PSD versus PSD, neinteresant.
Grindeanu întoarce armele ca România în 23 august 44. Neinteresant.
USA versus Rusia peste capul nostru, neinteresant.
Vom fi tabla de șah pe care se va juca războiul, dacă va fi.
Nu va fi. Știm noi sigur de pe fb.
Românii au talent. Nițică minte nu le-ar strica.
Noi avem război cu șlapii cu blană.
Cu bărbații epilați.
Cu pițipoancele. Care pițipoance înseamnă în general orice femeie la care se uită bărbatul la care te uiți tu.
Pădurile, gunoiul, salariul minim pe economie... neinteresant.
Atâta putem.
Vezi cum pui accentul.
Suntem în țara în care o emisiune de investigații unde muncești și două luni pentru 60 de minute atrage mai puțin atenția decât un film făcut cu telefonul în care aproape că vezi cum prost celebru și-a înșelat soția.
Suntem în țara unde librăriile vând mai mult Kendama decât cărți.
Bine… nici pe mine nu mă încântă excesele modei, dar așa am și evoluat uneori. Vă mai amintiți când era un delict pentru poliția modei să porți adidași la rochie? Sau tricou la sacou? Sau când poșeta trebuia să fie exact aceeași culoare și aceeași nuanță cu pantofii? Dar când un bărbat tuns scurt era clar “scăpat de la pușcărie”. Un prieten a trimis o poză din armată, tuns zero, pe care a scris “Mamă, așa cum arăt acum numai tu mă mai poți iubi”.
Nu vă aduceți aminte pentru că sunteți tineri. Noi, moșii, avem luxul memoriei. Sau blestemul experienței. Numiți-o cum vreți.
Dar fiecare om are dreptul să se îmbrace cum vrea. Să mănânce ce vrea. Să trăiască fix cum vrea, atâta vreme cât nu deranjează.
Ah, dar pe tine te deranjează.
Nu mai putem să trăim de răul acelor papuci cu blană?
Hai, serios! La cât praf e pe străzi nu strică 10.000 de măturători în plus :)