Quantcast
Channel: Radu F. Constantinescu
Viewing all 1084 articles
Browse latest View live

Unii vor să fie cu tine. Alții vor să fii tu cu ei. Caută pe cineva care știe ce înseamnă ÎMPREUNĂ.

$
0
0

Eu nu sunt al ei. 
Ea nu e a mea. 
Când o prezint “soția mea” mi se pare mereu că nu e ceva în regulă. Avem noi, oamenii, o problemă cu proprietatea. Vrem să fim stăpâni pe alții când nu suntem stăpâni nici pe noi. 
Casa mea, mașina mea, soția mea, copilul meu. 
Chiar dacă mașina e în leasing, casa e ipotecată, soția are un amant și copilul… ei bine, copilul e al lui însuși. 


Mai ales noi, românii, suntem miezul! Exemplul profei mele de LEC: 
Englezii spun: I was born. Românii: M-am născut! Mama doar era și ea… de față. 
Ne-ar prinde bine să înțelegem altfel relațiile. 
Eu nu mă mut cu tine. 
Ne mutăm împreună. 
Tu nu ești “a mea”, că nu mi-am făcut un implant de persoană! Noi suntem împreună. 
Nu renunț la visurile MELE pentru visurile NOASTRE. 
Le facem pe toate. 
Eu te ajut. 
Tu mă inspiri. 
Eu te grăbesc când eziți. 
Tu mă liniștești când sunt prea nervos. 


Fiecare rămâne el însuși într-o iubire de cursă lungă. 
Doar dacă știu cine sunt și îmi place de mine și singur pot să aleg să fiu cu tine. Altfel, dacă depind de altcineva ca să mă simt întreg, înseamnă că n-am nevoie de o iubită, ci de o proteză. Un om “în completare”.
Peste câteva minute împlinesc 40 de ani. 
Acum 20 de ani credeam că la 40 voi fi mort. N-a lipsit mult :)
În 2012 am avut un accidentîngrozitor de mașină. 
Acum doi ani Muza n-a știut ce să-mi ia de ziua mea și mi-a luat… numele
Nu e a mea. E a ei. 
Și? Până la urmă ce sărbătorim? Că schimb eu prefixul, dar n-aș schimba nici bătut femeia?
Că suntem căsătoriți de doi ani și că la aniversare tot pe ea aș cere-o de nevastă? 
Nu.
Eu nu vreau să fiu cu ea. 
Nici ea cu mine. 
Și sărbătorim cum vrem să fim și cum suntem: împreună. 

Foto: Ștefan Rotaru






Dacă e frumoasă și singură e - probabil - nebună? Se poate, dar dacă asta te face să nu încerci ești - probabil - prost.

$
0
0


Are umor, inteligență și mai are și un trup de invidiat, dar n-are… bărbat!
Pare perfectă. Ce defecte ascunse are? Stai liniștit, că n-o să afli niciodată. Dacă să ai standarde mai înalte este un defect, s-ar putea să fie irecuperabilă :))
De curiozitate, dacă avea prieten și se arăta dispusă n-ar mai fi fost nebună, nu? Atunci era curvă?

Are carieră, dar n-are prieten, logodnic, soț. 
Poate pentru că n-a vrut o carieră… de nevastă?
Iese des cu prietenele, poate nu-i plac bărbații? 
Mai probabil e că niciunul nu s-a dovedit chiar bărbat. De sex masculin te naști, bărbați devin doar unii. 
Conduce un departament uriaș dintr-o companie mare. Clar e obsedată de control, genul care comandă, nu cere. 
Și tu ce-ai vrea? O micuță cerșetoare? Să depindă de iubirea ta, de banii tăi, de toanele tale?
Prea mulți au o listă cu ce trebuie să aibă femeia: 
sâni mari, dar pretenții modeste, 
picioare lungi, dar care să nu meargă nicăieri, 
buze pline, dar care să tacă. 
Personalitatea nu era pe listă. 
Din fericire am întâlnit mulți bărbați care și-au dat seama că fără personalitate, oricât de frumoasă ar fi o femeie, tot un fel de păpușă gonflabilă e. Am un prieten care crede că a 11 poruncă este “Să nu prea-gospodărești”. Iar un alt prieten crede că o femeie care tace prea mult știe că e proastă și caută să nu le ia mute. Desigur, s-a mai întâmplat ca unele să vorbească pentru că nu știu că nu le duce capul. Ceea ce e mai nasol decât să tacă :) 
Fericirea nu e sigură. Pentru prea mulți mediocritatea e mai accesibilă. Cariere mediocre, aspirații din reclame, credite, vacanțe, femei, toate în genul “să te întinzi cât îți ține plapuma”, iar sub plapumă ai ce meriți. O relație călduță, că era mai accesibilă. 


Trăiești o singură dată, așa că merită să-ți asumi riscuri, altfel e posibil să nu trăiești deloc. 


NIGHT READING: You can unfriend a person, but you can’t unfeel a feeling.

$
0
0


Prea mulți oameni confundă singurătatea cu situația în care n-au cu cine să și-o tragă. Și-mi scriu mie. Și eu le dau block sau unfirend. Și ei nu înțeleg. Și îi scriu Muzei să se plângă. “Doamna soția lu’ Radu ef…”
Nu știu ce face Ramona cu oamenii ăștia. Ea e mai blândă. Are mai multă răbdare. 

Prea mulți vor SĂ UITE, mai degrabă decât SĂ ÎNȚELEAGĂ. 
Se grăbesc să uite cât de nasol le-a fost într-o relație pentru ca apoi să poată să o repete. O repetă - o regretă. 

Am citit undeva o tâmpenie. Ca multe tâmpenii din ultima vreme, cu mulți susținători. Ceva de genul: O femeie puternică poate să treacă peste orice. Aș adăuga eu, una deșteaptă poate să treacă și peste oricine.
“Să treci peste” înseamnă să lași lucruri neterminate. Nerezolvate. Acoperite de timp ca gunoiul de covor.
Mai devreme sau mai târziu iese mizeria la suprafață.



Da, o femeie puternică poate să treacă peste multe, dar o femeie inteligentă va putea alege pentru ce și pentru cine merită să lupte. Se știe că oamenii pentru care merită să suferi sunt în general cei care au grijă să nu te facă niciodată să suferi. 

Eu nu cred că vreo femeie dintre cele de care m-am despărțit fără scandal mai avea cel mai vag sentiment pentru mine. Dacă nu te face albie de porci când pleci, înseamnă că nu te iubește deloc. 
Nu o doare. 
Bucură-te când te doare. Dacă simți durerea înseamnă că a înlocuit dragostea. Un sentiment despre care mulți vorbesc ca suporterii despre fotbal: adică despre ceva ce doar au văzut la alții, n-au avut ei niciodată. 

Învață din fiecare relație. Despre cum sunt oamenii, dar și despre cum ești tu. Hormonii aleg într-o primă fază. Neuronii trebuie să aleagă în a doua.

Îndrăznește. Chiar și până la granița cu obrăznicia. Niciun prieten nu mi-a atras vreodată atenția spunându-mi: Wow! Uită-te la tipa aia, pare o femeie de treabă! :)))

Descarcă-te. Și de lucrurile frumoase pe care te temi să le spui ca să nu pari slab, dar și de cele mai puțin frumoase. Spune ce ai pe suflet. De preferat în timpul relației. 
Lecțiile pe care le dai sau le primești la sfârșitul unei relații te ajută sau îl ajută pe celălalt abia în următoarea. De ce să profite altcineva de educația pe care i-o faci tu??! :)))
Poți să-l scoți din lista de prieteni. 
Din suflet o să-l scoți mai greu.
Iar din viața ta, nu o să dispară, cel mai probabil, niciodată.
Stai liniștită. Cel mai probabil nici tu din a lui. 




Dorul vine neregulat, dar foamea vine indiferent :)) Ia unul dintre ultimele exemplare din carea Muzei cu un bonus dulce :)

Ce trebuie să faci ca să fii iubit?

$
0
0



O poveste de bărbat pe care o vor înțelege mai bine femeile. Piesă în trei acte. 


Am vrut să-i ofer totul. Din păcate, “totul” însemna atunci ceva mai mult decât “nimic”.
Femeile spun că bărbații nu sunt suficient de romantici pentru că nu le fac mereu complimente. La gura mea se băteau superlativele să iasă. Să i se pună pe umeri. Să-i lungească genele. Să-i umezească ochii. Bine, ca bărbat în devenire, aș fi fost dezamăgit să i se umezească doar ochii :)) 
Renunțam la mine ca să ne duc pe “noi” la cinematograf. 
Ea mi-a urmat exemplul și a renunțat și ea la mine :)) Pentru un tip care a cumpărat cinematograful și l-a transformat în sală de bingo. 
Am pierdut pe linie :)))
Mi-a zis la câteva săptămâni după: În complimente poți să te îmbraci doar când nu ieși din casă. 


