 articles
Browse latest View live

Gelozia de la miezul nopții

$
0
0


Îți invidiez rochia… 
cum te atinge ea pe peste tot când ești la serviciu… 
și nimeni n-o ceartă!

Sunt gelos pe sutienul tău!
Cum reușește el să-ți ridice… așteptările…

Nu-ți invidiez deloc pantofii. 
Îi iubești, e adevărat, dar îi calci în picioare!
Ceea ce spune multe despre cum știi tu să iubești…

Îți invidiez chiloții…
cum stau ei acolo
aproape de dânsa…
și nu-nțeleg nimic!
Ce vrei! Inimă de bumbac…

Suficient cu atâta invidie
În seara asta o să elimin concurența!
O să-ți dau jos rochia și o să o ascund în dulap
să nu poată să se uite.
O să-ți dau jos sutienul și o să-l arunc neglijent
lângă pantofi
să vadă și el cum e… munca de jos
Iar chiloții… cu ei am o treabă aparte
o să-i scot cu dinții
Să înțeleagă că degeaba ești mereu aproape

Atâta timp cât rămâi la intrare.  

Cele mai bune sfaturi primite în viață de la femei… care mă preveneau despre alte femei :)

$
0
0


“Femeia e ca maimuța: nu dă drumul unei crengi până nu a prins bine alta”. 
De la C., la 200 de oră. Nu spun unde, că-i iau ăștia carnetul și după atâția ani. 

Ce vrea să înseamne? Că bărbatul vede stabilitatea în el însuși. Ce știe, ce poate, abilitatea lui cea mai mare este să aleagă și să supraviețuiască singur.  Femeia vede stabilitatea în exterior, mediul ei, tribul ei. Cea mai mare abilitate e să aleagă bărbații potriviți. Deși mai sunt si unele defecte :)))

“Femeia plânge când o bănuiești pe nedrept și când o bănuiești pe bună dreptate plânge și mai tare”. 
P., în bucătăria ei, pregătind cina.

Traducere liberă: nu te înmoaie pumnii unui bărbat cât o face plânsul unei femei. E bine să înveți diferența dintre un șantaj emoțional și o supărare reală.

“Când ai senzația că alegi între stele să-ți fie teamă de o stea care te-a ales” 
T. i-am putea spune Domnișoara T :), lângă Dacia bleu…

Cred că e parafrază după o idee dintr-o carte, spre rușinea mea… mi-a fost lene să dau un google. Traducerea e ca în Carmen a lui Bizet: De nu mă vrei, eu te vreau… și dacă te vreau… să ai grijă. Pasiunea o transformă pe femeie într-o forță a naturii și în drumul ei reușește adesea să distrugă chiar ce vrea să cucerească.

“E mai greu să pierzi o femeie când o sufoci cu dragostea ta decât atunci când flămânzește după atenție. Nu ești singurul dispus să-i ofere și toate femeile au momentele lor de slăbiciune”. 
F., culmea, era foarte-foarte-foarte tânără atunci. În camera ei plină cu post-it-uri cu mesaje motivaționale. Un precursor de facebook. 

Aici nu cred că trebuie să explic nimic. Poate doar de ce femeia care are un asemenea moment de slăbiciune nu e automat curvă. Să ne gândim așa… n-ai mai mâncat de 3 zile, ieși în oraș și singurul restaurant e un fast food… nu servești un fast fuck? Come on! Suntem bărbați! N-aș îndrăzni niciodată să spun că-s Albul ca Zăpada! Sunt mulți care se cred și totuși au 7 pitici. “Din flori” :))

“Atașamentul este o tâmpenie. Când femeia pleacă nu ești tu minus ea. Ești tu și atât. De multe ori ești mai atașat de o stare de fapt decât de un om” 
A., în tren. 

Nici acum nu sunt 100% de acord cu asta, dar e "destul de adevărat". Când o femeie pleacă… bărbatul nu se diminuează în niciun fel. El suferă fie din dragoste (cazul fericit-nefericit), fie din orgoliu (că a plecat ea, dacă pleca el era totul cool), fie pentru că avea o rutină și e puțin derutat. Pentru oricare din motivele doi și trei n-ai de ce să suferi. Regretele nu valorează doi bani, rutina plafonează, iar orgoliul e doar o proiecție. Demnitatea e altceva. Dacă însă suferi din primul motiv niciodată nu trebuie să fie sub demnitatea ta să faci primul pas spre împăcare! 
Iar aici vine sfatul primit de la mama: “Femeia, de multe ori, nici n-a plecat bine și deja a iertat. Mai rămâne doar ca bărbatul să fugă după ea.”
Bonus pentru alergatul prin ploaie. 
O să-ți dai seama că mama mea n-a greșit când o să remarci că nu trebuie să fugi prea mult. Ea nu se grăbește. Știe că dacă alergi după ea… te-a prins.  

Foto: CammyTot

3 lucruri “de modă veche” care trebuie să revină la modă :)

$
0
0


Ce bărbați se poartă? Bărbații care știu să se poarte. Am scris asta prin 2013. Apoi am mai lătrat la lună în 2014. La un moment dat Muza mi-a pus preventiv un pahar de whisky fără gheață (să nu mă enervez) și mi-a zis: Radu, da’ când au fost bărbații ăștia la modă, ca să poată să revină moda? Nu de alta, dar spartul de semințe a avut mereu mai mulți utilizatori decât sărutatul mâinii? Ca să nu mai zic că mulți le și scuipă peste tot pe unde merg de zici că au Alzheimer și găsesc după ele drumul înapoi acasă. 
Cred în politețe. Ca scut care nu mă lasă să cobor în lături nici măcar atunci când oponentul meu e un porc. 
Cred în politețe ca șperaclu. O cheie care deschide ușile spre multe inimi de femeie. 
Vreau să revină la modă și dacă n-a fost! 

Sinceritatea. Înlocuită acum de obrăznicie. Circulă un banc pe net în care, la un interviu de angajare vine un tip. Prima întrebare: 
Care e cel mai mare defect al Dumneavoastră? 
Sinceritatea. 
Dar eu nu cred că sinceritatea e un defect…
Mă doare-n cur ce crezi tu. 
Lumea râde, uite, un om sincer. Prima eroare: sunt sincer când mi se cere părerea. Altfel sunt doar obraznic. Părerile au valoare doar când sunt cerute sau sunt emise de un profesionist pe un anumit domeniu. 
Știi care e cea mai grea sinceritate: cea cu tine. 
Și cea mai rar întâlnită: să poți să spui altora despre un om numai lucruri pe care I LE-AI SPUS ȘI LUI ÎN FAȚĂ. Nu pe care zici că i le-ai spune. Ordinea trebuie să fie asta: întâi lui și apoi lumii. 

