Tatiana Ionescu mi-a scris simplu.
Fără "Te urmăresc",
fără "ești cel mai bun",
fără orice fel de pupat undeva cum cred mulți că ușurează publicarea unui text.
CALITATEA textului este singura care determină publicarea. Sinceritatea emoției este și ea esențială.
"Buna Radu. Textul asta ar trebui trimis in alta parte, dar nu isi are rostul, asa ca ti-l trimit tie. Poate te inspira in ceva mai bun"
Observați că n-a zis nici măcar "te rog"? :) Cojones!
I-am răspuns. Nu foarte repede. Că vreau să-l public cu mici modificări. Nu a fost de acord. "N-aș mai fi eu"
Eram perplex. Mai rămânea să-mi spună "Nu poți să "coafezi" o emoție". Eu nu cred că textul acesta este un adio. Nici o răzbunare. Mai vorbim după ce îl citiți.
Nu mi-e dor de tine. Ai stat destul! Asteptam de mult sa pleci pentru ca singura nu cred ca as fi putut sa te dau afara. Nu din casa. Din casa te-am dat de multe ori... de cam atatea ori de cate te-am implorat sa vii inapoi.
Din suflet in schimb nu am putut sa te scot niciodata. Asa ca ai plecat tu... si eu m-am simtit libera.
Nu am plans. Pentru prima data in atatia ani, nu am plans. Nu mai aveam de ce. Am plans atata cat ai stat langa mine incat acum chiar nu mai avea rost. Acum doar am zambit. Putin amar ce-i drept. Nu m-am asteptat niciodata ca cel care este parasit sa fie cel ce pleaca de fapt. Tu mi-ai spus mie sa ne despartim.. asa cum ai spus de multe ori stiind ca eu o sa fiu tot acolo. De data asta eu am plecat. Nu plangand, nu reprosand, nefacand nimic din ceea ce era firesc. Am fost impreuna atatia ani incat ne cunosteam prea bine unul pe celalalt. Doua minute sunt suficiente cat sa stabilim ca fiecare trebuie sa plece pe drumul lui. Restul se spune prin priviri. Si pentru asta ai nevoie de doar cateva secunde.
Tu ai inteles in privirea mea ca m-ai dezamagit inca o data. Pacat ca dupa atata timp tot nu ma cunosti. Nu era dezamagire. Era resemnare. Eu am inteles ca tu nu o sa te schimbi. Mi-a luat ceva timp, dar am inteles. Sunt berbec ce-i drept, incapatanata sa cred ca tot o sa fie bine. Doar ca de data asta e cazul sa lasam astrele sa isi vada de ale lor. Nu o sa fie bine pentru noi. O sa fie bine pentru mine, fara tine. Poate si poate pentru tine fara noi, desi am inteles ca Îţi e greu fara mine... mi-a fost si mie mult timp. Doar ca mie mi-a fost greu cu tine.
Nu imi e dor de tine. Dar imi e dor de ceva ce nu am stiut ca am pana in momentul in care am pierdut... nu mai stiu sa privesc un om fara sa nu ma gandesc ca imi va face rau. La fel cum nu mai stiu sa ma bucur de nimic.
Cineva mi-a spus recent ca ar trebui sa ies din nou, sa cunosc oameni, sa imi dau o sansa.
Sincer, e usor sa incerci sa cunosti pe cineva nou. Poate fi chiar placut sau amuzant. Ceea ce e mai greu de facut este sa iti faci din nou planuri cu un om, sa visezi langa el, sa il lasi sa iti vada slabiciunile, defectele, fricile, sa il lasi sa intre in viata ta si sa iti asumi din nou riscul sa se termine la fel. Poate sa fie bine... sau poate sa fie la fel de rau...
Nu m-am decis inca daca dupa tine sunt o optimista sau o pesimista.
Dar stiu ca dupa tine nu mai sunt eu.
Ai luat ceva din mine cand AM plecat. Si nu stiu cum sa ma regasesc.
Nu mi-e dor de tine. Mi-e dor de ce eram langa tine si de ceea ce simt ca nu mai pot fi nici macar langa tine care ma cunosti deja, nu mai zic langa altul...
Si altul poate fi chiar bun... dar cred ca buna nu mai sunt eu