Am o relație extrem de ireverențioasă cu Muza. De exemplu miștourile despre cum m-am născut eu “înaintea internetului” sunt la ordinea zilei. Poate o să vă povestesc cândva și de ce cred că de la prea multă seriozitate în cuplu nu li se mai scoală multora. E nevoie de un pic de obrăznicie.
Fiind într-adevăr născut înaintea internetului, care n-a avut mamă, doar tați în frunte cu Tim Berners-Lee, m-am bucurat enorm de toată acestă deschidere și nu sunt unul dintre cei care regretă scrisorile de dragoste primite în cutia poștală. Poate și pentru că am avut parte de așa ceva și - dincolo de “cât de romantic e” - trebuie să vă zic că era chinuitor să scrii astăzi, să o primească peste 3-4 zile și să primești înapoi răspuns în alte 3-4!
Și totuși lucrurile au luat-o complet razna!
1. Mereu a existat o diferență între “educație” și “școală”.
Cei șapte ani de acasă sunt educație, cărțile pe care le citești, filmele pe care le-ai văzut, jocurile, toate sunt educație! Sigur că și muzica, chiar și manelele, că există și proastă educație :)))
Acum la toate acestea se adaugă una care credeam că ne va elibera: educația prin internet! Eram prea tânăr pe atunci ca să înțeleg că lumea nu o să facă o mare coadă să intre pe wikipedia!
Așadar profesorul cel mai influent al copilului tău s-ar putea să fie un vlogger fără prea multă școală. Știu că n-o să-ți pice bine, dar putem rezuma acest paradox așa: copilul tău este educat de un… incult.
2. Mulți copii își respectă (încă) părinții. Dar țin cont de sfaturile celor pe care îi admiră.
Părinții trebuie să fie “influenceri” pentru copiii lor!! Copilul tău trebuie să VREA să fie ca tine. Punct. Dacă nu reușești asta l-ai pierdut. Nu să aibă aceeași carieră, nu să meargă la aceleași sporturi, să fie ca tine ca om. Eu nu m-am dus la ASE, ca tata, dar mi-am dorit să fiu șef de promoție, ca el, încă de când nu știam ce înseamnă asta. Am aflat mai apoi că e tare greu. El a făcut box, eu am mers pe alte sporturi de contact, dar ideea că există o “responsabilitate a pumnilor” s-a pasat dintr-o generație în alta.
3. Traficul nu crede-n lacrimi!
Primesc aproape zilnic oferte de parteneriere de la site-uri cu foarte mult trafic. Vor și articole de la mine, special scrise pentru ei. Cum îi refuz pe cei mai mulți, se mulțumesc să le fure, pardon, să le adapteze, ca și până acum.
De ce refuz?
Pentru că ideea nu e să scrii ce e adevărat. Ideea e să scrii ce ar putea să creadă cât mai mulți oameni că e adevărat.
La fel, nu ți se cere să scrii ce crezi. Ți se cere să scrii ceva ușor de înghițit pentru cât mai multă lume.
Știri false, știri exagerate, comentatori care n-au altă treabă cu subiectul decât că l-au văzut la tv, o lumânare cu mesajul "A murit!"și un link ca să vezi cine, ORICE E SCUZABIL PENTRU UN PUMN DE LIKE-URI ȘI O GĂLEATĂ DE IMPRESSIONS!
Există așa o manelizare a internetului încât în curând nivelul va ajunge mai jos decât în versurile unde banii rimează cu dușmanii. Mai ales că trebuie să recunoaștem, e o afirmație “corectă” :)) banii rimează cu dușmanii și la propriu și la figurat :))
4. Controlul parental e o iluzie pentru fraieri.
Pur și simplu nu mai există controlul prin interzicere! Făcea, desigur, și mult rău. Nu aveai voie să vorbești cu copiii vecinului care era în pușcărie, de exemplu sau nu aveai voie să citești o anumită carte pe care ți-o confiscau. Sau pur și simplu erai pedepsit și închis în camera ta. Acum toată planeta trece prin camera copilului! Cu tot cu curve, droguri, filme porno, etc!
Iar dacă te crezi deștept că i-ai tăiat internetul… wake up. Pe vremea lui Ceaușescu i se punea băiatului lacăt la telefon (mai mult să nu consume, decât să nu vorbească) și - desigur - suna fata! Culmea, în condițiile în care telefonul fetei era scos din priză dus la o vecină. Cum făcuse? Cumpărase cu banii de covrigi un “telefon de intervenții”. Arăta ca un receptor pe care era montat direct discul cu care se forma. Îl ținea ascuns și nimeni nu l-a găsit deși era mare. TU, CARE I-AI “TĂIAT” INTERNETUL, CREZI CĂ POȚI SĂ-I GĂSEȘTI CARTELA PREPAY CU CELĂLALT NUMĂR???!
Știi cât de puțin costă una? Să mai vorbim și de vecinii cu wifi puternic, dar parole slabe?
5. Toți am avut în cartier un “tip cool” care ne era un fel de model. Dar noi știam mai multe despre cum era acel tip cu adevărat, acum nici nu știi dacă e tip :))
Nu. Nu e o discuție despre sex, deși chiar astăzi am avut una dură despre pedofili care intră pe site-urile frecventate doar de copii și se dau drept fetițe de 12 ani.
Este o discuție despre “like-abilitate”. Băiatul cool de pe strada mea nu făcea mereu câte ceva “ca să ne placă nouă”. Dar îl plăcea fata aia pe care o plăceam toți. Era un singur “love”, care făcea cât un cartier de like-uri!!
Nu-și trăia viața în public. Noi încercam să aflăm câte ceva.
Cât de mult s-a schimbat totul!
Vrei să fii ca un influencer?
Cum pare să fie…
… sau cum este?
Mâine, la aceeași oră :)
Următoarele 5 "incomode"