Dragostea, înlocuită acum de relații. 
Omul nici nu știe dacă e viu până nu se îndrăgostește, dar societatea nu prea înghite dragostea. O vinde în filme și pachete de șervețele. O sărăbătorește (pe banii noștri). O pune ca pe babe-n geam să-i ia pensia… dar n-o place. Dragostea are suișuri și coborâșuri. Societatea are nevoie de stabilitate. 
Ei nu vor AVENTURĂ. Ei vor o croazieră. 
Asta vor să crezi că vrei și tu. O croazieră de lux către moarte. O moarte care nu diferă prea mult de viața ta. 
Astăzi am primit cadou un CD cu poezii de Mihai Eminescu recitate de Alexandru Repan și Adriana Moca. Am făcut liniște în casă și Ramona mi-a pus, preventiv, un vin roșu. Poate n-ar strica să revină și poezia la modă. 
Unii zic că nu regretă nimic. 

Eu zic că nu regret pe nimeni. M-am bucurat de… sau am învățat de la… fiecare om care a trecut prin viața mea.
Vă mulțumesc. 
Semnez: 

Un tânăr din ce în ce mai bătrân. 
Pe 27 august fac 40 de ani. 
Și pot spune că i-am trăit. 
Pe toți. 
Chiar? Oare asta când o să revină la modă? 

Un lucru pe care nicio femeie n-ar trebui să-l facă. Și niciun bărbat.

$
0
0


 Un răspuns la vedere pentru trei întrebări în privat. Pentru trei oameni cărora le respect numai intimitatea nu și alegerile. 



Am primit 3(trei!) mesaje care mi s-au părut o palmă. 
Pentru că îmi e teamă că sunt de vină pentru ele. 
Trei oameni, două femei și un bărbat, îmi povesteau despre cum sunt ei “nesatisfăcuți” în căsătoriile lor și cum simt atracție pentru “prieteni de familie”. 
Ei nu mă întrebau nimic despre refacere, despre alegeri. Alegerile erau, citez “inevitabile”. De ce? Pentru că exista atracție!
ATRACȚIA NU JUSTIFICĂ ORICE. 
Fără o disciplină a sentimentelor libertatea nu e prea departe de anarhie, iar cele mai multe pofte se dovedesc pofte și atât. Mie îmi stă mintea în loc: Cum să mă întrebe o femeie, aproape pe față, cum să-și înșele soțul cu unul dintre prietenii lui? Mai ales când prietenul NU i-a făcut încă avansuri directe??!! Așa ceva n-ar trebui să facem niciodată. 
Cealaltă spera ca eu să-i confirm că dragostea justifică orice. I-am răspuns că mă îndoiesc că înțelege acest sentiment. Sau pe ea însăși. 
Cu domnul am fost mai direct: Câinele de rasă nu se cacă lângă casă. 
Cât despre “farmecul discret al adulterului”… are farmec când îl comiți, nu când îl descoperi la omul în care ți-ai pus speranțele. 
Am făcut greșeli. Destule. Dar există un nivel dincolo de care vomiți dacă ai un pic de bun simț.
 Un bărbat care încearcă la iubitele prietenilor lui nu știe să fie prieten, iar unul care încearcă la prietenele soției nu știe să fie bărbat. 
O femeie care ar curta chiar ea prietenii soțului e doamnă doar în certificatul de căsătorie. 
E normal ca omul să se simtă tentat. Felul cum reacționează la tentații vorbește despre calitatea materialului din care e făcut el, dar mai ales despre calitatea materialului din care e făcută relația lui. 
Dragostea nu este “Autostrada soarelui”!! 
E un drum care urcă și coboară. 
Într-o relație sunt momente în care nu mai vedem pe nimeni decât omul iubit și alte momente când ne-am vedea cu oricine numai cu el nu. 
Momente când spunem lucruri frumoase și șoaptă și momente când strigăm lucruri mult mai puțin frumose. 
Paradoxal… uneori sunt momente când le regretăm pe amândouă. 
Pentru că am strigat lucruri unor oameni care meritau mai multă considerație.

Și am șoptit lucruri frumoase unora care nu meritau nimic. 

Poate că ne era scris să fim împreună, dar tu nu știi să citești.

$
0
0


Fiecare om e o limbă străină. 
Mai ales femeile sunt ca niște fraze care-și tot schimbă sensul… 
Până nu înveți să și taci pe limba femeii nu poți spune că o cunoști.

Fiecare om e un continent. 
Mai ales bărbații au munți de cucerit în spatele frunții. 
Sunt munții lor, eu te-am creat, eu te omor!

Fiecare om e o șaradă care se rezolvă doar când vrea. 
Femeile, mai ales… Femeie, tu m-ai ales. 

În fiecare cuplu sunt semințele și îndoielile, ca niște insecte care abia așteaptă să moară puțin câte puțin încrederea. 
Îndoielile se înmulțesc singure, ca un virus. Sunt ca profețiile care se împlinesc singure. 
Semințele însă au nevoie de căldură. 
Poți să o oferi? 
Bine. 
N-o primești? 
Poate trebuie să descoperi alt continent, unde dragostea ta se va aclimatiza mai bine.
Pentru că oamenii sunt ca pământul din care vin și în care se vor întoarce: unii sunt roditori, alții sunt deșert. Dar și iubirile sunt ca forțele naturii, unele fac și din deșert minuni. 
Iar relațiile? Nu sunt ele ca o poezie în care tu ești rima mea?
Nu sunt ele ca niște cărți în care tu ești paginile cu soț?
Poate că nicio carte nu ar trebui citită doar pe jumătate.
N-ar trebui înțeleasă doar pe jumătate. 
Poate vă era scris să fiți împreună, dar s-a pierdut ideea la traducere… 
Normal, dacă în loc să încerci o traducere simultană cu inima, ai avut încredere în analfabetul ăla de orgoliu. 


Unii vor să fie cu tine. Alții vor să fii tu cu ei. Caută pe cineva care știe ce înseamnă ÎMPREUNĂ.