Apoi a venit fata bogată. Nu m-am simțit bine decât atunci când mi-a zis să ne iubim în Cișmigiu, că pentru gratis aveam și eu bani. 
Dacă am fi ajuns să plătim amenda mi-aș fi dat seama că și acolo am mers tot pe banii ei. 
M-am străduit să ajung la nivelul ei financiar. 
Din păcate nu mai reușeam să ajung la ea. Nici măcar de Crăciun. 
De revelionul acela am ieșit cu sticle de șampanie și le-am dat unor oameni ai străzii. Erau o noutate la începutul anilor 90. Oamenii străzii, nu șampania :)
Pe 5 sau 6 ianuarie m-am întâlnit cu unul dintre ei care mi-a reproșat că din cauza mea s-au îmbătat atât de tare încât unul i-a dat o sticlă de șampanie în cap altuia și l-a omorât. Îl mai lovise cu sticle, dar asta a avut fundul mai gros. 
Nici măcar ei nu mă iubeau. 
Un bine pe care nu ești capabil să-l înțelegi e doar un rău de o calitate superioară. 


La un moment dat am renunțat să mai fac oamenilor pe plac. 
Abia atunci au început să mă placă. 
La un moment dat am încetat să iubesc femeile și am preferat să LE iubesc. 
Sentimentele lor și ale mele formau un întreg. Aduceau ele ambele jumătăți. 
Cu cât le ignoram mai mult, cu atât mă căutau mai tare. 
Am luat dragostea în glumă, dar nimeni n-a râs.
Nu eram niciodată singur. 
Mă simțeam întotdeauna singur. 
Am avut multe relații, dar puține iubiri. 

Un bărbat uită adesea numele femeilor cu care s-a culcat, dar niciodată numele femeilor pe care le-a iubit. Chiar dacă nici nu le-a atins cu vârful degetelor. 

Nici acum nu știu ce trebuie să faci ca să fii iubit. 
Știu însă precis ce trebuie să faci ca să rămâi iubit. 
Să-i faci curte ca-n prima zi. Până în ultima.



Fără legătură și totuși... cu :) 


Ce trebuie să știe orice amant. Un articol pentru bărbați, că de femei am tot avut grijă :)

$
0
0




Femeile cred că pentru bărbat e simplu: și-ar băga-o oriunde. Chiar zilele trecute mi-a scris o domnișoară că i-a zis ei cineva (un tip) că niciun bărbat n-ar refuza o femeie așezată capră. 
Greșit. Preferăm să vă așezăm noi. Cum avem chef. 
Femeile ne desființează la o cafea spunând că “pentru noi sexul e un joc”.
Și fotbalul e un joc. Și-l tratăm cu toată seriozitatea!
FOTBALUL E DOVADA CERTĂ CĂ BĂRBAȚII POT SĂ FIE FIDELI TOTĂ VIAȚA. UNEI ECHIPE!
Și nu e chestie de merit. Echipa poate să și retrogradeze, tot cu aia țin. 
Uite, fac o paranteză, eu țin și acum cu Universitatea Craiova deși - practic - nici nu mai există!!!
Femeile le plâng pe amante, ce nasol e de ele, biete jucării sexuale. 
Serios? 
Le ținem noi legate în beci cu pâine și apă?
Jumătate din ce ți se întâmplă în viață s-ar putea să fie întâmplări sau (dacă preferați un termen din telenovele) destin. Dar restul sunt alegeri. 
Ce ar trebui să știe un amant?
În primul rând: FEMEILOR LE PLACE SIGURANȚA. Ele fac diferența între PAT și CASĂ. 
Există, în viziunea ei, bărbați cu care să faci un 69 și bărbați cu care să faci un copil, o casă sau să plantezi un pom. Ăla e cu pomul, tu ești cu morcovul. 
Poți să o termini mai ceva decât Mihai Voievod Viteazul pe turci, că tot la siguranța Pașalâcului se va întoarce în cele mai multe cazuri. Reține: Amantlâcul nu este anticamera unei relații decât foarte rar. Lor le place siguranța și tu deja ai o bilă neagră: știe că știi să înșeli. 
În al doilea, află că nu ești mai șmecher decât soțul ei. S-ar putea ca și el să fie amantul cuiva. Circuitul pulii în natură nu a fost niciodată reglementat prin lege. Avea Nichita Stănescu o ilustrație demențială cu un cerc format din lupi care se mâncau unul pe altul, cap/coadă/cap/etc. Vizualizezi? Acum înlocuiește lupii cu bărbați și femei. Înțelegi unde s-ar putea să te afli? Îmi pare rău dacă ți-am distrus iluziile. Da, și eu am crezut cândva că sunt unic. Mi-a trecut. În plus e foarte posibil să nu fi luat decât ceva ce omul nu mai folosea. 
În ultimul rând, dacă ești doar amantul ei și nu ești în același timp soțul cuiva e nasol. De Crăciun, Revelion și alte sărbători legale ești singur. 
Dacă ești în același timp soțul cuiva e și mai nasol. Chiar dacă nu faci prostia să te îndrăgostești de amanta ta, tot ai stricat, puțin câte puțin, legătura aia frumoasă pe care o aveai acasă. 
La început nu-ți dai seama, dar îți mai aduci aminte când veneai relaxat și abia așteptai să-i povestești soției tale ce-ai făcut toată ziua? Acum ce să-i zici? Că ai dat o m..e epocală?? :))
Nu. Treci de la “abia aștept să vorbesc despre ce-am făcut ziua” la “cum explic unde-am fost toată noaptea”.
Te mai simți ca un învingător? 
Și noi, ca și ele, rămânem în relații din tot felul de motive care n-au legătură cu ce simțim și ne dorim. De dragul copiilor. De dragul vremurilor de altădată. Pentru că e greu să o iei de la început. 
Farmecul adulterului e valabil doar pe termen scurt. 
Ce ne dorim și noi și ele este fericirea. Singurul must have real pe lumea asta. 
Dacă ești bărbat PLECI de unde nu ești fericit sau încerci să REPARI ce s-a stricat și să fii fericit din nou.


E mai greu, știu. Dacă era ușor puteau toți proștii. 




Când te sună un “fost” să te întrebe “ce mai faci” înseamnă, de obicei, “mai e loc?” Când te sună prietenii unui fost…

$
0
0



Dacă ar exista o aplicație care să ne perimtă să citim gândurile celorlalți am downloada-o toți!
Dacă însă ar apărea una să ni le exprime pe ale noastre, cele mai ascunse, cele pe care nici noi nu ni le știm, ar fi faliment curat!

Să ne imaginăm că povestea asta nu este reală. E mai ușor de acceptat. În povestea noastră avem un bărbat imaginar și o femeie închipuită. Au fost cândva împreună sau cel puțin au împărțit niște nopți. 
Să împarți planuri de viitor e mai rar. 
Să împarți visuri e și mai rar. 
Când el o sună ea nu știe ce vrea. 
Nu știe nici că nu e prima pe care o sună. 
Și noi - bărbații imaginari - ca și voi - femeile imaginate - avem o “listă”. Chiar mai multe. 
A black list. 
A to do list. 
Wish list. 
Fuck list. 
Și adesea numele tău apare pe mai multe. 
Când ne-am despărțit te-am pus pe lista neagră. Apoi am cunoscut altele mai rele decât tine și te-am mutat. Sau n-am prea cunoscut… că “libertatea” unui bărbat îi dă dreptul să vâneze, nu certitudinea că o să-i meargă :)))
Dacă te sună prietenii unui fost, însă, poate nu strică să-ți mai spun o poveste. Tot așa… imaginată :)))
Doi tipi stau la o masă. Unul dintre ei a vrut mereu să fie… celălalt. A urmat aceeași facultate. A mers în aceleași cercuri. Credea chiar că dacă iese cu și intră în aceleași femei între ei este un soi de egalitate. 
Sătul de iubite 2nd hand vrea să treacă la nivelul superior. Îl provoacă la un pariu: El spune că va cuceri două femei imaginare, să le spunem Ana și Liza, înaintea “modelului său în viață”. Modelul se uită cruciș și nu acceptă pariul. Bărbatul-copie e fericit. “I-a fost frică!”
Ana-Lizăm? Nu, că nu se dă BAC-ul la sex. 
N-o să știe niciodată că primul știe deja unde are Ana alunițele în formă de constelație, nici că Liza nu crede în țigara de după și preferă încă o partidă. Sau poate o să știe, dar, în loc să aibă orgasm în pat, el l-ar avea când își sună “modelul”. 
Toți mințim și uite așa viața e mai frumoasă. Bărbații mai mult, femeile mai bine. Unii mint că le-a trecut. Alții mint că încă mai simt ceva. Pentru unii ești doar o curiozitate, dar nu-i grav atâta vreme cât o să fii o curiozitate… satisfăcută :)))
Pe mine, de fiecare dată când m-a sunat o fostă nu m-am gândit ce vrea. M-am gândit ce vreau eu. 
S-ar putea să funcționeze și la tine. Nu te întreba ce vor ei. Întreabă-te ce vrei tu. 


Începând simplu cu “dacă vrei să răspunzi”.



Like if you care / share if you dare :)


Citeşte un articol chiar mai tare direct din link!
Un night reading care a redevenit disponibil până la miezul nopţii: http://www.radufconstantinescu.ro/2016/09/fiecare-are-ceva-ce-isi-doreste-un-altul.html

De ce “mai târziu” înseamnă de cele mai multe ori “niciodată”. Povestea adevărată a Bursei de fericire.

