Frumusețea nu garantează nimic. Nu cred că s-a făcut vreo statistică despre femeile înșelate care să ne spună dacă sunt mai des “traduse” cele banale sau cele considerate “speciale”, dar privind căsătoriile starurilor, care au nunți scumpe și divorțuri și mai scumpe, începi să înțelegi că nimic nu e garantat pe lume.
Ea era vedetă într-un oraș mai degrabă micuț, de provincie. Cum vă știu curioși, știu că deja ați exclus de pe listă Timișoara, Clujul, Iașiul. Pare puțin lucru să fii “vedetă” într-un oraș mic doar pentru cei care locuiesc într-un oraș mare și care nu știu ce înseamnă să te cunoască absolut toată lumea. În București și Pavel Bartoș poate să iasă să-și cumpere pantofi într-un Mall și să scape fără să-i ceară nici măcar un om autograf. Sunt atât de mulți oameni. Cu cât mai mulți, cu atât mai intim.
Haideți să mergem cu ea câțiva pași.
Polițistul din colț îi face semn că poate să treacă repede pe galben, dar ea oprește. Deși e frig trebuie să deschidă geamul, dacă tot a oprit și să răspundă la un salut “călduros”.
La magazin se mai deschide o casă special pentru ea. Lucru senzațional pentru un magazin în sunt doar două case de marcat și o singură casieriță.
Mai degrabă mignonă, cu o rochiță ca o umbrelă, pare o păpușă mecanică. Le zâmbește tuturor, chiar și interlopilor de la terasa de lângă tribunal, care nu i-au făcut niciodată nicio problemă. Deși are singura poșetă Moschino din oraș nu a fost niciodată tâlhărită. Au și băieții răi slăbiciunile lor.
În timp ce vorbește nimicuri se gândește tot timpul la același lucru: Nu scap dracului din fundătura asta!
Merge la canto mai rar și la sală mai des. A înțeles ea bine că sloganul “Doar vocea contează” e doar o vorbă care sună bine și n-are legătură cu realitatea. Până să-ți remarce frumusețea vocii toți se uită la piept. Păi, nu de acolo vine?
Deși are mii de admiratori, a avut doar doi iubiți. Primul a fost un coleg de liceu căruia i-a dat pași când l-a prins agățând cu textul “Eu sunt iubitul Mariei”. Oare cine era mai penibil? El, că o folosea ca pe o adeverință, sau ele, că picau la o asemenea replică?
Al doilea a fost un coleg de facultate, dar povestea a durat exact cât studiile. Fiecare s-a întors în orașul lui doar ca să descopere că e mai ușor să înveți la distanță decât să iubești la fel.
Și totuși atât noi care o însoțim, cât și Maria, care nu se aștepta la nimic deosebit în ziua aceea, vom avea o mare surpriză. Nu va cunoaște un bărbat, cum sunt sigur că vă așteptați. Va cunoaște doi, la aceeași petrecere. Un “prosper om de afaceri implicat în politica județului”, dar stabilit la București și un tânăr stabilit în Londra, care se străduia să ajungă acolo ce era ea deja aici.
A flirat cu amândoi. Să nu ne grăbim să zicem “ce ne spune asta despre ea ca om”.
Unul i-a trimis un buchet de flori la masă. Cu o carte de vizită. Celălalt i-a propus o vizită în oraș.
“Nu-ți trebuie ghid pentru trei străzi” i-a zis ea.
“Nu orașul vreau să-l cunosc mai bine”
Ei i se părea extraordinar de excitant să iasă cu un bărbat care nu știa cine este. Doar o fată frumoasă dintr-un oraș care e doar o bornă în drmul lui. Cel mai probabil asta va fi și ea. Doar o oprire. O săptămână sau chiar mai puțin, o noapte.
“Mergem cu mașina ta sau cu a mea?”
“Eu n-am. Nu mai bine mergem pe jos?”
“Nu știu ce femei ai cunoscut tu la Londra, dar pe noi, româncele mândre, ne omoară tocurile astea de 12. Mergem pe jos doar dacă mă iei în brațe”.
“E o invitație?”
“Dacă ai nevoie de invitație, atunci nu e”
…
Tudor era tot visase la un bărbat și acum, când visul o ținea de mână, o mușca de buze, îi ridica fusta în mijlocul străzii ca în filmele din capul ei, simți brusc cum se panichează.
-Toată lumea mă cunoaște aici. Hai să mergem cu mașina mea. Știu o pensiune la vreo 30 de km.
L-a lăsat pe el în mașină și a plătit ea camera. Recepționera abia aștepta să se culce la loc, așa că n-a mai stat când i-a zis că “se duce după bagaje” și s-a întors cu el.
“Visul” tocmai îi băga mâna în chiloți când s-a trezit că-i spune cu o voce care parcă nu era a ei: Asta e o greșeală.
Au greșit de mai multe ori până dimineață. Au greșit în pat, au greșit în cabina de duș, au greșit pe ușa de la intrare care pentru nu știu ce motiv o excita îngrozitor.
La început au greșit protejat, dar asta ar fi însemnat să se oprească la trei greșeli.
A patra greșeală a fost ca un nou început și a devenit repede clar că nu va fi ultima.
Tudor a plecat înapoi la Londra. Îi trimitea zilnic mesaje, poze, îi spunea să vină să trăiască împreună acolo deși el avea un coleg de cameră pentru că nu-și putea plăti singur chiria.
Celălalt i-a trimis însă flori, mașina lui când ea a rămas fără, un instalator când i s-a spart o țeavă, ba chiar și un pian cu coadă pe care i l-a trimis înapoi pentru că e “minunat, dar nu încape la mine”.
Credea că omul va înțelege aluzia.
Tudor însă pleca din ce în ce mai mult. În primele săptămâni deși era la Londra părea aici și ea se îndrăgostea de el din mesaje parcă mai rău decât din sex. Unii ar spune că e relevant și faptul că ei îi era groaznic de rușine să scrie “sex” într-un mesaj și folosea un diminutiv copilăros: sexsuț.
Tudor o ironiza. Celălalt părea să o accepte așa cum este, lăsând impresia că pentru el chiar și un răspuns în doi peri este o bucurie. Măcar îi răspunde.
Chiar în momentul când părea că totul s-a aranjat, Tudor avea în sfârșit un loc numai al lui la Londra, un oraș al dracului de scump, Maria (pe care vă mai spun o dată că nu o cheamă deloc Maria) a luat o decizie care m-a surprins doar pe jumătate.
S-a căsătorit.
În orășelul ei mic a fost un eveniment foarte mare.
Mi-a spus foarte sigură pe ea: am avut de ales între un bărbat pe care cred că îl iubesc, dar care n-ar schimba mare lucru în viața lui pentru mine, și un bărbat care mă iubește. Și sunt sigură că mă va iubi indiferent ce aș face.
Acesta este un fragment din Psihologie pentru oameni obișnuiți. Al doilea volum. Singurul care se mai găsește.
Comandă-l acum dacă ai curaj să privești lumea printr-o lupă care ne arată exact așa cum suntem noi ;)