$
0
0

Eu nu sunt al ei. 
Ea nu e a mea. 
Când o prezint “soția mea” mi se pare mereu că nu e ceva în regulă. Avem noi, oamenii, o problemă cu proprietatea. Vrem să fim stăpâni pe alții când nu suntem stăpâni nici pe noi. 
Casa mea, mașina mea, soția mea, copilul meu. 
Chiar dacă mașina e în leasing, casa e ipotecată, soția are un amant și copilul… ei bine, copilul e al lui însuși. 
Mai ales noi, românii, suntem miezul! Exemplul profei mele de LEC: 
Englezii spun: I was born. Românii: M-am născut! Mama doar era și ea… de față. 
Ne-ar prinde bine să înțelegem altfel relațiile. 
Eu nu mă mut cu tine. 
Ne mutăm împreună. 
Tu nu ești “a mea”, că nu mi-am făcut un implant de persoană! Noi suntem împreună. 
Nu renunț la visurile MELE pentru visurile NOASTRE. 
Le facem pe toate. 
Eu te ajut. 
Tu mă inspiri. 
Eu te grăbesc când eziți. 
Tu mă liniștești când sunt prea nervos. 
Fiecare rămâne el însuși într-o iubire de cursă lungă. 
Doar dacă știu cine sunt și îmi place de mine și singur pot să aleg să fiu cu tine. Altfel, dacă depind de altcineva ca să mă simt întreg, înseamnă că n-am nevoie de o iubită, ci de o proteză. Un om “în completare”.
Peste câteva minute împlinesc 40 de ani. 
Acum 20 de ani credeam că la 40 voi fi mort. N-a lipsit mult :)
În 2012 am avut un accidentîngrozitor de mașină. 
Acum doi ani Muza n-a știut ce să-mi ia de ziua mea și mi-a luat… numele
Nu e a mea. E a ei. 
Și? Până la urmă ce sărbătorim? Că schimb eu prefixul, dar n-aș schimba nici bătut femeia?
Că suntem căsătoriți de doi ani și că la aniversare tot pe ea aș cere-o de nevastă? 
Nu.
Eu nu vreau să fiu cu ea. 
Nici ea cu mine. 
Și sărbătorim cum vrem să fim și cum suntem: împreună. 

Foto: Ștefan Rotaru

Oamenii care spun că sexul nu e important nu-l fac cum trebuie

$
0
0



Unii închid lumina să-și imagineze că sunt cu altcineva. 
Alții închid ochii și simt că pur și simplu altcineva nu mai există. 
Ești aici și înțeleg mai bine ce vrei să-mi spui dintr-un sărut decât din 100 de mesaje text. 
Vorbele goale. Noi dezbrăcați. Mare diferență între gol și dezbrăcat, deși unii zic că femeia, când vrea să se dezbrace într-un fel în care să n-o uiți… e dracu’ gol. 
Ce e drept, sunt destule care și bine îmbrăcate sunt tot… goale. 
Te tot gust și ești mereu alta. 
Mă bazez pe tine pentru că rămâi mereu la fel.
Nopțile mele și nopțile tale au fost mult diferite de nopțile noastre. 
E un limbaj în care numai noi putem să ne povestim. Și doar unul altuia, ca două file ale unei cărți de dragoste care se citesc una pe celalaltă așa cum stau față-n față. 
Uneori pot să jur că sânii tăi miros a carte proaspăt tipărită. Atât de proaspăt tipărită încât n-am avut nici timp să o scriu. 

Destul cu poezia. Tu, care mă citești, trezește-te! Viața pe care o arăți altora e doar coperta unei cărți care e viața ta reală. Poți să-ți ascunzi capitolele dezamăgirilor sub o copertă de respectabilitate. Poți să tot lași file albe pe care doar te amăgești că le vei scrie. 
Viața e prea scurtă pentru nopți dormite. 
Sexul nu este cel mai important lucru într-o relație, dar e un barometru al dracului de exact. 
Bucură-te de pasiune, dacă o ai, că după ce-ai pierdut-o o să refaci drumul înapoi ca atunci când ți-ai pierdut cheile. Nici pe ele nu le-ai mai găsit. A trebuit să schimbi yala. 

Bucură-te și păstreză. Că de la biroul de sentimente pierdute vine de obicei altcineva să revendice tot ce-ai crezut că erau “bunurile tale”. Și pleacă valiza din gară cu tot cu femeie. 
Bărbatul nefericit se întoarce seara obosit de la serviciu. Cel fericit pleacă în fiecare dimineață obosit la serviciu. 
Femeia nefericită are nevoie de complimente din toate părțile. Cea fericită vrea o palmă pe cur. Mereu cu aceleași amprente ca la cazier. 
Tot ce se cucerește cu inima se păstrează cu capul. 


Suntem pe ultima (sper eu :)) sută de metri la Premiile Radar de Media. Dacă ai o secundă și două click-uri de dat, votează-mă la categoria Cel mai bun blog.  Link: http://bit.ly/1JGUTNd

La fiecare aniversare te-aș mai cere o dată de nevastă! Micul nostru secret care a făcut o mare diferență.

$
0
0



Vorba lui Adrian Păunescu: cu ea mi-a fost cel mai rău și cel mai bine :) Important e ce alegem să ne aducem aminte. 
Acesta este, poate, singurul nostru secret “altfel” decât secretele multor altor cupluri. 
Dacă mulți își aruncă în față când sunt supărați toate supărările mai vechi, noi încercăm să ne aruncăm în față bucuriile. 
Dacă mulți “adună” nemulțumiri “până se umple paharul”, noi încercăm să umplem mai multe sticle. Cu bucurii. 
Când am scris “Care e definiția unui cuplu perfect? Un bărbat și o femeie despre care nu avem suficiente informații” nu era vorba despre alți oameni. Eram autoironic. 
Când am scris “Dacă n-o iubești dimineața, n-o iubești deloc, doar îți place cum se machiază” nici atunci nu era despre alți oameni. 
Toți avem calități și defecte. Contează pe care aleg să le văd. Care aleg eu să aibă importanță mai mare. 
Oamenii care vânează defecte sunt ei însuși defecți. Pe tine te pun la microscop, dar ei nu se uită în oglindă. 
Toți avem satisfacții și nefericiri. 
Facem naveta între ele. 
Important e să consider că am reședința în zona de satisfacție. Chiar și flontant, în chirie. 
Toți spunem lucruri pe care le regretăm. Niciodată n-am regretat 3 vorbe: Îmi pare rău. Poate doar atunci când n-am fost suficient de bărbat să le spun. 
Nu vreau să mă las “bântuit” de amintirea unor momente proaste. Alea bune de ce nu ne “bântuie”? 



Nu știu să dau tips & tricks, dar cred că asta funcționează în orice cuplu, că prea iartă omul cu jumătate de gură, dar te urăște și cu ale prietenilor!
O să vă placă să vă aduceți mai mult aminte de ce a fost bun, decât de ce a mers prost și să reproșați mai puțin celuilalt greșeli pe care le facem și noi. 
Paharul acela care se umple… se umple oricum, depinde cu ce, iar asta TU alegi. 
Când un bărbat spune: “La fiecare aniversare te-aș mai cere o dată de nevastă” asta nu înseamnă că a găsit femeia perfectă. Înseamnă doar că amândoi știu să dea mai multă valoare motivelor care-i unesc, decât celor care ar putea să-i despartă. 

