Quantcast
Channel: Radu F. Constantinescu
Viewing all articles
Browse latest Browse all 1084

Înainte ca generațiile mai vechi să se plângă de cele mai noi ar fi bine să nu uite cine le-a educat :))

$
0
0



Nefericirea multor copii vine din dorința părinților de a avea tot ce n-am avut noi: bicicletă, jocuri pe calculator, ÎNCREDRE. 
E minunat ca un copil să crească înconjurat de încurajări, sprijin, să-l facem să aibă încredere. Dar o încredere realistă, nu tâmpenia asta motivațională în care totul e să vrei! 
Ce te faci când dai în comunitate peste alții care cred exact ca tine? Unul mai “special” decât altul! Ce te faci când descoperi că nu ești atât de “special”? Într-o lume în care toate piesele sunt “hit” înseamnă că niciuna nu este! Egalitatea în perfecțiune! 
Ce gogoașă care se sparge la primul contact cu cineva care îți spune “nu”!

Să luăm definiția de dicționar: SPECIÁL, -Ă, speciali, -e, adj. 



Care se deosebește de alte lucruri asemănătoare prin trăsături care îi sunt proprii; care se află numai la un lucru sau la o anumită categorie de lucruri; (adesea adverbial) care este făcut, destinat, rezervat pentru a corespunde unui anumit scop; p. ext. ieșit din comun, deosebit de bun, de valoros; excepțional… – Din fr. spécial, lat.specialis.

Ce facem dacă toți sunt speciali? Au toți în comun faptul că sunt ieșiți din comun?! 
Voințele tuturor sunt ca niște mici biluțe de oțel. Adorabile, că încă sunt mici, dar care mai mult se resping decât lucrează împreună. 
Pe cât de puternice le sunt voințele, pe atât de slabă pregătirea să lupte pentru ceea ce își doresc. Există un rău al binelui? 

Copiii noștri nu mai trebuie să lupte. 
E suficient să ceară. 
Tu așa ai obținut tot ce ai? 
Să nu te miri dacă “ăla mic” nu-ți seamănă! 


În loc să pornească de la o linie de start de la care să urce, copilul secolului XXI, căruia i s-a spus în familie că e un “rege” și care chiar se poartă ca un mic dictator, dă peste comunități întregi de “regi”. Și cade de la înălțimea tronului său imaginar până la nivelul unui “insuficient” la mate. Cade în grupul celor nepopulari. Se întâlnește cu prietenia, dar nu știe să o recunoască pentru că n-a mai întâlnit-o. El are acasă doi sclavi.
Despre sindromul micului dictator am citit în anii 90 și mi s-a părut o prostie.  Eu nu ridicam ochii când mă certa tata. Nu zic că era bine, dar noi nu am înlocuit o eroare cu soluția corectă. Am înlocuit-o cu altă eroare. De la bătaie pentru orice am ajuns la un sistem în care copilul nu mai este de vină pentru nimic. Am trecut dintr-o extremă în alta. Tocmai de dragul lor trebuie să ne revenim. 
Copilul trebuie să învețe responsabilitatea. 

Muncind pentru ca ei să aibă o școală mai bună… le-am lăsat o casă mai rece.

Cine i-a educat? TV-ul. Acestă curvă Standard definition & HD. CNA-ul ar trebui să pună avertismente de genul: Nu lăsați televizorul singur cu copiii. 
Nici telefonul mobil. 
Părinții le asigură traiul, dar “vedetele” îi învață CUM să trăiască. Ce trist. 
Poate am greșit. Dar am făcut-o din prea multă dragoste pentru voi. Am vrut să vă dăm sfaturi, lecții, corecții. Când ar fi trebuit să vă dăm doar exemplul personal. 
Ne-am comportat ca niște cârje. Încercând să vă sprijinim tot timpul. 
Îți mai aduci aminte ce s-a întâmplat cu roțile ajutătoare de la bicicletă? 
Le-ai aruncat când nu mai foloseau la nimic. 
Și acum vă grăbiți spre libertate. Plecați de acasă, unde “trebuia să urmați regulile părinților, care vă iubesc”, în lumea largă, unde trebuie să urmați regulile societății. Pe care o doare în cur de voi. 
Și chiar și atât cât îi pasă… NOI am făcut să-i pese. Pe vremea nostră nu se dădeau premii, se făcea pușcărie pentru un graffiti!
Când ești mai vinovat? Când dai greș sau când nu încerci? 
Când faci “greșit” sau când nu faci nimic? 
Recunosc deschis, generația mea, ieșită din comunism, a crezut că fericirea e măsurabilă. 
Depozitabilă. 
Numărabilă. 
Crește contul. 
Primești și dobândă. 
Am crezut că este cea mai mare realizare ca voi să aveți ce n-am avut noi în copilărie: biciclete, role, telefoane, laptop. Și le-ați avut pe toate în copilărie, mai puțin timp cu noi. 
Am spus: copiii noștri trebuie să fie mai bogați decât noi. 

Am greșit. Voi ar fi trebuit să fiți doar mai oameni. 


Acesta este un fragment din Psihologie pentru oameni obișnuiți, volumul al doilea (singurul care încă se mai găsește). Scoate-l din stoc cu o comandă aici: http://bit.ly/VolumulAlDoilea
Acum e fără parolă :)




Viewing all articles
Browse latest Browse all 1084

Trending Articles


Garda Felina Sezonul 1 Episodul 6


Doamnă


BMW E90 invarte, dar nu porneste


Curajosul prinț Ivandoe Sezonul 1 Episodul 01 dublat in romana


MApN intentioneaza, prin proiectul sustinut si de PSD, sa elimine...


Zbaterea unei vene sub ochii


Film – Un sef pe cinste (1964) – Une souris chez les hommes – vedeti aici filmul


pechinez


Hyalobarrier gel endo, 10 ml, Anika Therapeutics


Garaj tabla Pasteur 48