Articolul inițial aici:
FEMEIA PE CARE O IUBESC E "OCUPATĂ"ÎNTR-UN MOD APARTE. N-ARE SOȚ, DAR ARE DOI COPII. PE MINE NU MĂ SPERIE, DAR TOȚI PRIETENII ÎMI ZIC CĂ-S NEBUN!
A fost o mare dilemă cu acest "drept la replică".
Există și bărbați care își cresc singuri (sau aproape) copiii. Trei dintre ei mi-au scris în rpivat. Toți cei trei au oscilat dacă să rămână anonimi sau să accepte să le fac cunoscută și identitatea. Nu doar povestea.
De ce dilemă? Păi, mi-a zis unul dintre ei, mai cu simțul umorului, “dacă se înțelege că ți-am scris ca la matrimoniale? Să găsesc pe una?”.
Povestea lui va fi prima. O să-i spunem Ironicul.
Nu-l cheamă Nicu, dar l-am putea boteza iroNicu’. Are un băiețel simpatic foc și câte o poantă la fiecare două replici. Ca orice tip cu simțul umorului iroNicu’ nu are probleme să “agațe” câte o mândră. Problema apare când își deschide sufletul și le spune că are un copil. Ultimele lui 3 relații s-au terminat brutal imediat după această mărturisire.
Una chiar i-a reproșat: De ce nu mi-ai spus din prima?
Păi? Ce era să spună omul? Bună, mi-ar plăcea să ne cunoaștem mai bine, apropo, am un băiețel pe care îl cresc singur!??!
Asta-i replică de agățat?
Pe cel de-al doilea l-aș numi Încăpățânatul. Munca i-a adus mereu satisfacții, e un profesionist respectat în domeniul lui, un mentor și mulți alții îi cer consilierea. Viața a fost mai puțin cinstită și i-a pus mereu piedici. Încăpățânatul nu s-a lăsat. Chiar și atunci când a pierdut, n-a fost făcut KO de probleme. A pierdut în prelungiri. A pierdut la puncte. A pierdut dramatic. E un exemplu de determinare chiar și pentru mine. Pretențios la femei și vaccinat după ce mai multe încercări au eșuat, trăiește doar în relații paralele. Copila într-o parte. Iubita în alta. Întrebarea lui este a tuturor: De ce se sperie femeile?
Al treilea este tatăl-mămă modelul legat fără voie. O să-i zicem simplu, Ghinionistul. Simpatic, cu vorbele la el, temeperament un pic mai dificil, este în ceea ce s-ar numi o custodie comună. Timpul e împărțit. Banii îi dă mai mult el. Unde e problema?
Vă mărturisesc că am fost la doi pași să cer unui prieten să scrie acest articol. Fiind o persoană publică și în același timp un tată care își crește copilul (DAR și-a și refăcut viața aparent cu succes) el ar fi fost poate mai relevant decât mine. Pe cât e de public, pe atât e de discret, așa că am renunțat la propunere cu telefonul în mână. Poate citește și mă sună singur :))
Problemele la tații singuri sunt altele decât la mamele singure. Nu vorbesc din cărți, că literatura de specialitate e plină de clișee pe care nu le-am întâlnit în viața reală. O să vă spun însă lucruri care chiar s-au întâmplat și care sperie femeile. Uneori aiurea, alteori pe bună dreptate.
Aș numi prima problemă Sindromul Atlas. Titanul Atlas a fost condamnat de Zeus să țină în spate bolta cerească. El a încercat să-l păcălească pe Hercule să o țină în locul lui, dar Hercule nu avea numai mușchi așa că Atlas a rămas cu greutatea.
Femeia, mai ales când nu are copil, simte că ar putea să fie păcălită să preia toată greutatea creșterii unui copil. Că doar i-o fi ajuns și bărbatului acela.
E o grijă care nu e paranoia. Din păcate mulți bărbați ajung să aprecieze contribuția femeii în familie mai ales când trebuie să facă totul singuri. Și, da, vor un ajutor. Problema e când femeia se teme că doar asta vor.
A doua problemă des întâlnită, de data asta la femei care au un copil, este de tipul Cenușăreasa. Cine va fi Cenușăreasa în noua familie? Mai ales dacă bărbatul câștigă foarte bine e firesc ca femeia să se teamă că în această postură va fi copilul ei.
A treia (și cea mai frecventă) e timingul. Poate nici nu se gândea să rămână însărcinată și brusc se trezește că ar putea avea teme de făcut cu un copil gata născut, crescut și botezat. Poate îi ieșise la un test din astea de pe facebook că o să aibă în 2018 un băiețel pe nume Tudor și - bang! - deja are unul pe care chiar Tudor îl cheamă. În test nu spuneau și ce vârstă o să aibă :))
Răspunsul ei este NU. Dar se poate traduce… nu acum.
De ce arăt problemele în loc să dau soluțiile?
Pentru că
în problemele sufletului nu există un singur răspuns corect!
Veți vedea asta și în noua carte.
Domnilor, problemele sunt cam aceleași. Soluțiile țin de fiecare cuplu.
Pentru femei am însă o întrebare. Că toate îmi scrieți că vreți un bărbat puternic, care să nu fugă de responsabilități. Faptul că n-a fugit de rolul de tată, unul extrem de greu când nu îl împarți cu o mamă, nu vi se pare un test pe care acești oameni l-au trecut cu brio?
Data viitoare când vă mai plângeți că nu găsiți bărbați adevărați amintiți-vă vorbele mele. Poate unuia dintre cei trei despre care vorbesc chiar voi i-ați spus “Îmi pare rău, dar așa nu te iau”.
Până ți-a venit mintea la loc… l-a luat alta.
Ți se părea că 3 într-o casă sunteți prea mulți. Acum că ești doar tu te plângi de singurătate. Oare nu cumva o meriți?