$
0
0






















O să trăiești mai târziu. 
Acum îți faci o carieră. 
O să-i spui mai târziu că o iubești. 
Până se mărită cu altul. 
O să faci o schimbare de job că nu ți se potrivește. E ceva temporar.  
Până li se pare și lor că nu ți se mai potrivește. Ești prea bătrân. 
Culmea, să ajungi prea bătrân nu e chiar atât de rău. 
E chiar un privilegiu. 
Dar nu ți-ai găsit timp. Ți-ai găsit scuze. 

Ai avut o viață lungă chiar și dacă ai 30 de ani. 
Nu mă crezi? 
Întreabă un părinte al cărui copil are cancer. 
Ai curaj?
N-ai.
Vreau să-ți imaginezi mama și tatăl acestui copil atunci când erau îndrăgostiți. 
Apoi când s-au căsătorit și s-au bucurat împreună cu prietenii. 
Mai târziu au decorat camera copilului… 
Acum află că în România nu sunt echipamente în spitale, nu sunt locuri, nu sunt medici. 
Poate o să mă întrebi: De ce nu se ocupă statul? Nu e treaba mea, eu plătesc impozite! 

Și eu. În 2014 și 2015 am plătit o sumă aproape obscenă ca impozite reținute la sursă, altfel spus, bani virați IMEDIAT statului, dar politica e o curvă și în majoritate politicienii sunt, desigur, ca mama lor. 
Nu ei suferă. Ei au bani să se trateze în altă țară. Așa cum își fac și concediile în alte țări și planurile de retragere sunt tot pe acolo. 
Unii dintre ei au fost retrași, în ciuda planurilor, mai repede și mai local, de au ajuns pușcăriile să se numească în glumă “beciul domnesc”. 
Nu. Ei nu suferă. 
Suferă acele mame. Suferă acei tați. 
Și din când în când mai suferă și câțiva oameni complet nebuni care, deși sunt suficient de inteligenți să plece ORIUNDE în lume, RĂMÂN AICI!
Vor să schimbe lucrurile aici. 

Bursa de fericire este un asemenea exemplu. Au cumpărat până acum echipamente medicale de sume incredibile pentru câteva femei firave. Uneori merg la ele și le spun să se lase. Că nu pot să îndrepte lumea cu umărul, că nu pot să doteze spitale de stat și în București, și în Brașov, și în Timișoara!!
În loc să le conving eu pe ele să se lase mă fac ele să cred din nou. 
Uite aici ce au finalizat deja: http://www.bursadefericire.ro/?gclid=Cj0KEQjwxI24BRDqqN3f-97N6egBEiQAGv37hObfu3n-TVa21NpuePdpYJOzlQ6NcXltMLDIHpm73ZUaAgtj8P8HAQ#page-proiecte_finalizate

Acum și-au pus în cap o nebunie uriașă. E un plan atât de nebun încât TREBUIE SĂ REUȘEASCĂ. Vor să contruiască o secție nouă pentru copii bolnavi de cancer la Spitalul Marie Curie. 
Ai copii? Donează!
Vrei să faci? Donează!
Ai donat deja pentru un caz și ai trimis un copil la tratament în nu știu ce țară? Donează că HABAR NU AI CÂȚI MAI SUNT CA EL. Și se tratează aici, cu mai puțină presă și totuși cu șanse datorită unor medici inimoși și a unor campanii ca aceasta. 

Ai dat în ultimele luni mai mult de 200 de euro pe pantofi, dar de donat o să-ți bagi picioarele? Dă-mi, te rog, unfriend, unlike, ce vrei tu, dar lasă-mă! 2 euro. SMS cu textul SPITAL la numărul 8844.

Plătești cu 2 euro pe lună mai mult abonamentul la telefonul mobil. Apropo, cât plătești telefonul? 
O dată pe lună. 
Facem toți o faptă bună.

Șocant e că deși au făcut toate astea au mai puțin de 10.000 de like-uri. Poate rezolvăm și asta: https://www.facebook.com/bursadefericire/?fref=ts

P.S. Televiziunilor, posturilor de radio și site-urilor care mi-au solicitat interviuri începând cu 8 martie le-am cerut să doneze întâi o sumă pentru această cauză și apoi vin și vorbim. După cum ați observat, în ultima vreme n-am apărut nicăieri :)) Deci la voi e speranța. 
SMS cu textul SPITAL la numărul 8844. Și rugați-vă și prietenii să facă la fel.
Vom merge toți la inaugurarea secției.

Q&A: Fostul care revine după 6 luni - 1 an. Și-a dat seama că toată viața o să te iubească sau n-a avut cu cine să te înlocuiască?

$
0
0




Sau fosta. 
E un articol unisex. Puțin dezamăgită? Voiai să spălăm cu bărbații pe jos? Vai, îmi pare rău. Eu nu țin partea femeilor, țin partea adevărului. Și adevărul e că porcării facem toți, doar că bărbații sunt mai des prinși :))
Ipocrizia
salvează
România.

Oamenii se întorc când plecarea nu a fost chiar ce au sperat.

Mi-ar plăcea să vă pot spune că am ajuns la concluzia asta în urma unor ani de studiu. Nu pot să vă mint în halul ăsta. O să fiu sincer cu voi și o să vă spun o poveste. Da, una personală.




Eram îndrăgostit prostește (eu nu spun nebunește) de una dintre cele mai frumoase fete din oraș. Nu Bucureștiul, unul mai mic, numit Ploiești. I-am acceptat inclusiv preferințele muzicale, deși pe atunci erau jalnice. Încercam să fiu mai mult cu ea decât cu mine. Și totul părea să meargă minunat. 
Până într-o zi când a plecat.
Și dusă a fost, dar nu singură. A fost ca un pumn în figură că putea să mă înlocuiască atât de ușor. 
S-a dovedit ulterior că nu era chiar așa. S-a întors, nu după 6 luni, ceva mai repede. Vreo 14 zile. Fiind foarte sigură pe ea nu s-a obosit să mintă. 
De ce te-ai întors?
Răspunsul a fost: Celălalt nu era la fel de bun…
Nimic de zis, măcar a fost sinceră. Tocmai când ipocrizia începea să rimeze cu România.
Recunosc și eu că am făcut, mult mai târziu, asta. 
De cele mai multe ori nici nu mă interesa să intru din nou în viața femeii pe care o sunam după ce dispăream cu lunile. Să intru altundeva era singurul gând :))

Și bărbații, dar și femeile se despart gândindu-se că merită ceva mai bun. Apoi realizeză că aveau deja! Târziu. Prin comparație. 
Mai ales bărbații căsătoriți și-o fură rău de tot când cred că singurul lucru care le-a îmbătrânit e… soția. La 20 de ani e fain să alergi după fuste, la 50 s-ar putea să nu mai poți să le prinzi. 
O să mai fac o afirmație riscantă: chiar și amantele se tem de bărbatul pe care îl iubesc în momentul când divorțează pentru ele. Știu că jurămintele n-au valorat prea mult pentru tine. Și mai știu că dintr-o dată, în loc să se ascundă, trebuie să ghicească dacă nu cumva i se ascunde ceva. 
Știu. E nasol. 
Deci? Ai înțeles de ce te sună după multă vreme ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat? 
Pentru că fix așa a fost. Nimic nu s-a întâmplat. Nimic din ce a sperat să i se întâmple. Lumea nu l-a luat în brațe. Lumea i-a întors spatele. 
Indiferent că ești bărat și ai o fostă care corespunde descrierii sau ești femeie și tocmai te-a sunat fostul, întreabă ce-a făcut în tot timpul cât a lipsit din viața ta.
N-o să-ți placă răspunsul. Și deja îl știi. 


Oamenii revin în viețile noastre când n-au avut loc în viețile altora. 



Prieteni “cu beneficii”. Chiar sunt numai beneficii?

$
0
0



Mda… Prieteni cu beneficii și șaorma cu de toate. 
Pardon, o șaorma din care lipsește tocmai carnea. 
Cafea fără cofeină. 
Bere fără alcool. 
Și sex fără dragoste. 

În limba vorbită pe stradă există termenul NF. Desemnează, cu sarcasm, o persoană NeFu**tă. 
V-ați întrebat vreodată de ce nu există și NI? Care să însemne Ne… Iubită?

Știți de ce nu există? Pentru că despre lipsa de sex îți mai vine să glumești, dar despre lipsa sentimentelor nu prea. 
Cu dragostea nu-i de glumit. 

Beau un vin roșu în timp ce scriu, mă uit la Muză care aranjează niște pahare și îmi fac curaj să vă servesc adevărul fierbinte: 
Ai un prieten cu beneficii? N-ai decât un singur lucru bun, care stă în calea tuturor celorlalte. 
Voi sunteți călâi. 
Cum e mai rău. 
Nici rece, nici cald. 
Sexul cu o femeie pe care n-o iubești e doar masturbare asistată. 
Așa cum sexul cu un “prieten” e doar satisfacerea unei nevoi situată între picioare. Când nevoile cele mai mari ale femeii sunt între urechi :) 
Voi faceți sex cum fac alții masaj medicinal, să scape de durerile articulare. Ar trebui să existe stațiuni balneo pentru d-ăștia ca voi pentru că sunteți niște pensionari ai amorului!
Niște tineri-bătrâni care nu mai au curajul să riște. 
Vorba lui Gabriel Garcia Marquez: “Trebuie să știi în viața asta cum e să ți-o tragi din dragoste”. 
Iar cei mai mulți dintre voi știu. 
Și nu găsești asta la celălalt. Nici el la tine. 

