Oricare poate face primul un semn cu mâna.
Și tu poți să-mi zâmbești.
Și eu pot să te tamponez ușor ca să-ți iau numărul de telefon pe constatarea amiabilă. Poate mai mult decât amiabilă… erotică, toridă, într-un hotel fără aer condiționat.
“Mai bine rămâneam în mașina ta, avea climă”.
Oricare dintre noi poate să facă primul pas în doi pe același drum.
“Astăzi nu vreau să mă duci acasă”
“Doar ce-ai venit de la aeroport cu două trollere!”
Oricare dintre noi poate face primul pas alergător. Printr-o ploaie măruntă.
“Știai că o să alerg după tine? Că nu te las să pleci?”
“Hai că nici eu n-am mers prea repede, să te ajut să mă prinzi din urmă”.
Oricare dintre noi poate face primul pas… greșit.
“Și eu pot să te înșel”
“Nu ești genul copy-paste”
“Și vinovat, și arogant! Știi de ce plec?”
“Nu poți să ierți?”
“Pot. Pot să iert orice din trecut. Dar să nu știu când facem dragoste dacă atunci când închizi ochii o vezi pe alta, asta nu pot să înghit”.
Oricare dintre noi poate face primul pas spre ceea ce credea imposibil, spre altar, spre maternitate, spre casa bonei, spre grădiniță și școală, spre un vis împlinit sau unul la care sunteți nevoiți să renunțați. Nisip scurs printre degetele pe care a lăsat doar inelul unei lecții.
Dar niciunul nu-i poate face pe toți.
Nu pot să iubesc pentru tine.
Nu pot să îți țin locul când locul tău e gol. Mai ales când el rămâne gol și după ce trupul tău s-a așezat cuminte la masă.
Pentru cei care vor totul sau nimic: https://goo.gl/ydSTWd