Share the love :)

“Cu cât cer mai multe, cu atât mă vor mai tare. Când vreau să ofer, să mă cumințesc, se plictisesc și pleacă. Sunt bărbații tâmpiți?” (o domnișoară din Moldova)

$
0
0


Nu. Bărbații nu sunt tâmpiți. 
Doar au realizat că pământul se învârtește în jurul soarelui! 
Au, ce e drept, dificultăți în a înțelege că aproape tot ce fac se învârtește în jurul femeii. 
Ați văzut reclamele la cazinouri, case de pariuri, etc? Nu au imagini cu saci de bani, ci cu femei frumoase. Vorba lui Aristotel Onassis: Dacă femeile n-ar exista, toți banii din lume n-ar folosi la nimic. Apropo, pe tatăl lui Aristotel Onassis îl chema Socrates :)
Nu. Bărbații nu sunt tâmpiți. 
Bărbații aleg aproape totul logic. Cu cât crește prețul sau durata de funcționare, cu atât crește și grija lor când aleg orice. Orice… mai puțin femeia. Femeia o aleg emoțional, adesea fără să știe mai nimic despre ea deși sperăm să țină o viață. 
Da. Bărbatul are două faze și femeile pe care le caută la tinerețe sunt adesea cele pe care le evită mai târziu când vrea stabilitate. O vrea pentru că așa îi spun societatea și genetica după o anumită vârstă. O vrea, o obține și după ce o obține își dă seama că… nu-i place!
Știți bancul acela cu “Dacă femeia nu cheltuiește, bărbatul nu progresează”? Nu e banc. 
Cât ea are tot timpul câte o cerere, el are un scop. Relația nu se scufundă în mlaștina de șerbet a automulțumirii. Suntem foarte competitivi și asta înseamnă altceva decât că ne dorim TROFEE. Ne dorim PROVOCĂRI. 
În secunda în care femeia ta a încetat să mai fie o provocare deja o vezi ca pe o căsuță bifată. Și sub ea mai e o căsuță. 
Nu. Bărbații nu sunt tâmpiți. Îi mai prostește câte o femeie :) dar și atunci este mai puțin vina lui cât meritul ei. 
Bărbatul vrea să protejeze, să cucerească, să satisfacă, să lupte. Femeia e tâmpită dacă nu-l lasă. Dacă nu-l provoacă. Dacă nu-i oferă ocazia și dacă încet-încet, din cauza unui feminism prost înțeles, se transformă tot într-un soi de bărbat cu vagin. Caz în care s-ar putea să-i trebuie o femeie cu pulă. 
Nu. Bărbații nu sunt tâmpiți. Iar femeia trebuie să înțeleagă că nu există o vârstă la care ar trebui să se cumințească, ci bărbatul potrivit. Care o să o facă. 





Dacă ai o secundă și două click-uri de dat, votează-mă la categoria Cel mai bun blog.  

Ușorul cel mai greu.

$
0
0



Ușor ne e să judecăm și greu să înțelegem
Ușor să spunem ce e bine, dar greu e să alegem
Ușoară viața de copil și grea palma lui tata
Ușor e să îți fie greu… și greu să ai de-a gata.

Când ești furnică iei ușor drept mare o băltoacă
Și este greu când ești bătrân ceva să mai înceapă
Ușor e în război să lupți, mai greu să-l înțelegi
E mai ușor regi să respecți, decât să respecți legi

Când spun că am greșit prea mult ce greu de crezut
Dar în trecut ușor mă pierzi când afli din trecut
Cei vii pe morți îi plâng ușor deși moartea din fire

Nu mai permite după ea nicio nenorociere. 

De ce indiferența unui bărbat atrage cele mai frumoase femei? (de la o doamnă din Muntenia)

$
0
0



Atracția indiferenței? 
La femei? 
Cărora le plac bărbații insistenți 
(ce-i drept, nu pisălogi).
Indiferența 
care e mai departe de compliment 
decât dragostea de ură?
Nu, 
serios :) 
Tocmai femeia, care vrea bărbat descurcăreț și e prima care-i închide ușa să vadă dacă știe să intre pe fereastră?
Hai să lăsăm psihologia și să executăm necunoscuta asta matematic. Femeia general acceptată ca “frumoasă” nu este altceva decât o intersecție a gusturilor. Dacă ar fi mâncare, femeia dorită de mulți n-ar fi nici mâncare raw vegană, nici haute couisine. Ar fi cartofi prăjiți. Sau pâine caldă. Ceva la care toți salivăm. 
Între 16 și 20 de ani această femeie cu vino-ncoa s-a săturat de bale! Le-a văzut de la profesori, colegi, trecători (unii chiar prin patul ei) și când întâlnește un bărbat care NU o bagă în seamă… îl bagă ea. 
Între 16 și 24 de ani femeia sexoasă s-a săturat și de contact fizic nedorit. Nu o să credeți, dar 50% dintre femeile care strâng bani pe la vârste când nu prea pare momentul o fac pentru că vor să scape din autobuze, tramvaie și alte minuni ale transportului în comun unde ai cel puțin o mână necunoscută pe cur inclusă în costul călătoriei!
După un asalt de bărbați fără pic de mister, cu intențiile vizibile prin blugi, un bărbat cu panataloni de stofă și fără pic de interes (vizibil) este irezistibil. Nu pentru că o ignoră, ci pentru că e diferit. 

Nici nu e indiferență, e promisiunea că nu o vor sufoca, e siguranță, iar femeile, oricât de frumoase, de inteligente, de moderne și de puternice își doresc tot ce voiau și bunicile lor. Un bărbat care să fie sigur pe el, altfel cum ar putea să fie sigur pe ele?

Foto: lijusz

Dacă ai o secundă și două click-uri de dat, votează-mă la categoria Cel mai bun blog.  

De la “soarele meu” la “soarele mă-tii”. Lejer, de vară :)

$
0
0


Oamenii nu se schimbă. Doar îi cunoaştem mai bine. Dar astăzi mă văd nevoit să explic mai multor bărbaţi care mi-au scris în privat ceva ce nu învaţă la şcoală. Eminescu a scris despre fenomen: “Te blestemam… căci te iubesc”
Principala armă a femeii este mintea. Mintea e conectată la gură, chiar şi atunci când pare că “vorbeşte gura fără ea”. Un bărbat care se ceartă cu o femeie va folosi mai puţine nume de animale, ea îl va trece prin toată ferma. El îmi va spune mie sau prietenilor (sau în cazul patetic, mă-sii) că toate acele insulte sunt un semn că nu-l iubeşte.
Desigur, va omite să spună ce-a zis şi el, că femeia nu prea se ceartă singură.
Va omite să spună şi ce a făcut, că nu prea iese fum fără foc.
Exemplul din titlu e un pic cam mult. Nu pentru greutate, ci pentru stil. O femeie care se poartă pe stradă ca o doamnă s-ar putea să nu fie o doamnă, una care se poartă în pat ca o curvă s-ar putea să nu fie o curvă, dar una care se ceartă ca o mahalagioaică e sigur mahalagioaică.
OK… ce încearcă oare autorul să spună? Că bărbatul ar trebui să accepte izbucnirile femeii? Să nu se enerveze când îl face porc? Păi, poate nu ea l-a făcut. Să nu vadă roşu când îl face bou? Poate a fost. Să stea ca o momâie? Asta nu! Femeia nu are forţa fizică de partea ei (deşi Ramona mi-a rupt nişte tricouri) aşa că aruncă în noi cu vorbe. Pentru că e dezamagită uneori. Ne vede atât de sus şi noi o dăm în bară. Ne laudă unei prietene şi noi tocmai pe aia încercăm să o agăţăm. Ne şi creditează ca taţi de copii frumoşi şi destepţi şi află că mai “donăm spermă” prin cartier.
Te blestem
te iubesc.
Nicio femeie nu se mai oboseşte să se certe cu un bărbat de la care nu mai vrea nimic. Ce e drept, uneori vrea de la el maşina, casa şi alte acareturi la divorţ : ) dar o să vedeţi că apoi îl cam lasă-n plata Domnului şi a pensiei alimentare.
Gândeşte-te că multe femei au fost educate să treacă peste. Sau, dacă nu pot, pe lângă. Toate cuvintele nespuse şi dezamăgirile ascunse tâşnesc în cuvinte (ne)potrivite. E o formă de comunicare. Îţi comunică un mesaj despre fapte, unul despre cine-ţi vorbeşte (şi s-ar putea să merite să pleci) şi unul mesaj despre tine. Am avut şi eu partea mea de astfel de mesaje. Cam de pe la 17 ani, că erau alte vremuri ;)))

Niciunul nu mi-a plăcut. Câteva, însă, mi-au folosit. Pentru asta ai nevoie de un singur lucru: nu s-o iubeşti pe ea (că atunci faci cele mai mari tâmpenii), dar să iubeşti adevărul mai mult decât te iubeşti pe tine. O să-ţi folosească. Dacă nu în iubirea asta, în următoarea. 

foto> tscharlie

Dacă ai o secundă și două click-uri de dat, votează-mă la categoria Cel mai bun blog.  

Siguranța deplină a incertitudinii

$
0
0

Să stau aici 
și să te aștept pe tine
în singurătatea deplină a mulțimilor
Mi se pare preferabil
Oricărei companii. 

Iubesc această așteptare 
căreia îi dai sens.
Sunt îndrăgostit de gândul 
că vei veni.

Să te cunosc
așa cum ești, 
cum spui că-ai fost
și cum arată devenirea ta...
Mi se pare ca și când aș învăța 
o limbă străină!

Ce vocabular de emoții noi! 
Noi suntem și limba în care se scrie
și subiectul despre care scriu
cu fiecare zi câte o pagină
dintr-o o carte care-mi doresc 
să nu se termine.

Oamenii care nu te ajută să crești. Diferența dintre copilărie și imaturitate

$
0
0


Jane Austen spunea într-un roman că “o femeie, dacă are nenorocul să aibă oarecare știință, trebuie să ascundă acest lucru cât de bine poate”. Acum ni se pare amuzant, dar câți dintre voi s-au gândit că am putea să înlocuim “femeie” cu “subaltern”?
În multe companii încă e o lipsă acută de lideri. Șefi însă, sunt destui. Șefi care nu sunt interesați să își crească propria valoare. Nu vor să fie mai capabili decât oricine altcineva, ci să fie alții mai proști decât ei.
La fel în multe activități liberale. Nimeni nu o să te învețe nimic, de teamă să nu se aglomereze piața. 


Iar în cuplu? E mai ușor pentru mulți bărbați să ofere femeilor lor resurse, decât să le ofere accesul la resurse. “Cresc eu și îți dau și ție, dar nu te ajut să crești”.
Ar fi lipsit de curaj din partea mea să spun că toți acești oameni, care țin alți oameni jos, au scuze. Nu. Ei sunt impostori chiar și atunci când valoarea lor nu poate să fie negată. Sunt copaci mari care nu lasă lumină pentru cei tineri. Sunt niște lași cărora le e teamă. De subalterni, de concurenți mai tineri, de nevastă. Uneori și ea mai tânără. Acești oameni nu sunt “copii cu ani mai mulți ca mine” vorba unui text hip-hop. Ei îmbătrânesc fără să se maturizeze și chiar dacă au 10 copii sunt în esență STERILI. 
Să nu ne mai străduim să-i urmăm. Mai bine-i izolăm :)
Un bărbat care-și descurajează soția, un tată care-și face copilul să se simtă “un prost” sau un profesor care le taie aripile elevilor ca să se poată umfla singur în pene sunt toți niște oameni foarte, foarte triști. 
Poate unii dintre voi știți că am scris acum mai bine de un an un post numit “Tu ești viitorul nr. 1”. În el am dat câteva idei pentru cei care de-abia se apucă de blogging. Am dat și o mână de ajutor care s-a concretizat în zeci de mii de afișări PE ALTE BLOGURI. Acel trafic venea de la mine, via I WANT YOUR TEXT, un concurs fără premii. La Digital Divas 2014 vorbeam în fața unei săli neîncrezătoare despre texte ale unor necunoscuți care au strâns peste 100.000 de afișări. În câteva cazuri chiar peste 200.000. Pentru că mulți au deja în ei CALITĂȚILE necesare. Mai trebuie doar un pic de know-how. 
Noblesse Academy s-a decis să afle dacă sunt și eu un impostor sau chiar aș da din ce știu, mult sau puțin, cât am, altora. Se așteptau la un set de discuții. Am avut doar una, de mai puțin de o oră. 
M-a convins și compania. Singurul nume de la Noblesse Academy pe care pot să vi-l divulg este cel al lui Florin Piersic Junior. Unul dintre cei mai frumoși neadaptați ai timpurilor noastre, ceea ce e bine, doar știm cu toții că mulți dintre adaptați sunt oameni fără coloană vertebrală. Piersic are. 
Voi susține la ei un curs neortodox de Narrative Blogging urmat de unul chiar mai dezbrăcat de inhibiții. Subiectul îi interesează pe mulți Facebook insights în care voi vorbi despre tot ce se tace: reach inhibitors, zombie followers, dead likes. Veți afla de ce o pagină de instagram de 100k poate să aibă mai puțin impact decât una de 10k sau cum se explică postări absolut sterile pe pagini de FB de 800.000 de oameni. 
Mai multe despre cursurile Noblesse Academy în link: http://bit.ly/1JTl1nW
O să mai dau o dată cu bâta sincerității în baltă: chiar dacă nu pot încă să vă spun cine sunt celelalte nume Noblesse Academy, vă sfătuiesc să NU vă înscrieți la cursul meu până nu le aflați. La unii m-aș duce și eu. La al lui Florin deja m-am înscris, poate mă ajută să exprim mai bine și vorbind în public ceea ce știu.
E ciudat să zic asta? Nu. E fair. Și doar mă știți, eu sunt în competiție doar cu cel care am fost. Și am de gând să-mi dau o bătaie soră cu moartea :))

P.S. Cursurile vor avea loc în Palatul Noblesse. Unul dintre cele mai frumose locuri din București, dacă nu cumva chiar cel mai frumos din categoria lui. "Pe surse" vă mai dau un nume: Cursul de design interior va fi susținut de  conf.dr.arh. Beatrice Joger

Imagini aici: 

"Scrie un text despre proști ca mine care așteaptă și iartă mereu altceva de la aceeași femeie".

