Formula evaluării corecte a dorințelor. deltaT x e = D
Romanele siropoase au transformat cuvântul “dorință” în ceva care ține doar de carnal. Uite că orice bărbat poate să-și dorească și altceva în afară de femeie. Să fiu mai înalt, să învăț germană, un cont în care cel mai lung număr să nu mai fie iban-ul, noul bmw electric, o casă nouă, un câine (fără aluzii, vă rog) sau să am din nou 20 de ani și mintea mea de acum.
Desigur, adesea acestea sunt dorințe secundare, borne de atins în calea spre dorința de femeie. Mai ales acel gen de femei impresionabil de mărimea acareturilor bărbatului, indiferent dacă vorbim de casă, mașină, avere sau pulă.
Și totuși pot să-mi doresc să câștige echipa favorită. Asta sigur nu o vreau pentru a impresiona o femeie. N-am auzit replică de agățat de genul “știi… eu țin cu Barcelona”.
Am vorbit literalmente cu mii de oameni pe net și sute de oameni față în față despre ce își doresc cel mai tare. Într-o proporție covârșitoare, când i-am întrebat ce își doresc mi-au vorbit despre ce își voiau să obțină. Foarte puțini despre ce își doreau să păstreze. Motiv pentru care cu mulți dintre ei am mai avut cel puțin o discuție, despre ce își doreau să recâștige.
Adevăratele dorințe sunt cele pentru care ești gata să lupți mult timp. Poate chiar ani. Poate chiar toată viața. Am notat timpul petrecut în urmărirea unui scop cu delta T.
Adevăratele dorințe sunt cele pentru care ești gata să muncești oricât. Să-ți pui pe masă ca miză toată energia. Efort și bani, pentru că eu văd banii ca pe niște baterii ca au înmagazinat un efort anterior. Am notat acest cumul de energie cu e.
Timpul alocat înmulțit cu energia îți dă dimensiunea dorinței. Am ales înmulțirea pentru că dacă oricare dintre ele (energie sau timp) are valoarea zero… și dorința ta tot un zero este.
Dar formula noastră nu se aplică doar până când ajungi unde ți-ai dorit. Dacă timpul alocat și energia cheltuită se reduc la zero după ce ai obținut ce-ai vrut înseamnă că dorința a murit. Lucru care se întâmplă frecvent cu bunurile materiale și de-asta nimeni nu mă va opri să cred că, dacă există o cale sigură spre fericire, acumularea de bunuri materiale sigur nu e aceea.
În primul volum din Psihologie pentru oameni obișnuiți am încercat să răspundem la întrebarea dacă dorințele tale sunt chiar ale tale sau sunt implantate de societate, de vânzători abili și chiar de femeia de lângă tine știind că “atunci când vine vorba de seducție bărbații sunt doar amatori”.
De data aceasta pornim de la premisa că sunt oricum prea multe scopuri pentru o singură viață și lista cu ceea ce vrem va fi mereu mai apetisantă decât aceea cu ce avem. Așa că am inventat la un pahar cu vin formula simplistă de mai sus ca să îi ajutăm pe alții să își ierarhizeze dorințele și astefel să aibă mai mult timp pentru cele esențiale.
Paradoxal sau nu, primii care au avut un șoc am fost chiar noi. Știți doar cum e… e mai ușor să vezi că alții greșesc decât să admiți că tu alergi după doi iepuri, după o sută de iepuri chiar, dar niciunul nu ar conta prea mult.
Prima palmă pe care a trebui să ne-o dăm a fost când ne-am dat seama că adesea alergăm după lucruri ușor de obținut sau la modă pentru că lucrurile mari par prea intimidante. Cartea de față este un asemenea scop intimidant. Am avut nevoie de 3 ani și totuși am considerat finalizat doar primul volum, pentru cel de față am mai șlefuit încă aproape un an deși materialul era deja sistematizat!
Dorințe mai mici și în unele cazuri mai profitabile ne stăteau în drum. Mici comodități, la fel.
Erau chiar momente când timpul în sine era o problemă, nu pentru că nu l-am fi avut, dar pentru că mai sunt atâtea de făcut și “cum se poate să nu trăiești un pic, să te răsfeți sau chiar să lenevești un pic?”
Muza s-a recunoscut deja un pic hedonistă. Eu am fost nevoit să mă recunosc un pic prea impulsiv. Multă energie pe spații înguste.
Am făcut chiar un joc.
Care nu e joc.
Să presupunem că ne îndeplinim o dorință sau alta. Ce ar urma?
Când răspunsul nu e satsfăcător… disciplina trebuie să intervină. Zece dorințe mici nu fac cât una mare. Un dressing plin cu haine și pantofi care costă împreună cât o firmă nu valorează cât un start up!
E nevoie de un pic de muncă, dar s-ar putea să descoperi că fiecare dorință neînsemnată e o pietricică într-un rucsac pe care îl duci în spate și când sunt al dracului de multe atârnă greu. Un balast care poate să împiedice chiar și un balon uriaș să se ridice.
Golește rucsacul, pune-le pe toate pe masă, cântărește-le, mai scapă de o parte din ele, amână câteva și o să vezi că reușești să o duci pe cea mai mare până în punctul în care mulți se vor întreba “cum a reușit”. Dar ai mare grijă să fie a ta. Piatra. Dorința.
Cei mai mulți oameni au impresia că muncesc pe brânci
pentru ceea ce vor.
De fapt muncesc pentru ce vor alții.
Acesta este un fragment din noua carte.
Comand-o direct din link sau cu un click pe poză :) https://goo.gl/QmTGeX
