Fericire în rate?
Să n-o confundăm cu bunăstrarea.
Jumătatea din mai multe zecimi.
Bucățele de femeie perfectă de la întâlniri nesatisfăcătoare.
Ochii erau OK.
Buzele, bezele.
Mie nu-mi plac bezelele. Vreau buze cu dinți. Să muște. Să-ți vină să le dai peste bot cu două fraze gen: “Dezbracă-te, vreau să vorbim”. Nu, nu-i a mea. Mă enervează că nu știu a cui e fraza asta.
E ca și când n-aș avea idee a cui e femeia pe care o vreau.
Mi se pare ca și… singură!
Mi se pare ca și liberă.
De când e singurătatea libertate?
Vunk a lansat un clip la fel de indecent de inteligent ca întrebarea asta.
O poveste despre o poveste.
Sau despre mai multe povești.
Despre povestea lui, care știe că s-ar fi putut altfel.
Despre povestea ei, care s-a ars. Cu lumina.
Dragostea nu e lumină rece.
![]()
Și nu în ultimul rând despre povestea celorlalți.
Public.
Judecători.
Nepăsători.
Selfie queens. Selfish queens.
Ceilalți care condamnă fără să se străduiască să înțeleagă.
Care se consideră la fel de buni. