Am învățat că pentru copiii noștri “a avea ce n-am avut noi când eram mici” nu înseamnă mai multe jucării. Ci MAI MULTE oportunități. Educație.
Am învățat că “eu sunt doar o fereastră deschisă pentru zborul visurilor tale” poate să fie o șosea cu două sensuri și fericirea e un joc în doi. Fiecare face ceva, nu doar “există”.
Am învățat că prea mulți oameni sunt singuri în doi și cred că timp împreună înseamnă când se uită amândoi la aceleași seriale. Muncește până vei deveni fanul tău!
Am învățat că toți avem nevoie de câte o îmbrățișare.
Mai ales când spunem “nu am chef azi”.
Că toți avem nevoie de dragoste.
Mai ales când nu facem nimic să o merităm.
Că toți vrem să rimăm.
Să iubim cu voce tare.
Să râdem ca nebunii până se îndreaptă lumea.
Toți vrem să contăm… pentru cineva care contează pentru noi!
Am învățat că nu știi nimic… până nu știi cine îți sunt prietenii.
Muza a trecut ieri pe lângă o firmă de pompe funebre și a zis “uite un magazin de viitor”.
Nu toată lumea a înțeles gluma.
Chiar dacă toată lumea are același viitor.
Fiica mea și-a cumpărat primele viniluri.
O să mai meargă fraza aia de agățat cu “vino la mine să-ți arăt colecția mea de discuri”?
Ce înveți în 40 (plus 4) de ani?
Că niciodată nu te oprești din învățat.
Că nu există o vârstă la care nu mai greșești.
Există doar oameni care preferă să greșească împreună cu tine. Viața e atât de frumoasă. Chiar dacă și ea s-ar putea să fie o greșeală a universului.
La mulți ani tuturor erorilor!
Vă doresc să fiți ca femeile… FATALE!