Domnișoara în cauză m-a rugat cu cerul și cu pământul să nu cumva să-i dau numele.
Nu era cazul, pentru că eu am un cult pentru discreție care cred că e unul dintre punctele forte care au dus blogul până aici. Însă într-un articol viitor voi vorbi și despre curajul virtual, care îi face pe cei mai mulți să fie mai sinceri sau doar mai răi când se știu la adăpost în spatele unui ecran.
Varianta scurtă de răspuns e așa: În cele mai multe cazuri NU iubim. Dacă dragostea era pe toate drumurile se scriau mai puține romane despre ea. Se făceau mai puține filme. Se compuneau mai puține cântece. Ați văzut voi un hit despre “un nou job”? Nici măcar despre pierderea unui job bun. Dar despre pierderea unei femei? SUTE! MII! MILIOANE!
Asta și pentru că, potrivit unui studiu, 65% dintre americani au joburi pe care le urăsc sau sunt acolo prezenți doar “fizic”. Mie frică să mă gândesc care ar fi procentul în România.
NU iubim pentru că e greu. Sociatatea l-a convins pe individ să se concentreze pe “a lua”. Suntem mai egocentrici decât oricând. O lume mai bună e una în care îmi e mie mai bine. La fel și un cuplu. Știu că o să pierd cel puțin o mie de cititori și cititoare spunând asta, dar TREBUIE să o spun.
Multe femei nu și-au iubit niciodată soții! Iubeau doar ce erau ei dispuși să facă pentru ele!
Și mulți bărbați cu posibilități materiale n-au căutat niciodată o femeie care să le placă lor. Ci să le placă TUTUROR. Un trofeu, un animal de casă, care când se dă jos din mașina de lux să se potrivească perfect cu brandul.
Dar ambele idei merită mai multă atenție și vor fi explicate în volumul al doilea din Psihologie pentru oameni obișnuiți.
Am cam dat de pământ cu dragostea?
Nici pomeneală.
Am pus degetul pe o rană numită educație. Nicio programă școlară nu s-a obosit să-i educe emoțional pe copii. Știm mai multe despre chimia organică decât despre chimia între un bărbat și o femeie.
Știm ce vrea societatea să știm. Economia trebuie să funcționeze. Nu familia.
Ca să ne putem BUCURA unii de alții ar trebui să creștem cu încredere.
Iar ca să nu fim dependenți emoțional, ar trebui să ne intereseze doar ce oferim. Nu ce primim. Acesta e singura independență reală! Nu-mi caut jumătatea PENTRU CĂ SUNT UN BĂRBAT ÎNTREG.
Creștem cu frici. Ne sperie că am putea să rămânem singuri, așa că ne mulțumim cu ceva 2nd best. E mai bine decât nimic, nu?
Nu e. Să luăm, de exemplu, sărbătorile. Ele sunt frumoase atunci când le petreci cu oameni care le dau sens.
Altfel ești ca într-un text mai vechi. Doi oameni singuri care au același nume pe ușă.
Doi condamnați la nefericire. Care în loc să împartă aceeași dragoste, împart aceeași celulă.
P.S. Citește cărți. Nu citate. Citatele sunt ca un one night stand...
Link: https://goo.gl/NhwTxV