Viața nu a fost foarte rea cu Vero. I-a dat și inteligență. I-a dat și un chip frumos. Un singur lucru nu i-a dat (sau poate două): sâni! Era ca un băiețel dichisit, adorabil, dar într-un fel sau altul nu era chiar femeie după etaloanele momentului. În anul milei Domnului și al atenției distributive a trimisei lui pe Pământ, chirurgia plastică, acest lucru s-ar fi rezolvat în trei săptămâni cu tot cu convalescență. Durează mai puțin să-ți pui sâni decât să uiți un bărbat. Și doare mai puțin.
Din păcate pentru Vero, acestă poveste are loc prin anii 90, la scurt timp după “Revoluție”.
Într-o joacă, micuța Vero s-a dus la un casting pentru modele. Pe atunci aceste castinguri însemnau în proporție de peste 99% doar jumulirea gâsculițelor naive cu pretenții de podium. Norocul i-a surâs și a nimerit la un casting din unu la sută. În două săptămâni primea bilete pentru Paris! Dar acolo nimic nu arăta așa cum s-ar fi așteptat… Într-un apartament de 3 camere stăteau 6 modele. O moldoveancă a spus cu obidă: Ne-au înghesuit ca pe niște curve. Vero a glumit: Dacă eram curve am fi avut fiecare camera ei. Și în niciun caz n-ar fi fost paturi suprapuse.
Venirea la Paris li se păruse a fi succesul când de fapt nu era decât începutul. În fiecare săptămână unele fete plecau, altele veneau. Vero, care era foarte slabă de la natură nu avea nicio problemă să prindă contracte mici, dar dese pentru că în Franța erau la modă atunci modele moarte de foame și cât mai inocente, iar fața ei arăta ca de puștoaică de 14 ani. Atunci, nu acum, că acum unele puștoaice de 14 ani par mai în vârstă decât nevastă-mea.
Telefonul costa o avere așa că dorul de casă îi făcea din ce în ce mai rău. Nu se înțelegea cu fetele, fie pentru că modelingul nu e un sport de echipă, fie pentru că se schimbau prea repede și nu aveau timp să se cunoască. Doar cu o fată de la Chișinău, pe jumătate rusoaică, mai schimba două vorbe. Într-o zi rusoaica a organizat o ieșire nepermisă la vodcă și dans. Cei care cred că întâlnesc modele în club seară de seară nu strică să știe că ora la care începe programul acolo e mult mai târzie decât ora la care se culcă un model adevărat, mai ales când lucrează des. Așa că această “abatere” era un adevărat eveniment. În seara aceea au nimerit într-un club unde se organiza un concurs de Miss. Nimic serios, doar ca să fie atmosferă. Rusoaica a ieșit pe primul loc, Vero pe al doilea. Sticla de șampanie pe care au primit-o era mai proastă decât ce beau deja, dar panglica arăta foarte bine, exact ca una de la Miss Univers, că nici nu e greu.
Rusoaica a vrut s-o arunce imediat: Arată ca una de la morți! Veșnica pomenire a frumuseții de moment! Aveam una de-asta la Chișinău, făcută de mine. N-am câștigat niciodată un concurs de Miss, dar una de la mine de pe scară câștigase și avea o bandă de-asta pe care o purta prin casă, goală, când veneau bărbați la ea. Într-o zi am aflat că și prietenul meu a venit pe la ea și o plătea cu 50 de mărci. Auzi tu! 50 de mărci!?! Iar pe mie nu-mi dădea nici o înghețată! Mi-am făcut și eu una și i-am zis prostului că am câștigat-o la un mare concurs la București. L-am dus la oglinda de la dulapul cu haine și i-am zis tot timpul “Uită-te bine ce fuți”. A fost foarte impresionat. Mi-a lăsat și niște mărci. “Să-mi iau ceva frumos”. Din păcate și mărcile lui au fost la fel de false ca panglica mea de Miss.
Atunci mi-am promis să ajug la Paris și să fiu fericită cu altul. Prima parte a fost mai ușor de făcut. Tu de ce te-ai făcut model?
Pentru că n-am țâțe.
Au râs amândouă, apoi au plâns un pic, că așa e la băutură, dar dimineață, după ce s-au speriat una de alta când s-au văzut cu cearcăne, rusoaica i-a zis: Dacă pentru bărbați o faci, poți să te întorci în România. Când vor auzi că ai fost model în Franța nu te vor mai vedea ca pe o femeie șnur. Și mai am ceva pentru tine. Panglica mea de aseară.
Dar tu ai câștigat-o.
Cine mai știe asta în afară de noi?
Rusoaica a avut dreptate. Vero a avut bărbați la picioare din toate categoriile sociale, iar vestea că o fată din cartierul gri defilase în Franța a făcut repede înconjorul micului oraș deși atunci nu exista facebook. Ba chiar erau bărbați care se jurau că sânii mari sunt de-a dreptul vulgari!
Sora ei mai mică făcea bani cu poze “cu Vero la Paris”. 9 pe 12 = 5 lei.
Ba chiar și o verișoară și-a găsit soț pentru că “vară-sa-i model, frumusețea e în gene”.
Anii au trecut. Nimic nu s-a schimbat. Oamenilor le e mai greu să aprecieze cu mintea lor ce e frumos și aprecierea altora este ceva ce înțeleg mai ușor. În locul panglicii de Miss acum se poartă sutele de mii de like-uri pe instagram, acest Tinder mai fandosit, care pretinde că ar fi apărut de dragul artei fotografice.
Proverbul “Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie” se aplică doar oamenilor cu personalitate. Iar aceștia sunt, ca și cititorii de carte, din ce în ce mai puțini.
Cum a fost mai departe afli din carte :)
Psihologie pentru oameni obișnuiți.
Volumul al doilea.