Vestea bună este că mama ta, sora ta, prietena ta cea mai bună, practic orice om se poate înșela.
Vestea porastă e că regula asta ți se aplică în primul rând ție.
Radarul tău e dat peste cap mai rău decât fusta.
Nu putem să fim siguri nici pe propriile sentimente, dar vrem să fim pe ale celuilalt.
Oricum, parcă asta ar fi suficient!
Mă iubește = are toate calitățile :)))
Ne iubim, dar murim de foame.
Ne iubim, dar ne intoxicăm cu gelozii.
Ne iubim, dar…
Când începi să păzești o dragoste perfectă ea deja s-a stricat.
Nu poți să știi (indiferent dacă ești bărbat sau femeie) dacă partenerul e bun pentru tine.
Dar, să dea naiba în ea de viață, poți să știi că ești fericită!
Poți să știi dacă până și vorbele lui sunt ca niște degete care alunecă încet pe genunchi și se insinuează mai sus și mai sus până ajunge cu o aluzie pe interiorul coapsei.
La fel cum ar fi bine să nu te prefaci că nu știi de ce îți tremură buzele și când ți le mușcă și când abia le atinge.
Când erai mică plângeai când te juleai în genunchi, acum zâmbești când vezi cele două vânătăi mici de sub ei… poate că de-asta te-a sfătuit mama să-ți pui covor persan în garsonieră! Să stai pe moale :)
Și - ce atâtea păreri? Sper că n-ai întrebat-o pe mama ta dacă e bun pentru tine și când te-a scos pe jumătate pe geam de Crăciun, cu sânii balansându-se ca doi acrobați în ritmul în care el îți hrănea demonii.
Ce-ar fi putut zice? “Vezi să nu răcești, mamă?”
Ne e teamă de perfecțiune de parcă am fi în stare s-o atingem.
Tata spunea că “geometria e o artă care naște teorii perfecte folosind figuri imperfecte”.
Noi suntem cele două
catete
ale unui triunghi
dreptunghic,
iar dragostea e Teorema lui Pitagora!
Nu mai analiza din primele zile. Trăiește pasiunea că nimic nu e mai perisabil. Flăcările se sting și de la sine, de ce să le chinuim să vedem dacă rezistă??
Admite că ți-e teamă de flacără atunci când în loc să te bucuri de lumina pe care o dă te gândești că s-ar putea să te arzi…
Nu rămâi cu rana, stai liniștită. Îți rămâne un fel de tatuaj care parcă se mișcă ușor, ca portretele din Harry Potter.
Dragostea s-ar putea să fie singurul fel de magie adevărată. Hai să nu punem un casier la intrare ca să scoatem bani din ea!
E suficient că deja ai în jurul tău oameni care spun că ești cu capul în nori doar pentru că el știe un truc de “levitație” și vor să-ți spună și cum îl face.
Singurul care poate să-ți spună dacă ai ales bine sau rău nu e nici tatăl tău, nici un prieten, ci singurul dușman pe care nu îl putem învinge: TIMPUL.
Dacă tot știm sigur că o să ne omoare, propun să-l trăim.