Amândoi așteptați ceva mai bun. 
Și - în lipsă de altceva - v-o trageți în anticamera fericirii!

Psihologic, o asemenea relație continuată prea mult, e un dezastru. Amândoi își pierd încrederea în sine. Atâta cred că eu că pot!
Desigur, nu e adevărat, dar cine să-mi spună? Doar toată lumea știe că mai binele e dușmanul binelui! Te crezi deștept, joci cool, ești liniștit, dar treci ca un somnambul prin viață. Ai timp de liniște pe lumea cealaltă!
Nu e suficient că poate nu ai serviciul pe care l-ai vrut? 
Nu ajunge că poate nu ai recunoașterea pe care (poate) o meriți? 
Să nu ai nici omul pe care îl vrei cu adevărat, asta chiar mi se pare o ratare deplină. 

Știi ce sper pentru voi? Să fiți genul acela de proști. 
Da, proști care cred că e mai sigur să nu mărturisească deschis că le bate inima mai repede decât la sală când văd numărul celuilalt pe telefon. 
Proști care cred că numai proștii se îndrăgostesc. 
Proști care chiar la finalul acestui articol vor deschide profilul celuilalt decis să-i scrie o declarație de dragoste, dar îi vor da, doar un like. De proști ce sunt!

Și tot sunt mai deștepți decât ceilalți, care stau unul în viața celuilalt doar pentru că nu pot să intre în ale altora. 

Dacă te mulțumești cu o imitație de dragoste 
ești doar o imitație 
de om. 


Share is the new like ;)

Te rog să citești și 
http://www.radufconstantinescu.ro/2016/04/vreau-sa-dezbrac-1000-de-oameni-ce-mi.html
E o campanie umanitară în care 2 euro de la tine pot să facă diferența dintre o poveste în care un tată își duce acasă copilul vindecat și o altă poveste în care plângem. Plânsul e degeaba. Ca și amânările. 

Aș interzice prin lege ca fetele de 20 de ani să se combine cu bărbați mai tineri de 30! Guest Blogger Ramona Constantinescu

$
0
0
'Paris made Love' by cepink

Nu gândeam așa la 20!! 
De fapt, nu gândeam deloc :) 

Aveam senzația că le știu pe toate și nu înțelegeam că trebuie să-i știi pe… toți!

(iar o să zică Radu că-i fur trademark-ul, punctele de suspensie)
Să-i știm pe toți nu înseamnă să ne culcăm cu toți, dar o discuție la o cafea poate să îți arate diferențe, asemănări, plăceri necunoscute sau nervi instant exact ca la un drivetest. Nu stați ca picturile în stil academic! Vorbiți. Cu cât mai mulți oameni. 
Nu sunteți Venus din Milo cea fără brațe! Atingeți. 

O fată de 22-23 de ani, când abia începe să înțeleagă ce e dragostea, că până atunci e o îndră-prosteală, are nevoie de un bărbat care să știe să-i vorbească, să o mângâie, să o iubească. 
Îi trebuie un bărbat care să știe când să fie politicos și când… să nu fie.
Bărbații se coc mai târziu, știu să-și controleze trupul mai târziu și emoțiile chiar mai târziu. 
Femeile își controlează trupul mai repede, dar emoțiile NICIODATĂ. 

Femeile cresc căutându-și defecte, dar dorindu-și complimente. 
Cu fiecare compliment se acoperă o nesiguranță. 

Cum ar putea să te facă să fii sigură pe tine 
un bărbat care nu e sigur pe el?

Îl iei să-l crești? 
Toate femeile își doresc un copil, dar să-l nască, nu să-l înfieze major! 

Femeile vor bărbați chiar dacă știu că au fost “educați” de altele. Știu că nu sunt prima, dar chiar nu mă deranjează. Femeile vor bărbați chiar dacă nu totdeauna îi lasă să le plătească la restaurant, dar știu că aceia AU CU CE. 

Băieții sunt fast food. Mănânci în continuu și nu te saturi. 

Eu am scris o carte de bucate. 
Pentru că sexul și mâncarea seamănă: 
e bine să știi ce bagi în gură :))

Citește mai mult. Dă un click pe poză :)

 Foto: cepink



Ce să faci ca să-l aduci înapoi? Să mergi înainte.

$
0
0
Lady with Umbrella by dannyst

Știu. O să spuneți că oricât de bine aș cunoaște femeile, totuși e o opinie de bărbat, dar mie mi se pare că sunteți clar două categorii: unele care cred că niciodată nu sunt de vină și altele care cred că ele sunt de vină pentru tot. 
Și dacă are el o amantă, tot ele sunt de vină. 
Nu știu cine vă tot bagă chestiile astea în cap, dar în ultima vreme și nevastă-mea primește mai des pe facebook cereri pentru rețete… de refăcut cupluri, decât pentru rețete de torturi. De la femei tort-urate de regrete, de “ce-ar fi fost dacă făceau așa sau altfel”. 

Ce să faci ca să-l aduci înapoi? 
Să mergi înainte că unii nu-și dau seama ce au decât când nu mai au. Poate realizează mai bine CINE EȘTI când NU MAI EȘTI. Să-l văd ce-o să facă dacă începe să-ți placă :)) Mi s-a întâmplat și mie, mi-am învățat lecția. E greu să vezi că femeia pentru care erai totul te privește ca pe un nimic. Ceea ce, probabil, chiar eram atunci. 

Ce să faci ca să-l aduci înapoi? Să rupi cardul în două pe lenjerie intimă hot? 
NU!
Când te-a întâlnit și ți-a cerut numărul de telefon erai în sutien, chiloți tanga și portjartier? Erai în blugi și geacă, cu un fes pe cap că era cam frig, dar atmosfera s-a încins imediat! 
Acum ați fost la mare degeaba, a lui era mică. 
Eu n-am agățat niciodată o femeie gata dezbrăcată :)))
Muza nu era nici măcar decoltată când ne-am întâlnit prima dată! Uite că am privit-o în… ochi :))

Ce să faci să-l aduci înapoi? Să fii curvă-n pat? Dar ce? El e gigolo? În pat trebuie să fii FEMEIE. 
Și dacă vrea curvă în pat să plătească înainte! Că așa-i la curve, n-o suge niciuna gratis!
Tu nu îi ceri decât să te iubească. 
E singura plată pe care o ceri, dar lui îi apare ca la ATM: sentimente insuficiente.
Să te iubească pentru ce ești sau să lase pe altul!
Pentru care o să rupi cardul în două pe lenjerie intimă DE DRAG și o să-i faci lucruri pe care acum nu îndrăznești nici să le spui. 
Și nici eu nu îndrăznesc…
să le scriu… 

Foto: dannyst


Comandă cartea Muzei şi primeşti noul număr A-LIST bonus :) Link: http://bit.ly/1N1WpXf


Prea târziu pentru marea iubire? Răspuns la mesajul unui bărbat. Valabil pentru mulți și multe!

$
0
0


“Mi-am trăit viața și mereu a părut simplu să găsesc o femeie însă acum mi se pare că sunt din ce în ce mai puține libere, iar din cele libere din ce în ce mai puține care corespund pretențiilor mele. Îmi e din ce în ce mai teamă că nici eu nu mai corespund pretențiilor lor pentru că din cele care îmi plac din ce în ce mai puține vor o relație. Nu vreau să pară că te jignesc, dar te-ai căsătorit târziu. Nu e o insultă, pentru că suntem născuți în același an, dar mi se pare că deja sunt prea bătrân pentru o familie”.


Am prescurtat cât am putut mesajul domnului pentru că detaliile l-ar fi putut da de gol în cercul de prieteni. Noi, bărbații, ținem unii cu alții chiar și atunci când pare că ne urâm și știm să păstrăm chiar și secretele dușmanilor noștri.
Ca să rezolvăm o problemă, eu m-am căsătorit prima dată când aveam douăzeci și ceva de ani. Acum m-am căsătorit ULTIMA oară. Ca să nu moară nimeni de curiozitate întrebându-se “a câta oară e ultima” răspunsul este a treia. 
De unde știu? Știu. Niciun bărbat n-ar trebui să se căsătorească dacă nu crede că a întâlnit ULTIMA IUBIRE.
Ca să mă iau singur la mișto voi recunoaște că asta am crezut și prima dată. Dar am mai învățat câte ceva pe parcurs. Scumpe lecții!

Până acum n-am zis nimic dur. Îi sfătuiesc pe cei care nu suportă adevărul nefardat să se oprească din lectură, că devine hardcore :)

Ai avut curaj și ai dat click pe citește mai mult? Bine. Eu te-am avertizat :)

Sunt din ce în ce mai puține femei libere? Și de ce dracu’ te miră? Să o luăm de exemplu pe bruneta aia din facultate. Cum de unde știu că ai avut una? Toți am avut una! :)) Dintre atâția bărbați care i-au apreciat buzele crezi că nu s-a obosit niciunul să și asculte ce spun? Să vadă că are și un suflet frumos, nu doar un cur frumos? Crezi că niciunul n-a observat că nu doar decolteul îi era generos?