$
0
0


Scriu. Despre proști ca tine chiar vreau să scriu. Pentru că nu scriu din auzite. Sunt și eu un prost. Am fost chiar mai prost decât voi toți. 
Am crezut, am iertat, am înjurat (că nu știam să plâng), m-am răzbunat și m-a durut mai tare pe mine. 


Erau nopți, ca asta în care scriu la cererea ta, în care simțeam o furie de m-aș fi luat de piept cu Dumnezeu. Să-mi spună el ce-am greșit. 
M-am bătut pentru ea. Ea și-a bătut joc. 
Am ars bani pe care nu-i aveam. Dar mai rău m-am ars eu. 
Scriu, bărbate, scriu. Ușor fără sens, pentru că proasta e ea. 
Ideea asta, pe care unii au senzația că și eu o susțin, că “n-am știut să păstrăm” nu are valabilitate în toate cazurile. Într-un dans oricare poate să greșească, dar cad amândoi sau pierd amândoi puncte într-un concurs. Fericirea pare adesea un joc de “fiecare pentru el”. 
Știi ce o să se schimbe? Vei învăța să recunoști niște semne. Nu le căuta. Bărbatul detectiv e insuportabil. O să le vezi. O să te ener-vezi. Pleci. Nu face reproșuri. 
După mulți ani de la ultima despărțire de una dintre deșteptele care m-au făcut să mă simt prost, fata mi-a trimis niște poze cu ea în cadă. Să mai “cadă” prostul încă o dată. M-a bufnit râsul. Cel care eram cu ani în urmă ar fi văzut ochii, ar fi admirat sânii… era destul de explicită poza :) Cel care devenisem a râs pentru că apărea și vasul de toaletă în cadru. O tantativă “de căcat” :))
Să-ți mai povestesc? 
Să le povestesc lor? Știi că multe îmi vor cere în privat link cu profilul tău de facebook? Să le zic că sunteți mai mulți?
Ce să-i zic băiatului care s-a dus la Londra să învețe și să facă un viitor pentru amândoi și s-a trezit că ea vrea să trăiască acum?
Ce să-i zic domnului care după 14 ani de căsnicie a aflat de la un prieten că împărțeau mai mult decât o frumoasă prietenie? Și ce să-i zic “prietenului” care i-a mărturisit soțului asta abia când nevasta a schimbat amantul?
Ce să-i zic tipului care a venit la job-ul ei cu o tonă de flori doar ca să o găsească într-un depozit unde primea o parte din cadoul de la colegi? În fine, de la un singur coleg :) Aici aș adăuga și ce i-aș zice colegei care i-a indicat atât de precis unde să o caute :)
Ce să-i zic, când i-a dat florile unei fete în metrou? Că e prost?
Dar celui care s-a dus, că tot era într-un Mall, să vadă ce filme sunt weekendul ăsta, s-o ducă pe ea, și a găsit o scenă tandră în care în rolul lui nu era el? La același multiplex. 
Să-i iau la mișto pe toți ca să se trezească?
Nu. Îți trebuie mult curaj ca să recunoști, să povestești, să admiți că ești vulnerabil. 
Să admiți că ești prost. Dar ca să-ți dai seama că ești prost trebuie să te ducă un pic capul. Acum, dacă tot am fost aproape toți în situația în care am fost proști și am pierdut o femeie care ne merita, zic să nu fim și mai proști să încercăm prin orice mijloace să păstrăm una care nu ne merită. Nu de alta, dar s-ar putea să reușim. Și asta chiar ar fi o prostie :)




