Muza: Really? OMG! Fetele zic așa ceva!
Nu te amenință și că te spune? :)
Îmi dau seama pe zi ce trece că eu nu pot să analizez pe toate părțile câte o situație și nici nu sunt făcută să menajez sentimentele nimănui. Nu mă interesează nici dacă nu a avut jucării când era mic, nici dacă a fost un copil care răcea tot timpul sub fularul atent strâns de mămică, nici dacă a fost scutit de orele de educație fizică.
E bărbat? Să se ridice la înălțimea așteptărilor.
Nici eu n-am avut bicicletă, role sau minge pentru că părinții voiau să mă protejeze de orice risc.
Și uite că am riscat cu o facultate cum e cea de arte, care, zic haterii, “nu te ajută cu nimic în viață”, încerc să îmblânzesc unul dintre cei mai nebuni bărbați și pentru că n-am avut bicicletă când eram mică am mers pe motoare când am fost mai mare!
Și mai știi ce? Dacă aș eșua, în dragoste sau profesional - nu m-aș duce la mama!!
DE RUȘINE.
Ce să-i zic? Că mi-a dat viața palme și n-am știut să-i dau și eu vreo două?
Mi-ar fi jenă că m-a crescut și eu încă n-am reușit să mă maturizez suficient. Iar eu sunt femeie. De la un bărbat am pretenții mult mai mari.
Radu: În primul rând un bărbat ar trebui să nu uite de părinți și să-i viziteze. Nu să stea la ei.
Așa cum nu mi se pare ceva mai penibil decât să o aduci pe mama să te apere de nevastă!
Pune și un tablou cu “babacii” deasupra patului vostru!
Sau filmează tot ce se întâmplă cum își fac unii filme de 5-6 ore cu vacanțele și pe urmă le comentează cu rudele mai puțin plimbate. Aici a fost frumos, aici nu mi-a plăcut :))
Știi unde mai există băieței supravegheați de mame prin camere direct de pe mobil? La unele grădinițe.