Niciodată nu poți să urăști un om mai tare decât atunci când l-ai iubit.
Metamorfoza necunoscutului în familie și a familiei în câmp de luptă (unde sunt pomeniți morții și răniții ambelor potențiale soacre).
Metamorfoza lui “Nu vreau să te pierd niciodată” în “Nu vreau să te mai văd niciodată”.
E mai ușor să judeci decât să înțelegi, dar, gândește-te, înainte să-l cunoști nu însemna nimic pentru tine. Când ai început să îl iubești? A făcut ceva bine?
Dar să nu-ți mai placă? Când s-a întâmplat? A făcut ceva rău?
Bărbații intră adesea în viața femeii fără niciun alt merit decât acela că era singură. Sufletul neocupat ca un loc de parcare. A văzut locul liber și a… intrat. Dacă n-ar fi fost el, ar fi intrat altul :))) Bine... sunt multe locuri de parcare cu ora.
Femeile sunt și ele într-o situație asemănătoare: aveam nevoie de sex și ne-am trezit doi la întreținere. Nu le-am dat test grilă să vedem dacă sunt inteligente. A fost suficient că erau (sau doar ni s-au părut) frumose.
Avem foarte puțin merit pentru prima noapte, dar ducem toată responsabilitatea pentru ultima.
Câte dintre cititoarele mele pot să admită că de multe ori nu despărțirea e o greșeală? Întâlnirea a fost.
Greșit înțeleasă.
Greșit condusă.
Între doi oameni care știau sau nu ce vor, dar cu certitudine nu știau pe cine au întâlnit. Au aflat mai târziu.
Și? Acum ce faci? L-ai decupat din poze. Wow! Ți l-ai șterge și din memorie! Foarte “smart”, nu am nimic de comentat. E ca și când ți-ai anula și momentele frumoase.
Istoria se va repeta. Dacă nu o înțelegi.
Acesta este un foarte foarte foarte mic fragment din Psihologie pentru oameni obișnuiți, volumul al doilea. Dacă nu ai încă primul volum îți recomand să te grăbești să iei unul dintre ultimele exemplare rămase din acest tiraj. Direct din link: https://goo.gl/PAgNhf