Dragostea e zgomotoasă.
Uneori țipă de plăcere.
Alteori țipă de draci.
Știu, sunt oameni care nu se ceartă niciodată. Și la un moment dat el o strânge de gât și vecinii spun: Vai! Era un om așa de cuminte. Și bun. Își plătea mereu întreținerea la timp.
Uite că acum o să facă economie de două persoane. Ea la cimitir, el la răcoare.
Vrei să te cerți, dar e maică-sa perete în perete.
Vrei să te … , dar din camera de lângă se aude Dansez pentru tine! Mă f** pentru tine nu există, așa că nu te încadrezi.
Mamele de băieți oricum nu consideră că există o femeie suficient de bună pentru puiul lor. Ești - cel mult - satisfăcătoare. Dar nici să-l satisfaci nu mai știi când.
Intimitatea se consumă în intimitate. Iar tu simți că nu ai.
Și totuși…
Deși cred că să stai cu socri e o formă perversă de iad deghizat în rai, cred că e drept să spunem o dată și pentru totdeauna DE CE.
Pentru că societatea vrea să ne despartă.
Oamenii aceia AU DAT TOT CE AU PUTUT ca să crească omul pe care-l iubești.
De când era cât o mâță jigărită. Omul tău EXISTĂ pentru că ei s-au iubit.
N-am auzit niciodată un ginere să-i spună socrului lui:
Mulțumesc, tataie, că ai f***t-o pe nevastă-ta!
Deși ar fi o formă de înțelegere a fenomenului.
Dacă aș mai avea opțiunea asta, aș alege să nu locuim cu părinții mei, dar nici în celălalt capăt al orașului. Îmi place ideea de trib, contra acestei tocături fine pe care o face societatea de consum. Împreună suntem puternici, ca indivizi suntem praf.
Din păcate n-o mai am. Nu se dădeau credite Prima casă în Rai sau în Iad.
Nu stați cu ei, dar nici nu fugiți de ei. Încercați să-i înțelegeți. Vă va ajuta mai târziu. Când veți deveni ei.
Și aveți mare grijă de la ce încep de fapt certurile. Nu încep de la părinții ei. Nu încep de la ai lui.
Vorba Muzei:
Dragostea nu trece prin stomac, ci prin portofel.
De asta majoritatea cuplurilor se ceartă de la bani.