Femeile au o inteligență emoțională mult superioară bărbaților. Ele pot să spună dintr-o privire cine cu cine se… într-o sală plină cu necunoscuți.
Înțeleg mai ușor aluziile și fac foarte rar gafe. Când pare că fac o gafă este de multe ori o răutate voită :)
Toate aceste calități dispar ca prin farmec când femeia se îndrăgostește.
Inclusiv detectorul de minciuni i se strică pentru că ea VREA SĂ CREADĂ.
Și crede.
Crede că o ședință poate să dureze 7 zile.
Crede că e “doar o colegă”.
Crede că tu n-ai face NICIODATĂ ce fac alți bărbați.
Da’ tu ce ești? Extraterestru?
Femeia se prostește voit.
E gata chiar să se prefacă mai prostă, mai puțin citită sau mai puțin realizată profesional ca să nu se simtă gușterul inferior.
Degeaba nu se simte dacă EL ESTE. Dar acesta e alt subiect.
Și bărbații comit greșeala asta când “închid ochii” la ce scoate domnița pe gură doar ca să nu piardă accesul la o splendidă pereche de țâțe. Din cât silicon e în ele puteau să facă cei de la intel niște chipuri. Poate îi ajutau fetei și creierul. În gașca mea de prieteni era o vorbă: E frumoasă făcută grămadă :))
Uneori e îndrăgostită făcută grămadă.
Și atunci crede că el poate să fie “prea ocupat” să o vadă. Prea ocupat să-i răspundă la mesaje. Măcar a doua zi.
Singurul bărbat care e uneori prea ocupat pe bune e soțul sau iubitul dintr-o relație de lungă durată care muncește ca prostul pentru ceva ce ea nu înțelege. Și pentru că nu înțelege nici nu apreciază: muncește pentru ei amândoi. Trece 7 mări și 7 munți pentru ea și ea se plânge că nu e niciodată acasă.
Dar femeia care mi-a pus întrebarea nu era în cazul ăsta.
E voia să creadă. Să spere. Și să aibă ce să spere.
Voia să-i spun eu că se poate, de parcă în pădure se duce căprioara la vânător și el e prea ocupat să-și ridice pușca.
Oricare din cei doi poate să facă primul pas. Niciunul nu-i poate face pe toți!
Femeie! Înțelege că bărbatul pe care trebuie să-l cauți e un bărbat pe care deja l-ai pierdut.