Confesiunile voastre Ep1 Nadina

$
0
0
Am scris chestia asta acum vreo doi ani, mi-a trebuit cam mult pana sa-mi iau inima in dinti sa ti-l trimit...asta e,,,unii nu au curaj suficient...sau poate au, cine stie? si nu e scris cu diacritice, din pacate...l-am scris pe un laptop imprumutat, cu word in alta limba decat engleza sau romana...dar e real...e povestea mea...
"Cum e sa te simti blocat intr-o relatie timp de 25 de ani, doar pentru ca lucrul asta implica o sumedenie de aspecte care te tin acolo, care nu te lasa sa iesi? Si simti ca ai nevoie de curaj. Curaj pe care nu il ai. Si vrei sa pleci, si nu poti, pentru ca mereu gasesti cate o scuza: anii impreuna, copiii, apartamentul si toate lucrurile adunate impreuna, teama de ce vor spune prietenii comuni, teama de judecata lor. Si uite asa continui sa ramai blocat acolo, traind in mizerie si punandu-ti mereu intrebarea cum e sa fii fericit…si de ce trebuie sa ramai, si de ce trebuie sa accepti, si de ce trebuie sa spui mereu ”da”, si de ce nu poti sa spui ”nu”, si de ce nu poti sa fugi pur si simplu, fara sa te uiti in urma si sa inchizi absolut toate usile in urma ta, apoi sa incerci sa le redeschizi cu teama de ceea ce vei gasi in spatele lor, sau sa le lasi pur si simplu inchise pentru totdeauna. De ce oare nu poti sa faci toate astea? De ce sa-ti fie teama sa fii fericit? Doar pentru ca asa ai fost educat? Doar pentru ca ti s-a spus ca trebuie sa-ti porti crucea? De ce sa-ti fie teama sa treci granitele? Si pentru ce? Doar de teama sa nu fii judecat? Cea mai mare prostie. Nimeni nu are dreptul sa te judece. Nimeni nu stie ce traiesti tu, sau ce ai trait. Nimeni nu iti cunoaste lupta interioara, nimeni nu ti-a intalnit demonii, nimeni nu s-a pus cinci secunde in locul tau, nimeni nu ti-a vazut in adancul sufletului pentru ca nimanui nu i-a pasat. Si atunci tie de ce sa-ti pese ca te-ar judeca unii si altii? Si cu gandul asta gasesti puterea sa pleci, si lasi in urma tot. Tot insemnand barbat, copii, casa, masina. Te extragi singur din ecuatie (extraction, cum spun american marines). Altfel n-ai cum. Copiii sunt mari, chiar daca sunt socati pe moment, vor trece peste si vor intelege. Ca bine spuneai Radule, “daca tu crezi ca pe copilul tau o sa-l incalzeasca sacrificial tau personal, ca ai ramas cu un bou doar ca sa aiba el un tata…esti o vaca!” In viata trebuie sa fii fericit. Nu trebuie sa fii obisnuit. Daca te culci pe o ureche ca iti e bine, doar pentru ca iti e putin cald si poate esti prea obosit sa incerci sa schimbi ceva, o sa te intrebi mereu cum ar fi fost sa faci totusi schimbarea. Dar iti trebuie si curaj. Si poate iti mai trebuie si un sut in cur. Dar cine sa ti-l dea? Cand de fapt aproape toti oamenii din jurul tau gandesc la fel ca tine, ca le e bine. Si cand in sfarsit iti gasesti curajul sa iesi din noroiul in care simti ca te afunzi tot mai mult, se trezesc unii sa te judece. Da, chiar, de ce te-ar judeca? Pai bine, cred ca din gelozie si din neputinta lor de a schimba ceva in viata lor, te judeca pe tine, pe principiul ´´sa moara si capra vecinului´´. Se gandesc, de ce dracu tu ai putut sa te misti si ei nu pot? Si de aici incepe dansul. Eu spun ca te judeca, dar cred ca ma exprim elegant. De fapt te barfesc: ´´ai vazut ma ce a facut aia? Si-a parasit barbatul, curva dracului. Si avea si doi copii. Ce daca erau mari? S-a dus cu altul. Acum cica e fericita´´. Dar culmea, ea e chiar fericita. Si nu-i pare rau deloc de pasul facut. Si chiar daca i-a fost multa vreme greu sa uite si sa nu se mai uite in urma, acum chiar se simte implinita. Cum naiba e sa te simti implinit? Ce inseamna de fapt sa te simti implinit? Sau fericit? Habar nu am avut, dar acum pot spune ca stiu. …Sa te indragostesti si sa nu stii ce te-a lovit, doar sa simti cat de tare …sa traiesti cu adrenalina multe luni de zile si sa te hranesti cu dragoste si aer …sa incerci sa dormi langa omul pe care il iubesti, dar sa nu poti face asta pentru ca ti-ar fi teama ca atunci cand te vei trezi nu-l vei mai gasi acolo, langa tine… …sa pleci dimineata pe drumuri diferite, si sa stai toata ziua cu teama ca atunci cand te vei intoarce nu vei mai gasi usa pe care sa intri sa-l gasesti… …sa iubesti cu atata putere incat sa simti literalmente ca te doare inima… …sa nu te saturi privindu-l… …sa-ti arunce doar o privire si sa simti cum te topesti… …sa te atinga cu un deget si sa simti cum ti se inmoaie picioarele… …sa te trezeasca in miez de noapte si sa-ti spuna ca te iubeste… …sa se trezeasca dis de dimineata si sa-ti pregateasca micul dejun si cafeaua..timp de luni de zile…so far… …sa nu incetezi nici o clipa sa te intrebi ce ai facut ca sa meriti asta… …sa nu incetezi sa te minunezi ce gust are fericirea… …sa nu incetezi nici o clipa sa-ti pui intrebarea:”oare asta poate dura vesnic?”… …sa nu iti scoti nici o clipa din cap gandul ca asta trebuie sa dureze vesnic. Fericire vesnica? Sau cum sa-i spui altfel? Chestia aia pe care cineva spunea ca o gasim in noi. Eu am gasit-o in cel de langa mine, in cel pe care il iubesc. El a gasit-o in mine. Era ceva ascuns bine si adanc. Nici nu stiam ca exista. Sau? Poate, putin, la un moment dat in viata, am simtit ceva, ca o bataie timida de aripi de fluture. Dar sa traiesc cu atata intensitate…nu, asta nu mi s-a intamplat niciodata. Si trebuie sa ti se intample ca sa crezi. Sa fie totul la intensitate maxima. Altfel nu are sens. Totul sau nimic. Stii cum e sa-l privesti I sa simti adanc in inima ta ca nu te poti satura niciodata sa faci asta? Stii cum e sa te gandesti la el cu atata intensitate incat in momentul acela, daca iti suna telefonul, stii sigur ca e el? Stii cum e sa te atinga cu un deget si sa simti fiorul ala care te strabate fix de sus pana jos? Stii cum e sa ii simti respiratia pe piele si sa te exciti numai la gandul ca in clipa urmatoare te va atinge? Stii cum e sa te simti mica la el in brate, in timp ce te strange cu putere la pieptul lui si iti sopteste la ureche: my little girl…Stii cum e sa-l privesti adanc in ochi , sa vezi pana in adancul inimii lui, si sa simti ca acolo e locul tau?"
Nadina

Dacă e frumoasă și singură e - probabil - nebună? Se poate, dar dacă asta te face să nu încerci ești - probabil - prost.

$
0
0


Are umor, inteligență și mai are și un trup de invidiat, dar n-are… bărbat!
Pare perfectă. Ce defecte ascunse are? Stai liniștit, că n-o să afli niciodată. Dacă să ai standarde mai înalte este un defect, s-ar putea să fie irecuperabilă :))
De curiozitate, dacă avea prieten și se arăta dispusă n-ar mai fi fost nebună, nu? Atunci era curvă?

Are carieră, dar n-are prieten, logodnic, soț. 
Poate pentru că n-a vrut o carieră… de nevastă?
Iese des cu prietenele, poate nu-i plac bărbații? 
Mai probabil e că niciunul nu s-a dovedit chiar bărbat. De sex masculin te naști, bărbați devin doar unii. 
Conduce un departament uriaș dintr-o companie mare. Clar e obsedată de control, genul care comandă, nu cere. 
Și tu ce-ai vrea? O micuță cerșetoare? Să depindă de iubirea ta, de banii tăi, de toanele tale?
Prea mulți au o listă cu ce trebuie să aibă femeia: 
sâni mari, dar pretenții modeste, 
picioare lungi, dar care să nu meargă nicăieri, 
buze pline, dar care să tacă. 
Personalitatea nu era pe listă. 
Din fericire am întâlnit mulți bărbați care și-au dat seama că fără personalitate, oricât de frumoasă ar fi o femeie, tot un fel de păpușă gonflabilă e. Am un prieten care crede că a 11 poruncă este “Să nu prea-gospodărești”. Iar un alt prieten crede că o femeie care tace prea mult știe că e proastă și caută să nu le ia mute. Desigur, s-a mai întâmplat ca unele să vorbească pentru că nu știu că nu le duce capul. Ceea ce e mai nasol decât să tacă :) 
Fericirea nu e sigură. Pentru prea mulți mediocritatea e mai accesibilă. Cariere mediocre, aspirații din reclame, credite, vacanțe, femei, toate în genul “să te întinzi cât îți ține plapuma”, iar sub plapumă ai ce meriți. O relație călduță, că era mai accesibilă. 

Trăiești o singură dată, așa că merită să-ți asumi riscuri, altfel e posibil să nu trăiești deloc. 

Dacă ai o secundă și două click-uri de dat, votează-mă la categoria Cel mai bun blog.  

Fereşte-te de oamenii care te critică tot timpul. Ei nu vor vedea niciodată ce faci bine.

$
0
0


Îi şi enervează când excelezi la ceva pentru că ei nu te critică să te ajute să ajungi mai sus, ci doar ca să arate că, în comparaţie cu tine, ei sunt deja.
Din păcate acești oameni sunt părinți, 
frați, 
soacre, 
“prieteni”, 
soți. 
Înveți să te scuzi mai des decât să spui “te iubesc”. 
Înveți să te uiți în jos. 
Teleșpan are în Cimitirul un personaj secundar care mă urmărește: o femeie care își ucide bărbatul care o omora la rândul lui cu reproșurile. Vorba lui, te seacă. 
Te seacă de chef de viață, parcă ești un om “de mâna a doua”. 
Îți taie aripile, care la om cresc pe dinăuntru, vorba lui Nichita, aripile acelea care bat într-un aer mai pur, car e gândul. 
Gândurile tale sunt praf. 
Speranțele tale se rezumă la a nu o da în bară. 
Zilele bune sunt cele în care nu te bagă în seamă. 
Fruntea, pretențiile și - în cazul bărbaților - alte lucruri SUS!
Să nu fie moliciune, vorba prietenului meu Victor, de care tot trag să scrie o carte. 
Ei te critică de teamă că tu poți să faci ce lor viața le-a refuzat. Ajutor? Sictir! Ajutor e un șut în cur, nu o piedică. 
Ei te critică pentru că vor să te țină aproape.Dar realizează că meriți mai mult. 
Pe lumea asta oricum sunt oameni care critică și oameni care fac. 
Te miri de ce istoria își aduce aminte doar de cei care au făcut? 
Era în anii mei de formare o fabulă cu un domn care și-a luat un costum superb, dar a ieșit la o terasă și l-a pătat. 
În drum spre casă mai mulți “amici” au deplâns ca niște crocodili “tragedia”. Vai, ce pată. Păcat de el. Ce costum frumos. 

Fablua se încheia cu următoare morală: “Să te ferești din drumul / Celor ce văd doar pata, nu costumul”

Confesiunile de la miezul nopții. Ep. 2 Cristina

$
0
0

Imi repeti frecvent ca tu m-ai modelat, 
si m-ai facut sa devin
ce sunt azi.
Inseamna ca-ti place cum sunt,
nu?

Si cum mi-ar sta sa neg? Dar omiti ceva...omiti sa admiti, ca te-am intrecut maestre!Am fost un elev bun. Si tu ai fost un profesor dedicat. Mi-ai predat lectii despre iubire, prietenie, si  tradare. Orice capitol a avut exemplificarile lui. Mi-ai aratat ca atunci cand iubesti, poti merge sute de km, prin nametii obraznici, doar s-o vezi pentru 1 ora, chiar daca e dementa, mofturoasa si salbatica. Si mi-ai mai aratat, ca atunci cand o iubesti, ii esti cel mai bun prieten. Cel mai sacru confident. Cel mai sigur 112.
In capitolul prieteniei, mi-ai aratat ca pentru ea, si cea mai nesuferita persoana devine parca mai gratioasa. Ca poti incepe sa accepti oameni, lucruri, idei, atitudini, doar de dragul ei. Ca ceea ce e al tau, simti sa imparti cu ea. Si o faci cu atata placere. Tot tu, profesore, mi-ai spus ca iubirea si prietenia, vor exista mereu intre noi. N-ai mentionat nimic despre tradare. Si totusi, m-ai trecut deomonstrativ si prin acest ultim capitol. Si m-a durut. Si le-am uitat pe celelalte. Poate si tu le-ai uitat. Sau ai tinut cu orice pret, sa-mi predai intreaga materie?

Candva mi-ai spus si despre demnitate cateva lucruri. Nu le-am uitat, sa stii. Spunea-i ca-i o calitate, de mare pret. Dar, mi-ai creat o confuzie...profesore, exista oare tradatori demni?

Ai o poveste? Mesaj privat aici: 

Ce gândesc bărbații după un one-night stand?

$
0
0

Depinde de bărbat. 
Depinde de femeie. 
Depinde de cât de tari erau muzica și băutura. 
Cât de slab era caracterul. 
Depinde de one-night stand :)
Sunt nopți pe care nu le uiți și ani care n-au însemnat nimic.
Există sex de foame și sex de plăcere. Puțini oameni refuză un desert doar pentru că sunt sătui, dar și mai puțini oameni apreciază ceva ce n-ar fi făcut în mod obișnuit, mai ales că-și dau seama de asta abia după ce s-a consumat. 
Noi, bărbații, avem o vorbă: O dată e ca niciodată. 
Dacă nu s-a repetat, nu s-a întâmplat.


Așa cum pentru un autor e mai relevant succesul sau insuccesul celei de-a doua cărți (că nu pot să te păcălesc de două ori) la fel și pentru casual sex e foarte important să fie, ca fotbalul, tur-retur. 
Altfel e o scăpare, o nebunie, o plăcere, o aventură. Niciodată un accident, că nu alunec și cad în femeie :))
Ce gândește bărbatul după un one night stand? Dacă a fost rău, nu știe um să scape. Dacă e căsătorit, de multe ori revine acasă cu mai mult chef… de nevastă. 
Dacă a fost bine însă, nu se mai poate gândi o vreme la nimic altceva. Și la nimeni altcineva. Uneori te așezi la masă din întâmplare și vrei card de fidelitate după ce guști meniul. 
Cred că ar fi mai important să schimbăm ce gândim ÎNAINTE de un one night stand și mai ales ce gândim despre el. 
E o degustare. 

Și ca la o degustare, mai întâi vezi culoarea buzelor ei, simți corpolența sânilor, plimbi ușor prin gură micile delicii cu care femeia ne binecuvântează viața. Nimeni nu te obligă să cumperi o vie ca să guști un pahar. Dar atunci când paharul e divin, nu ești cu nimic “di vină” dacă vrei să te muți cu via :)
Ar trebui să schimbăm ce gândim despre one night stand indiferent că suntem bărbați sau femei. Femeia pozează adesea în victimă de parcă în camera de hotel s-ar fi întâmplat ceva ce nu și-a dorit încă de când s-a anunțat un teambuilding :)
O să vă spun ce am tot gândit eu după: că am fost norocos, că viața nu ne oferă fericiri cu garanție pe 10 ani, dar e bine așa, că sigur o să o mai sun sau că am făcut bine că nu i-am dat numărul (de telefon, desigur) și chiar am avut ocazii în care eu m-am întrebat dacă o să mai răspundă la telefon.
Sună prea libertin dacă spun că toate relațiile sunt degustări și că nu diferă prea mult o aventură de trei luni cu una de o noapte? Poate, dar ar trebui să știi ce iei. Ar fi mai puține divorțuri pentru că e adevărat…

…sunt căsnicii care au început cu un one night stand pe care amândoi s-au hotărât să-l tot repete. 



Viewing all 1084 articles
Browse latest View live