Blogging democracy winner ex aequo
Poate să înșele și ea.
Și nimic nu se schimbă.
Când mai vrei o ultimă discuție… speri să nu fie ultima.
Să existe ceva ce el sau ea ar putea spune. și să schimbe totul.
De fapt, totul s-a schimbat deja.
Încrederea e ca o oglindă.
După ce se sparge,
chiar dacă pui cioburile la loc,
niciodată nu mai redă o imagine întreagă.
Curată.
Când mai vrei o discuție mai vrei o ultimă îmbrățișare.
Un ultim sărut.
O ultimă noapte.
Și de cele mai multe ori o ai.
Am fost acolo. De mai multe ori. Am întrebat sau am fost întrebat.
Am răspuns.
Sau nu mi s-a răspuns.
M-am dezbrăcat.
M-a dezbrăcat ea. Era totul atât de nou în fiecare sfârșit.
De ce o facem?
Nici ea nu cred că știa.
Nici eu.
Au avut rost?
Ce să-mi liniștesc?
Ce să-mi satisfacă? Trupul sau curiozitatea?
Orice are rost când îți dorești să se întâmple. Dacă e bine sau rău, asta e altă întrebare.
Poate o altă femeie deja îl așteaptă. Să începă totul pe curat. Ca atunci când rupi foile dintr-un caiet și pagina 30 devine pagina 1.
Dar nu e niciodată așa.
O va iubi cum a învățat de la tine.
Și s-ar putea să o și mintă la fel.