Niciun sistem nu e perfect, dar asta nu e o scuză să nu facem nimic! Tocmai! Că nu ne place. Și putem să ne văităm sau să ne ridicăm. Să se vaite ei.
Am ieșit în stradă după Colectiv. Ultima (noastră) seară a fost când a venit Iohannis și nu știu de ce, dar mi-a fost clar că nu mai avea niciun sens. Nici venirea lui, nici - păstrând proporțiile - a noastră.
Oamenii furioși rar schimbă ceva pentru ei. Sunt doar o masă de manevră. Oamenii care chiar schimbă sunt alții. Cei care rabdă pentru o cauză și muncesc pentru ea, de cele mai multe ori fără spectatori, funcții și glorie.
M-am implicat în puține campanii, am ales cu grijă că am nas la fraude, dar senzația că bunele intenții nu ajung departe era foarte amară și - așa puține cum erau - tot mi s-au părut… prea multe.
Mulți sunt fiecare pentru el. Normal. Dacă m-a lovit o tragedie pe mine nu pot să lupt pentru binele general! Și eu tot pentru mine m-aș lupta, nu sunt ipocrit. Și - într-un fel - cred că asta fac și acum. Și poți să lupți și tu, pentru tine ÎNAINTE să pățești ceva.
Dintre toți oamenii care vor să facă bine în jurul lor eu am fost nevoit să aleg câteva care s-au detașat. Prin răbdare, seriozitate și constanță. Nu sunt atât de influent să ajut pe toată lumea, dar, dacă tot îmi copiază atât de mulți bloggeri ideile și le dau drept ale lor, poate o copiază și pe asta. Scrie, “boss”: 8844! Cu mesajul: SPITAL!
Nu. Ei nu o vor face. Dar în tine am încredere.
Am încredere că știi cum e faza cu bancomatul de pe lumea ailaltă și cât te mai ajută când cineva drag a plecat mașina aia scumpă cu care mergi după dric. Da, aia în care ai dat drumul la ștergătoare fără să-ți dai seama că nu ploua, tu plângeai.
Am încredere că nu o să ți se pară corect să dai 10% bacșiș la restaurant, dar cu 2 euro ți se face pagubă.
Am încredere că o să le ajuți pe doamnele de la Dăruiește Viață să construiască la Spitalul Marie Curie o clinică pentru copiii bolnavi de cancer.
Și mai am încredere că nu vei renunța după 30 de zile și veți dona 2 euro în fiecare lună.
Nu sunt mulți bani. Dar suntem mulți oameni. Oameni obișnuiți.
Obișnuiți să le pese, nu obișnuiți să întoarcă privirea în altă parte.
Obișnuiți să ajute, obișnuiți să gândească, obișnuiți să ofere din puținul pe care îl au pentru a-i ajuta pe alți oameni să nu fie nevoiți să se obișnuiască… cu lipsa unui frate, unei surori, unui fiu sau unei fiice.
8844. Cu mesajul SPITAL.
Donează și dă share mai departe.
Un gest de om obișnuit. Să facă bine.