Ea se uită la mine
Și mă vede cum aș putea să fiu.
Cum îți dau mamele copiii la tenis
Și îi văd deja campioni.
În ochii ei deja cresc
cu fiecare secundă în care nu fac nimic
rău.
Ce nebunie femeiască: să apreciezi nimicul în dauna minusului.
Măcar minusul ăla e ceva!
Îmi aprind o țigară, dar pe ea o trag în piept.
Îmi umple sângele cu niște cuidate celule verzi:
sunt un copac de la care ea așteaptă roadele
care nu-mi vor crește pe crengile mâinilor
ci în ea.
E o Evă care nu mușcă din măr
Ea e reîncarnarea mărului și eu mușc
din ea.
Mușc și mă trezesc.
Mușc și înțeleg binele
Înțeleg răul
și legătura atât de senzuală între ele.
Ea se uită la mine și eu încep încet încet să fiu
Să fiu campionul de tenis
să fiu plus
să fiu pom
Se uită la mine ca sculptura la artist
deși bolovanul sunt eu
Se uită la mine cum se uită tabloul înapoi la pictor
Oglindă din ulei pe pânză care reflectă înapoi
și întunericul, nu doar lumina.
Iar eu mă mir că de atâta vreme se uită,
în lumea asta unde totul se uită.
foto: Adi Stoicoviciu
pentru Yokko