Din ce în ce mai puține corespund pretențiilor tale? Trezește-te, bătrâne! Îmi permit să-ți spun, că ai zis că avem aceeași vârstă, n-ai observat că la reducere ajung numai produsele pe care nu le vrea nimeni? Pentru cele pe care le vrea toată lumea SE LICITEAZĂ!
Societatea modernă își bate joc de noi spunându-ne că e mai importantă cariera, că familia e demodată.
Fericirea e demodată? 
Ne iubim în paturi de împrumut, avem nopți lungi în relații scurte. Ți s-a părut că trăiești INTENS. De fapt ai trăit într-un sens giratoriu în care te-ai tot învârtit, din deja vu în deja vu până ți s-a cam terminat benzina. 

Stai liniștit. E valabil și pentru femei. Câte nu au dat cu piciorul unui bărbat după care suspină și acum ca proastele? Atunci nu-și doreau stabilitate, ci aventură, dar când s-au întors la el nu numai locul din pat era ocupat… Au fost fraiere atunci, că l-au lăsat, sunt fraiere și acum: cât te uiți după un fost nu-l vezi pe următorul.  

Dar nu e prea târziu pentru dragoste. 
Niciodată nu e prea târziu să iubești, dar ca să fii iubit la bătrânețe depinde de ce ai făcut când erai mai tânăr. 

Îți doresc să găsești, după atâtea femei pe care ai vrut să le dezbraci și să le ții treze toată noaptea, una pe care să vrei să o învelești, să nu-i fie frig, când adoarme obosită înaintea ta. 
Sunt sigur că o vei găsi. Dacă o să o și păstrezi depinde de tine. 
Mai devreme sau mai târziu toți realizăm că mai frumos decât să te invite când i se face chef la “cină” este să vrea să-ți pregătească în fiecare dimineață micul dejun.  



Citește mai mult! 
Click pe foto! 
Am ales special una în care parcă am 50 de ani :))) 


Să pierzi omul pe care n-ai știut să-l apreciezi nu doare cel mai tare. Să-l vezi apreciat de altcineva și să știi că face pentru altcineva tot ce făcea pentru tine, abia atunci doare ca dracu’

$
0
0

Facem un exercițiu de sinceritate? 
De câte ori n-ai spus: E doar o prietenă? 
Sau e doar un tip cu care ies, nimic important? 

De câte ori n-ai zis: e doar sex? 
Și? 
Era? 
Atunci de ce simți că ai pierdut o parte din tine?!

Ca să glumim un pic mai golănește, la femei e adevărat la modul propriu. Ele chiar pierd o parte din… ele :) E bună o glumă înainte de adevărul dureros. Ca bătaia ușoară înainte de o injecție.

La început nici nu realizezi că ai pierdut. 
Nu realizezi CE ai pierdut. 
E nevoie de timp pentru a începe să înțelegi că viața fără celălalt nu este viața ta de om singur dinainte să vă cunoașteți! 
Atunci nu știai ce-ți lipsește. 

Acum știi. 

În zilele obișnuite. 

În nopți. 

De sărbători. 

Mamă! Cum ard sărbătorile!

Niciodată nu se simte mai bine singurătatea decât în momentele acestea care au sens numai când le împarți!

Cele mai multe despărțiri în care pleacă omul care nu s-a simțit apreciat se lasă cu suferință de ambele părți. Cel care pleacă e nesigur pe el. Parcă ar prefera singurătatea. E invalid emoțional. 
Cel care rămâne e rănit în orgoliu. Pare puțin? Depinde cât orgoliu ai :)))

Și totuși există situații în care cel care a plecat, după ce a stat în pivnița iubirii tale toxice ca într-un lagăr de concentrare, ajunge pe mâna cuiva care îl/o apreciază. 
Pe mâna și pe alte părți ale corpului. 
Și înflorește. 
Sadicul și masochista se întâlnesc din nou. La vreo două luni de la ruptură. Și la vreo două luni până la Crăciun. 
El era sigur că ea e o epavă și când colo zici că e Nava Amiral a Flotei Reginei Angliei!
Strălucește!
Lângă ea e un prost care o copleșește cu atenția lui. 
O monedă în care n-ai știut niciodată să o plătești. 
Ai spune că e sigur un dobitoc. Dar nu poți. Că e șeful tău. Mai precis e șeful șefului tău. 
La naiba. Te-a și văzut!
Și îți întinde mâna cu un zâmbet de manual americănesc de vânzări. 
După cinci minute de la întâlnire încă te mai gândești dacă ți-a greșit numele dinadins. 
Dar până și ție ți se pare normal. Erai acel cineva pentru ea. 
Acum ești un nimeni. 


Citește și cel mai nou NIGHT READING aici (click on pic)


„În colțul roșu Femeiaaa, în colțul albastru Bărbaaatul!”… Putem și altfel? (IWYT)

$
0
0


SEBASTIAN CARSTOIU  se descrie simplu: “un hoinar, inginer pârât, motociclist, corporatist, tată, "trăitor de rând"în ecosistemul romanesc...




Bărbatul are structura cromozomială XY iar femeia XX. La o analiză “băbească”, dacă am număra “laturile”, la bărbat lipsește una (Y are doar 3 față de X care are 4); deci putem spune, simplist, că ne lipsește o “doagă” :) 
La fel putem spune că, “tehnic”, femeia e superioară… și cred că este, căci trăiește în medie mai mult decât bărbatul, este capabilă de a da naștere și a rezista durerilor mari corelate cu procrearea, vede un spectru de culori mult mai larg (și la propriu și la figurat), are ceva mai multă răbdare și talent pedagogic (pentru creștere, educare copii), etc.
Bărbatul are structura mai simplă, mai orientată pe rezultat – vânare de mamuți, pescuit, construire bordei, etc. De exemplu, când un bărbat are de asamblat/instalat ceva (mobilă tip Ikea, jucării, electrocasnice) în majoritatea cazurilor el va sări peste citirea instrucțiunilor și se va apuca direct de treabă. Apoi, după ce va fi realizat că “nu iese”, că a montat ceva greșit, va căuta prin ambalaje, “unde tibia mea am pus hârtia aia”.

Bărbații au în gene un semiton de barbari. 

În vremurile moderne, în funcție de educație, expunere publică, funcție, etichetă (sau grad de ipocrizie, snobism) unii învață să controleze pornirile și le camuflează. Dar le mai scapă în grupuri, și atunci ies la iveală, căci grupul acționează ca un catalizator ce activează gena de “barbarian hoooorde” ce șade blândo-latentă în bărbați. Îmi amintesc o conferință cu sute de oameni, unde, în spatele meu, câțiva inși au îngânat tot timpul speakerii, contestau în mod ridicol aproape orice vorbă de pe scenă, etc – exact genul de liceeni ce îngână profa ori joacă barbut în spatele clasei… Verificându-le numele de pe ecusoane, am văzut că sunt de ani buni în poziții de conducere în niște afaceri măricele și funcționale, ceea ce înseamnă că, probabil, nu sunt proști în fiecare zi, dar acolo, în acel grup eterogen, cromozomul Y s-a activat și superficialitatea barbariană s-a ivit… La fel se întâmplă și la petreceri: se declanșează un soi de „concurs”, pe care femeile îl numesc „porceală” iar bărbații, „who got the belt, bro?”. 🙂
Mai tind să cred că un ambasador, un președinte de stat sau executiv în mari corporații, au aceleași porniri ca și un instalator, și, “când nimeni nu se uită” înșfacă un ciolan direct cu mâna și sunt bântuiți de aceeași dilemă în privința ultimei picături de pipi.
Femeia, de la Doamna de Fier până la păpușa Barbie, ori coana Chiva (prea) de la țară, indiferent cât de puternică ar fi, cât leadership, mindfulness ori ezotersim ar avea în ea, va simți nevoia unei îmbrățișări și a altcuiva care să-i schimbe becul. C-așa e firea…(nu Gabriela, ci efectul perechii XX).
Și-atunci, de ce atâta înverșunare pe tema asta universală, “luptată” în extreme? În colțul roșu avem feminista isterică, cea care vrea să aibă și ea măcar două ouă, dintre care unul Faberge; în colțul albastru se află misoginul bădăran, pentru care femeia e inferioară în orice, nu trebuie să aibă opinie, libertăți, etc… Cu păreri ceva mai nuanțate, dar bazate cumva pe cele două extreme/colțuri, se crează două mari poluri; și cele două poluri de opinii și atitudini se aleargă asiduu împingându-se pe scări, apoi întrebând “Da’ unde te grăbești așa?”. În vreme ce mediana/echilibrul/ințelepciunea rămâne firavă.
E plină literatura universală de aceste “diferențe” pe care, dacă le înțelegem, realizăm că, pe de o parte sunt irefutabile, pe de alta sunt necesare și utile. Deci ce atâta mistificare pe pizdificare ?!?…apoi pe depizdificarea bărbatului, apoi pe puternicizarea femeii, etc… Evidența genetică relevă că suntem diferiți. Și asta trebuie să înțeleagă ambele „colțuri”. Cine nu înțelege această bază înseamnă că nu a fost la ora de biologie din clasa a XII-a.
În rest, nuanțele se schimbă, lumea (omul) se schimbă, preferințele în materie de modă, orientare sexuală, viață socială sunt în continuă schimbare: e o stare de fapt, nu trebuie să condamnăm „schimbările”, nici măcar să le înțelegem deep-inside (că nu am putea), ci să le acceptăm ca existente și să le (ne) armonizăm.




