Nu cred că există cineva care să-și fi imaginat că Muza e normală la cap. Din păcate asta se întâmplă și la propriu. Are uneori migrene care o țin în casă câte trei zile. Atunci încerc să mă remarc spălând vasele și - uneori - mai sparg câte ceva :)
Astăzi o farfurie mică de la un set de cafea s-a spart fix pe din două, cu un zgomot de film de groază, aparent fără niciun motiv. Doar a intrat în contact cu niște apă fierbinte, dar asta n-ar fi trebuit să provoace “despărțirea” :)
Când i-am spus Muzei ce s-a întâmplat ea nu s-a mirat deloc:
-Avea o mică fisură. Greu de observat. Așa e și în relații și te miri de ce nu mai sunt împreună când totul părea perfect.
-Poftim filosofia porțelanului!
-Apa firbinte era amanta ;)
Muza are - la naiba! - dreptate. Din nou!
În multe relații nu se repară.
Se trece peste.
Fisurile nu se adâncesc în aparență. Nu este, cum să vă spun eu, un regres… progresiv.
Când vine un stres major nu apre încă o fisură. Crapă de tot.
Îți place blogul? Susține-l! Comandă FILOSOFIA SEXULUI sau/și PSIHOLOGIE PENTRU OAMENI OBIȘNUIȚI direct din link:
Nu știu dacă ați spart vreodată lemne cu toporul. Eu am spart, cot la cot cu o femeie de 60 de ani.
Îmi puneam toată forța și uneori nu reușeam.
Ea s-a amuzat și mi-a spus doar atât: Puterea nu contează. Lovește-l unde e deja crăpat.