.jpg)
Fiecare cauză are un efect, dar nu toate victoriile au un premiu.
Ne dorim asta în fiecare relație, psihologii specializați în terapie de cuplu spun că așa trebuie să trăim, iar revistele țin să atragă mereu atenția despre tot ce face femeia și uită să aprecieze bărbatul. O să vă supărați pe mine, dar e unul dintre cele mai distructive lucruri care se pot întâmpla într-o relație.
Ideea asta de troc, de reciprocitate absolută, te iubesc, mă iubești, e un tip de a ține scorul din care (ce surpriză) pierd amândoi.
Pentru că nu iubim la fel, deci nu putem să ne echivalăm iubirile. Pentru că nu avem aceleași abilități, deci nu putem să calculăm cât trebuie să facă el ca să egaleze ce face ea. Și mai apare și nebunia “ce fac pentru el, nu fac cumva pentru noi”?
Eu nu pot să scap de o idee care mă obsedează. Ca mulți “obsedați” :) de fapt nici nu vreau să scap de ea.
Ideea e simplă: dacă mâine toți oamenii s-ar trezi gândind altfel, ei ar acționa altfel și cu toții am trăi cu totul altfel. Nimeni n-ar mai privi fericirea ca pe o obligație și nici nefericirea ca pe o sursă de venit.
Bunăstarea nu s-ar mai etala.
Iluziile nu s-ar mai vinde.
S-ar face mai puține promisiuni și s-ar ține mai multe dintre ele.
Nu-mi plac poveștile triste și vreau să văd cât mai mulți oameni fericiți. Și una dintre contribuțiile logicii mele poate să vină pe ideea de reciprocitate.
Femeie, uită de egalitatea între ce face el pentru tine versus ce faci tu pentru el. Gândește-te la reciprocitatea cu tine însăți! Dacă ești gata să îi faci concesii, aceleași concesii trebuie să ți le faci și ție. Dacă orice dorință a lui poate să fie o abatere de la rutina ta zilnică, atunci și dorințele tale pot să-și facă loc în program. NU în al lui/vostru. ÎN AL TĂU.
Dacă el merită tot ce poți tu să oferi mai bun, atunci și tu meriți ce poți să oferi tu mai bun.
.jpg)
Îl răsfeți?
Răsfață-te.
Îi treci cu vederea unele defecte?
Nu mai fi atât de dură cu ale tale!
Îl iubești?
Nu uita să te iubești și pe tine!
Pentru bărbați văd reciprocitatea exact la fel. Orice bărbat trebuie să învețe că, dacă ar merge și până la capătul lumii pentru ea, atunci ar trebui să facă și excursia aia în Parâng pentru care i se pare tot timpul că nu are bani!
Dacă îi oferi celuilalt lucruri pe care ți le refuzi ție, mai devreme sau mai târziu o să-l urăști!
Frustrările se acumulează. Renunțările obosesc. Te simți un iubit-om-bun-la-toate sau o iubită satelit care se rotește în jurul unui orgoliu de dimensiunea unei planete. Mullți dintre noi, bărbații, ne declarăm vinovați de orgoliu, dar e “meritul” multor femei, în frunte cu mamele noastre, că acest orgoliu mai acumulează masă și devine din ce în ce mai mare.
Iubirile sunt naturale. Relațiile, din nefericire, tind să fie din ce în ce mai artificiale.
Un set de obligații încrucișate nu vor lega un cuplu.
Vor face doar nefericiți doi câte doi.
Un set de obligații încrucișate nu vor lega un cuplu.
Vor face doar nefericiți doi câte doi.
Până la urmă, primul om pentru care ar trebui să faci “orice pe lume” ar trebui să fii tu însuți.