La fel și în echipe/organizații, indiferent de sex/material genetic, există profiluri diferite. Nu înseamnă că unul e mai bun și altul mai rău, că unii îs de blamat iar alții de venerat. Ci poate însemna că fiecare profil e bun la ceva, și acel ceva poate fi pus în valoare, și de multe ori această diversitate e absolut necesară, fiind vorba de complementaritate. Iar pentru asta e nevoie de toleranță, de “iubire matură”, și atunci vom putea vorbi despre echipă, cuplu, sau nație cu adevărat educată și unită.
O vorbă mi-a rămas în minte de la “scoaterea la Biserică”, de după căsătorie. Preotul mi-a spus, pe un ton credibil, autentic, de coach, nu de popă cu chitanțier: “De-acum nu e important să ai întotdeauna dreptate, ci să existe armonie, iubire și lucrurile să funcționeze”.

Nu îmi iese întotdeauna, dar mă străduiesc să urmez recomandarea “coach-ului” 🙂


Pagina lui de facebook: 

Blogul: 

Nu-ți permiți fără frecvență când înveți la școala vieții: Povestea neretușată a unei femei care m-a câștigat de fan. Axana Golub.

$
0
0

Știam din experiență că e mai ușor să ajuți, chiar și cu o campanie mare, decât să te întâlnești cu omul care are nevoie de ajutor. Când lucram la știri în Pro am făcut o chetă printre colegi pentru un caz care se dorea mușamalizat. Un accident. Victime? Două fetițe. Erau vremuri mai bune pentru presă așa că am reușit (și cu ajutorul altor televiziuni) să facem destul deranj încât să fie imposibilă manipularea faptelor. Întâlnirea cu bunica lor a fost însă momentul cel mai greu. I-am dat plicul în care adunasem bani și m-am scuzat încercând să plec cât mai repede. Să nu se vadă că mă bușește plânsul. Bărbații nu plâng :)
Când Muza mi-a zis că Axana vine în București și o să ne vedem era normal să nu fiu tocmai relaxat. 
Cum, cine e Axana?! E o femeie simplă din Chișinău și în același timp o lecție pentru noi, ăștia de ne credem deștepți. 

E o mărunțică, dar forța ei vitală te face să te simți unul dintre piticii Albei ca Zăpada. 
Glumește tot timpul și te contaminează cu chef de viață… deși povestea fiicei ei ne-ar trimite pe mulți la podea. 
Ne spune despre Anca, fiica ei, “Eu mă uit la ea și n-o văd bolnavă”. Are niște foi pentru autorități. Mereu lipsește câte ceva. “Vă trebuie și extrasul de la bancă” Val vârtej plecăm cu mașina noastră și Ramona intră cu ea “să o ajute”. 
Ți-ai găsit! Când Ramona mea vrea să stea pe scaun în așteptarea extrasului, Axana zice: “Vai, dar eu nu stau! Eu trebuie să mă mișc”. 
Parcă îi contaminează și pe angajații plictisiți și nu apuc să parchez mașina când mă sună că sunt gata. 

Pentru (unii) medici Anca înseamnă: pareză flaxă bilaterală, displasie bilaterală, picioruș strâmb bilateral, vezică leneșă, complicații, speranță de viață redusă. Mulți nici n-au vrut să o vadă “dacă tot nu se poate face nimic”. 
Pentru Axana este un copil vesel pentru care merită să lupți. Merită să muncești în timpul liber și să faci ceva. Altceva decât să întinzi mâna după “pomană”. AXANA MUNCEȘTE. Croitoreasă de meserie, face păpuși PERSONALIZATE absolut superbe pentru copii care pot să alerge, să se joace cu ele și poate chiar să le uite când vor pleca la facultate sau mai curând. Cine își știe viitorul? 
Nici Anca nu trebuie să și-l știe. Trebuie să-l aibă DESCHIS. Trebuie să-l trăiască, nu să aștepte cuminte într-un colț, ca o păpușă cu care nimeni nu vrea să se joace…



Pentru toată generația csf, n-ai csf Axana Golub este o forță a naturii! În vocabularul ei nu există “n-ai ce să faci”! Muncești, nu te milogești!
Lupți! Te iei și cu Dumnezeu de piept! Cum să-ți stea oamenii în cale? 
…oamenii, dacă sunt oameni, nu în cale să-ți stea, ci alături!


Nu-i așa că e frumoasă Anca? Poza de sus am stricat-o. Niciodată nu știu cum se stă la selfie :) Cea cu Ramona și păpușa exact ca ea e meritul fotografului Dragoș Borcănea - D-Studio. 

Ramona i-a creat Axanei o pagină de FB: Păpușile speranței. Intră, vorbește direct cu Axana. Comandă o păpușă sau donează cât poți. Nu te supăra dacă nu vine imediat. Bucură-te că are de lucru. Bucură-te să are o șansă. Scrie-i că aștepți. Păpușa și vești bune.

Scrie-i un gând frumos aici: https://www.facebook.com/papusilesperantei/

P.S. După articolul Ramonei, Axana are plină lista de comenzi până în Iulie. Pur și simplu nu mai este omenește posibil să facă mai mult o singură familie. Puteți să donați direct sau să fiți pregătiți să primiți păpușa de Crăciun. Ce dar mai frumos decât omenia? 

Pentru donații:
Donoaga Axenia
IBAN BCR: RO52RNCB0090153497690001
Cont PayPal: donoaga1981@gmail.com




Mai vreau o ultimă foaie albă. IWYT

$
0
0



Anca Șerban nu are blog. Dacă vi se pare că ar trebui să-și facă unul îi puteți trimite o încurajare pe contul de fb: 




Când începi să iubeşti e la fel ca atunci când începi să aşezi pe o foaie alba culori. Mai pui şi roz, şi puțin galben, un roşu aprins din pasiune. 
La început totu-i minunat! Toate culorile se prind de mână atât de cald. Simți că lumea capătă alt sens. Totul se învârte în acelaşi cerc ce nu încetează să te uimească şi să te facă să zâmbeşti, mai tare şi mai tare.
Însă, te trezeşti după un an că apar şi pete gri sau negre. 
Ce poți să faci? 
Să le ştergi. 
Şi încerci şi încerci... 
Prima pată începe să se ducă, se usucă de tot, iar acel loc ți se pare gata să primească o altă culoare - o culoare vie. Dar ce te faci când petele negre sunt din ce în ce mai dese, aducând o umbră acolo unde ar trebui să fie soare? Ştergi, că asta fac femeile, tot timpul încearcă să repare. 
Şi o iei de la capăt cu ştersul, cu uscatul, cu pusul altei culori în acel loc. Dar cât? Foaia începe să se uzeze. Petele negre tot acolo rămân, doar că tu le acoperi. Unde a stat un negru proeminent tu încerci să pui un roşu, dar nu va mai fi niciodată un roşu curat. Părțile rele le laşi în umbră înercând să scoți la lumină doar ce e frumos şi bun. Asta nu se poate! 
Când totul e praf, ca o femeie ce îşi are viața în propriile mâini, îți pui şorțul şi faci curățenie. Aşa că, arunci tot ce e dăunător pentru sufletul tău. Arunci foaia... dar în locul ei ce-ți rămâne? Umpli golul lăsat cu şiroaie de lacrimi, de resentimente, de sutele de momente ce-ți trec, poate, chiar în clipa ăsta prin minte.
Dar după ce vulcanul din tine a încetat să mai erupă liniştea se aşează. După un timp în care singurătatea devine prea apasătoare, îți dai seama că bărbatul are, până la urmă, rolul lui. 

Aşa că... încă o foaie albă, vă rog! Poate de data asta va fi ultima.

Q&A: De ce oamenii buni sunt cei care se stresează cel mai mult? + 5 metode antistres încercate de mine.

