Ploaia e doar apă.
O transformăm în romantism când suntem doi și în depresie când doar vocea ei ne răspunde.
Ce mai faci, fereastră?
Ce mai faci, oglindă?
Bună seara, singurătate.
Fereastra n-are niciun înțeles când n-ai după cine să te uiți dacă vine. Dacă s-a încheiat la gât, cum i-ai spus tu când a plecat.
Nimeni n-ar trebui să fie singur toamna. Vara e ușor să te joci, să iubești, să trăiești doar pentru ziua de astăzi și să-ți pui poze cu haștag pupată de soare să le vadă fostul și să știe că nu mai pupă.
Lacrimile sunt doar apă.
Dar prefer apă de fericire deși cea tristă nu m-a ocolit. Schimbă apa pietrele, dar fața unei femei. Eu prefer cearcănele de la nopți nedormite, nu cearcănele de la nopți neiubite. Din afară se văd la fel, dar din interior se simt diferit.
Nimeni n-ar trebui să fie singur toamna și totuși mulți și-au dorit doar o iubire de-o vară.
Să ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să ți se întâmple
și să te doară.
Eu știu ce port toamna asta când mi se face frig. Mă înfășor toată în brațele lui de parcă s-a stricat centrala.
Nimeni n-ar trebui să fie singur toamna și poate doar de un telefon ar fi nevoie ca să-ți aduci vara înapoi cu tot cu iubirea care te-a încălzit.
Orgoliul are un singur anotimp.
Pentru tine e deja iarnă.
Foto: Mădă și Andy Ostafi pentru Revista Nunta.