Omul bun e prost.
Omul bun se gândește
(tot el!)
unde a greșit!
Bine, de greșit, a greșit, dar nu în ce a făcut, ci în “cu cine a făcut”.
Nu a greșit în ce a vorbit. A greșit că a vorbit cu un om pe care ar fi trebuit să-l evite.
Prieteni, câtă lume între noi. Câți sunt îmbrăcați bine, dar goi. Câți vor să împartă cu tine un suc și când dau de greu se duc. Câți vin când dai un vin, dar pleacă la cel mai mic chin.
Mulți vor să împartă cu tine doar ce ai tu!
Învață să le spui un mare nu și nu te întrista când pleacă. Lasă liber un loc pe care oricum nu-l ocupau.
Donec eris felix,multos numerabis amicos.
Atâta timp cât vei fi fericit (cât îți va merge bine) vei număra mulți prieteni.
Omul care a scris asta are o statuie în Constanța, dar statuia nu vorbește. Opera lui Ovidiu și viața lui vorbesc mai bine. Poetul a fost exilat în Tomis, Constanța de acum, care pe atunci nu era un loc de relaxare și party. Stațiunea Mamaia era… fată mare.
Abia peste 2000 de ani urmau să apară Loft, Fratelli și Ego. Ego-ul lui Ovidu era praf! Dar din această mare lovitură ni s-a transmis o mare lecție.
Oamenii erau puțini și pe atunci.
Doar lumea era multă.