$
0
0


De fiecare dată când primesc o întrebare de genul “De ce oamenii buni sunt cei care se stresează cel mai mult?” îmi vine să o spun pe aia dreaptă: pentru că pe ei nu-i doare-n cur!
Pentru că oamenii buni nu se prefac că te ascultă când îți e greu și se îngrijorează pentru tine.  Ei caută soluții la problemele tale de parcă ar fi ale lor! Ce mai! Niște fraieri. Se ÎNCARCĂ în plus. 
Ceilalți? Nu te ascultă. Așteaptă doar să le vină rândul să vorbească. 
Nu își fac griji pentru tine. Cel mult se îngrijorează pentru ei. Că o să le ceri bani :))
Când par interesați… atunci e cel mai rău. O să povestească mai departe de o să ajungi și prin cartiere unde n-ai fost niciodată și o să-ți spună cineva chiar povestea ta “la o bârfă mică”. 
Metodele mele anti-stres VERIFICATE nu-s neapărat pentru toată lumea. Mai puțin ultima. 
Pentru că: 
  1. MERG LA SALĂ mai mult ca să las bestia să urle decât ca să pun sau să dau jos kile. Dă și tu în sac o jumătate de oră și să vezi ce efect are. Ca să nu mai zic de un antrenament hardcore de 90 de minute fără nicio pauză, când aparatul care-mi măsoară pulsul în permanență piuie jumătate din timp: HeartRateTooHigh. Da! Dar ce liniște se face după :)
  2. BEAU.Și apă, dar nu despre asta era vorba :) Un amic somelier avea o vorbă: pentru sănătatea dumneavoastră consumați 2 litri de lichide zilnic. Dacă vă interesează și fericirea, o parte din lichid să fie VIN. 
  3. CITESC. Nu e nimic mai antistres pe lumea asta decât să fii pregătit. Iar o carte bună e o viață… citită. Înveți fără să-ți dai seama. Te schimbi. Evoluezi. Un om mai “trecut prin viață” este clar un om care rezistă mai bine la stres. 
  4. ASCULT MUZICĂ ROCK. Cum? Rock-ul e antistres? Vezi primul punct. Eu nu pot să ascult “floricele pe câmpii” când sunt nervos, că mă calcă pe nervi și mai tare. Relaxare prin Chatarsis. Apropo: la sală aș fi mort fără căști. Bang & Olufsen, evident. Credeam că știți :)
  5. SUPLIMENTE. Mai e și primăvară! Magneziu și B6 din surse NATURALE. + Relaxirem Forte care schiar reduce stările de nervozitate. Dacă ești genul “insomniile sunt my 2nd life” chiar ți-l recomand. Induce o stare de somn odihnitor și relaxeaza musculatura. Se zice că îmbunătățește și memoria. Fapt verificat mai ales când ai ceva ce vrei de fapt… să uiți :)

Prietenii Muzei și în același timp autorii succesului Green Sugar (Laboratoarele Remedia) au un pachet ANTISTRES în care au pus TOT ce cred ei că ai nevoie pentru o lună de cură. Cu o zi nu se face primăvară :)

Intră pe link și folosește codul GUSTVERDE pentru 20% reducere. Ah! “reducere”. Alt cuvânt antistres :)) https://goo.gl/pz5j7J



P.S. Pentru cei care s-au mirat că n-am trecut și sex-ul la "antistres". Pentru mine sexul nu e o "metodă de relaxare", e un mod de viață :))

Cum sunt pozele astea… ca niște oglinzi miraculoase în care nu ne vedem cum suntem, ci cum am vrea să fim.

$
0
0




Am obiceiul să întorc complimentele. E un fel de mulțumesc. Însă nu o dată mi s-a întâmplat să scriu unui cititor sau unei cititoare “Și voi străluciți în poze”. 
Răspunsul a fost de multe ori sec: “Numai în poze”. 

Ce faci când ești cu cineva în poză și cu altcineva în gând? Și el sau ea fiind cu cineva în poză și cu gândul la tine?
Ce faci când ai niște poze de familie perfect retușate… 
…dar o viață de familie lipită cu scotch?
O mască triplă din care doar în cei șase ochi poți să ghicești adevărul.

Viața pe rețelele sociale tinde să devină un rai virtual. Femei frumoase și bărbați curajoși. Comentarii îndrăznețe de la bărbați care înghit în sec când sunt cu tine în lift. Cuvintele ies mai ușor din degete decât din gură. Laptopul ca o platoșă. Internetul ca un coi în plus. Culmea, nici așa mulți nu reușesc să aibă două…
Eu cred că am avut o șansă frumoasă cu acest 2nd life. Șansa de a fi noi înșine. De a găsi oameni ca noi. Era normal ca atunci când vezi câtă lume a apreciat clipul de la Creep pe Youtube să realizezi că și oamenii care “don’t belong here” aparțin unui grup. 
Am avut o șansă frumoasă, dar suntem pe cale să o ratăm. 
Laptopul poate și trebuie să fie canapeaua omului modern. Psihologia poate și trebuie să înțeleagă asta. 
Pagina ta poate și trebuie să fie o casă. A doua. Mai mare. Unde pot să vină și prietenii din State fără să zboare 14 ore. Instant. Bună, ce mai faci? 
Bine. 
Bine răspunzi când nu vrei să vorbești. 
Ești într-un bar discutând despre viață cu un străin la 1 noaptea. Lunea. Ce problemă ai? E normal să ai una, altfel erai acasă. 
Ești pe facebook la aceeași oră. Tot luni. Probabil tot cu un pahar în dreapta laptopului. Eu sunt stângaci :)))
Hai să nu ne mai ascundem. 
Vom avea mai puțini prieteni? 
Mulți nici nu vor prieteni. Vor admiratori. 
Lasă-i să se admire între ei. 
Eu și cu tine vrem lucruri adevărate. Iubire, ură, confesiuni, zâmbete, palme adevărate să fie!
Știți că mulți oameni ne-au criticat, pe mine și pe Muză, pentru un interviu în care spuneam că avem o dragoste cu năbădăi? Că ne certăm? Că ea a plecat definitiv? (de mai multe ori). 
De atunci m-am decis nu numai să nu ascund, dar să las să se vadă și mai tare că iubirea perfectă, cât mă duce pe mine capul, nu se întâmplă între oameni perfecți pentru simplul motiv că așa ceva nu există!!!
Am zis-o de când încă lucram în ProTV: 

Noi suntem două imperfecțiuni care se potrivesc perfect. 


Decât să fiu cu cine nu-mi place (sau cu cine nu mă mai place) pe o insulă exotică... mai bine în roata din Herăstrău, cu cine iubesc. 
Vezi poza? Ne-a făcut-o o prietenă și "excursia" a costat... 10 lei tura. O tâmpenie. O plăcere EXAGERAT de simplă. Puteam sta și pe bancă :)
Da, ca pensionarii. 

Binele simulat e ca orgasmul simulat: un rău machiat excepțional. 
Vezi să nu-ți rămână fața pe pernă. N-ai vrea să vezi nici tu, în oglinzile adevărate, cine ești. 


MEN ONLY “Ea nu pare implicată și eu vreau mai mult! Ce ar trebui să fac?” #2sites4everystory

$
0
0


Mai nou bărbații îi scriu… Muzei. Nu vă gândiți că-i fac curte. Sau cel puțin despre acele mesaje eu n-am aflat :)
Îi scriu despre alte femei, MUZELE LOR. 
Uneori ranchiunoase, alteori copilăroase. De cele mai multe ori AMBELE.
Îi scriu bărbați tineri îndrăgostiți de profesoare, bărbați care nu mai înțeleg cu cine s-au însurat când ajung la divorț, români care trăiesc și iubesc în Vest și câteodată un expat care “vrea să înțeleagă româncele”. 
Ea e clar mai gata să ajute decât mine, pentru că eu citesc întrebările așa: 
Tânărul cu profa - grădiniță
Divorțatul - axiomă. Toți ne cunoaștem nevestele la divorț
Expatul - nu vrea să înțeleagă româncele, ci să se culce cu ele fără să mai plătească. Și noi plătim pentru sex! :) O nuntă, un apartament și mobila costă mai mult decât masaj erotic pe 10 ani. Zilnic. 

Ați observat că a lipsit din serie partea cu românii care trăiesc în vest. Pentru că aici unul dintre mesaje chiar a prins-o pe Ramona și îi vom răspunde amândoi. Brace youselves!
“Sexul e minunat, comunicăm bine per total, dar ea nu pare implicată și eu vreau mai mult! Ce ar trebui să fac? Cum gândesc femeile?”

Muza: 



Cum gândesc femeile? Nici savanții nu vor știi să-ți răspundă la întrebarea asta  
Eu am ales aproape de fiecare dată să îmi asund fluturașii din stomac (mă refer la relațiile care sunt la început). 

Noi, femeile avem senzația că dacă transmitem prea mult vom primi mai puțin. 

Dacă te-ai aprins... o să-ți fie mai greu să "evaluezi" :)
Nu m-aș grăbi în locul tău să iau vreo decizie. E furmos să te aprinzi după cineva, chiar dacă din nefericire câteodată te stingi mai repede ca o țigară.

Eu: 

Cred că Muza l-a lămurit doar parțial. De unde știi dacă ascunde dragostea sau nu o are? 
Unii spun că ochii sunt ferestrele sufletului, dar e greu să vezi pe geam când tu te uiți doar în decolteu. 
Eu cred că NU OCHII, ACȚIUNILE SUNT FERESTRELE SUFLETULUI. 


Din ce face știi ce simte. 

Femeile Europei par atât de altfel uneori pentru că ele sunt obișnuite cu libertatea. Și cu bărbați atenți. Dar își doresc același lucru oriunde pe glob: să fie fericite. 

În locul înstrăinatului nostru simpatic, eu aș fi mai puțin disponibil, dar nu distant. 
Pasional când îmi vine, dar nu sufocant. 
Și după o partidă minunată de sex i-aș cere să se mute cu mine. Sau chiar să se mărite cu mine. 
Asta… dacă vreau.
Stai un pic? Dacă nu vreau, cine vorbea de implicare? 


Era o vreme când bărbații își furau iubitele în goana calului. Extrem, dar masculin. Acum avem mașini de 150 de cai. Degeaba. 




Fiecare OM contează! Începutul poveștii celor două minuni!

