Am scris despre “Paradoxul scorpiei”. Cum nu pierde ea niciodată: Ori găsește pe unul care să o suporte, caz în care e șefă în căsnicie, ori găsește pe unul să o îmblânzească… caz în care “răutatea” ei a fost doar un factor de selecție naturală (bărbații slabi au picat testul și s-a ales cu unul ca lumea).
La finalul acelui articol am făcut o recomandare care mi-a adus, potrivit facebook insights, peste 1000 (o mie!!) de unlike-uri la pagină :)
Recomandarea era cam așa: Toate femeile au în ADN ceva de scorpie, dar asta e OK. Treaba femeii nu este să se cumințească. Treaba bărbatului este să-i demonstreze că are pentru cine.
Cum să nu iau eu oițele rătăcite și să le mângâi pe cap așa cum fac alte bloguri? Ce dacă aproape toate blogurile care scriu pe aceeași nișă mă copiază mai mult sau mai puțin? Ce dacă eu sunt originalul? Ăia mă copiază mai bine :)))
Am trecut de faza când mă interesa traficul.
Mă interesează doar adevărul.
Iar adevărul e că nu există prostii de-alea gen “un om care nu cere nimic merită totul”. Un om care nu cere… nu știe ce vrea. Nu știe cum să o facă. Sau simte că nu merită. În multe cazuri s-ar putea să aibă dreptate.
Până și-n Biblie scrie “cere și ți se va da”
Scopripiile care rămân scoprii și după căsătorie (sau se fac și mai și) NU au bărbați după care să suspini tu. Pentru că în primul caz, poate că omul e bun, dar e un om slab. Ce să faci cu el? Ăla-i bărbat? Iar în al doilea e cel puțin la fel de veninos ca și ea! Dacă-l mușcă o cobră moare șarpele. Vrei să-l încălzești la sân?
De cele mai multe ori ți se pare că toți bărbații buni sunt luați de scorpii doar pentru că nu ai avut șansa să-i cunoști mai bine.
Crede-mă. N-ai de ce să-ți dorești.
Avem nevoie, fiecare, de un om pe potriva noastră. Că nu iubim pentru celălalt, iubim pentru noi.
Însă degeaba știi că vrei să fii fericită, dacă nu știi ce te-ar face!
P.S. Uite, pe mine mă face fericit gândul că, după ce ai citit textul acesta, o să comanzi Necenzurat, cartea mea. Link aici
Danke,
Radu