$
0
0



Înainte de orice sunt copiii. Nu pentru că n-am avea alte realizări, nu pentru că nu ne-am descurca și singuri. Nu-i facem să ne dea o cană cu apă. Vorba Muzei: poate n-o să ne fie sete. 
Toți copiii pleacă. 
Nu mai găsesc timp pentru noi, găsesc scuze. Și așa mai departe. 
Eu știu o mamă care fix asta își dorește. Să fie “părăsită” de cei doi pui ai ei, să meargă ei la facultate, să cunoască Daria niște băieți frumoși cu maniere discutabile și Darius fete pe care să le aducă acasă sau… să le ascundă că au părul mov, verde sau mov cu verde!
Acestă mamă a luptat mult pentru copiii ei. Nu vă grăbiți să spuneți că orice mamă luptă! Puține au asemenea războaie!
Jos pălăria în fața ta, Ingrid! Și respect pentru Ovidiu, care nu se dă bătut. 




Povestea. Spusă chiar de ei: 



Daria Mihaela si Darius Gabriel s-au nascut pe 23 aprilie 2015, la doar 27 saptamani gestationale. Desi era o zi de mare sarbatoare, in jurul nostru curgeau rauri de lacrimi de durere. Cantarind sub 1 kg si fara a respira la nastere, doctorii nu le-au dat nici o sansa de supravietuire. Cu toate acestea, dupa 86 zile de cosmar in sectia de terapie intensiva a Spitalului Municipal, dupa 86 zile cu stopuri cardiace, cu 13, respectiv 14 transfuzii de sange, tot felul de infectii, interventii laser pentru retinopatie si multe transferuri la alte spitale pentru investigatii (Darius avea o problema ortopedica aparent, insa nimeni nu a putut explica de ce, desi se nascuse cu picioarele in pozitie normala, cateva zile mai tarziu a fost gasit in incubator cu ele dupa urechi si in imposibilitatea de a le misca), dupa 86 de zile in care plangeam de fericire cand reuseau sa accepte 2-3 ml de lapte am plecat toti 3 acasa. Credeam ca ce a fost mai greu a trecut, insa din pacate greul abia de atunci incepea. Ni s-a recomandat sa ii vada un neurolog, pe Darius si un ortoped si sa facem kinetoterapie. Zis si facut, imediat ne-am infiintat in clinica de kinetoterapie pentru a face abonament si cateva zile mai tarziu in cabinetul neurologului. Acolo am inceput sa avem primele suspiciuni ca ceva nu este in regula. Desi medicul respectiv incercase sa ne incurajeze ca cei doi sunt ok si au doar o intarziere normala unor copii nascuti la 6 luni, ceva ne spunea ca nu e asa. Astfel am inceput sa alergam din cabinet in cabinet, la cei mai buni medici din Romania, la toate specializarile pentru a face investigatii pe toate planurile. Din toate ieseam zambind, mai putin din cabinetele de neurologie si ortopedie. In ele ceva se intampla...sau mai bine zis nu se intampla...nimeni nu ne raspundea la intrebari, ne trimiteau la alte si alte investigatii, la alti colegi, la alte spitale, in tara si in afara tarii. Dariei i-au pus diagnosticul de tertrapareza spastica... dupa cate site-uri medicale citisem ajunsesem sa punem noi acest diagnostic inainte ca medicii sa il confirme. La 1 an si 8 luni fata inca nu poate sta in fundulet, a inceput timid sa se tarasca. Dar la Darius era altceva...nimeni nu stia ce se intampla, nimeni nu stia si inca nu stie sa ne spuna unde este problema lui. 3 RMN-uri facute la cele mai bune aparate si medici din Romania, 6 EMG-uri, 5 radiografii, CT, n ecografii, n analize de sange si toate fara nici un folos, baiatul nu misca picioarele de la genunchi in jos si nici nu simte nimic desi coloana arata perfect. Cei mai buni neurologi din Romania nu au stiut sa ne puna un diagnostic. Am incercat si in Ucraina la o renumita clinica de recuperare, unde am obtinut rezultate pe partea de recuperare... dar nici acolo nu au vazut caz similar cu al baiatului si nu ne-au putut ajuta pentru mai departe. Picioarele lui raman in urma ca dezvoltare si nu raspund la niciun fel de tratament sau kinetoterapie. Pe langa asta, din cauza faptului ca a stat cu ele foarte mult timp in sus iar musculatura lui nu functioneaza, a dezvoltat o retractie care nu ii permite intinderea picioarelor, ele stand intr-un unghi de 30 grade. In acel punct ne-am blocat, sacul ajunsese de mult la fund. Si astfel am infiintat Asociatia Mini Bebe pentru a putea continua investigatiile si in afara tarii. In prezent suntem in discutii cu medici din Israel, Germania si Turcia, urmand ca in perioada urmatoarea sa ajungem la acestia pentru investigatii suplimentare.
UPDATE
Pe 14 ianuarie plecam în Israel plini de speranță și optimiști că vom veni de acolo cu un diagnostic pentru Darius și cu răspunsuri la întrebări la care nimeni nu știuse să ne răspundă. Ne-am întors cu inimile frânte, cu suspiciunea unui diagnostic cumplit pe care nici nu părinte nu l-ar putea accepta. Cu suspiciunea că în câțiva ani ne-am putea pierde copilul. Au urmat doua luni de incertitudini, de nopți nedormite, de gânduri întunecate, timp în care am continuat în țară investigațiile pentru boala de care era suspect Darius (amniotrofie spinala de tip 2), două luni în care am așteptat cu sufletul la gura rezultatele testelor genetice.
Pe 15 martie am primit rezultatul acestora și diagnosticul a fost infirmat. Tot pe 15 martie am văzut ce oameni minunați lucrează cu copiii noștri, am văzut în ochii doctorițelor, terapeuților și asistentelor lacrimi de fericire. Am simțit oameni aparent străini la fel de apropiați ca familia.
Suntem iar în punctul zero dar suntem mai fericiți ca oricând. O vom lua de la capăt cu investigațiile, cu testele genetice, cu medici de la noi și din afara țării, cu tot. Așa cum spuneam într-un post anterior, vom merge și până la capătul Pământului de va fi nevoie. Dar vom merge plini de speranță că cineva undeva are grijă de minunile noastre și ni le-a lăsat să ne bucurăm de ele.
Până aflăm un diagnostic suntem sfătuiți să continuăm intensiv cu terapia fizică, și astfel tot căutăm cele mai bune clinici și terapii. Cu ajutorul familiei, prietenilor și oamenilor cu suflet care s-au implicat și ne-au ajutat am ajuns de două ori la clinica din Ucraina iar în mai urmează să plecam pentru a treia oară. În iulie vom merge în Slovacia, la o alta clinica celebră pentru metodele de recuperare. Pe lângă acestea, pana acum am avut 12 internări la Centrul Național de Recuperare Nicolae Robanescu și în Sibiu. Iar intre internări zilnic terapie cu plată. 
Kineto Bobath, Voitja, Feldenkrais, metoda Kozijavkin, osteopatie, acupunctura, fizioterapie, ionizari, hidrokinetoterapie, masaj, ergoterapie, împachetări în parafină, apiterapie, tratamente naturiste, homeopate, cu ulei de Cannabis, stimulare cognitiva, luminoterapie, vibromasaj, delfinoterapia, Nirvana...sunt doar o parte din ceea ce am încercat și din ceea ce am făcut până acum și facem în continuare. Este obositor, costisitor, suntem mereu pe drumuri, două săptămâni pe lună spunem acasă unui salon de spital dar merita fiecare efort. Daria a început să stea în fundulet, în poziția W, care nu este una corecta dar este tipică diagnosticului ei. Acest lucru a ajutat-o foarte mult și din punct de vedere cognitiv, devenind mult mai activa, mai receptiva și mai atentă, recuperând și din întârzierea psihica. De asemenea, în ianuarie am reușit să scăpăm de mâncarea pasata, astfel că acum amândoi copiii mănâncă bucatele. Darius a început să meargă în patru labe alternând picioarele (înainte le trăgea târas după el), ceea ce înseamnă că o parte din mușchii piciorușelor lui reacționează, chiar dacă nu la nivelul normal. Poate pentru mulți sunt lucruri mărunte, neînsemnate, dar pentru noi sunt mari realizări, obținute cu foarte mult efort.
Astfel, orice ajutor, donatie, sponsorizare sau chiar o recomandare medicala ne-ar fi de mare folos in lupta noastra de a ii aduce pe cei doi cat mai aproape de o viata normala si independenta.
Cei care doresc sa redirectioneze cei 2% din impozitul pe venit ca persoana fizica sau cei 20% din impozitul pe profit ca persoana juridica sunt rugati sa ne trimita un mail pe care sa trimitem formularul, respectiv contractul completat cu datele asociatiei.
Cei care doresc sa doneze direct o pot face în contul de mai jos: 
ASOCIAȚIA MINI BEBE 
Cif: 36078027
Iban: RO83BUCU2021215948669RON
Banca: Alpha Bank





Acesta este începutul poveștii ei. Continuarea depinde și de noi!
SE POATE DONA ȘI PRIN SMS la 8828 cu textul DARIUS. 
2 EURO. 

Nu e mult, nu-i așa? #fiecareOMcontează

O vorbă bună sau orice mesaj care i-ar putea ajuta aici: 
Viewing all 1084 articles
Browse latest View live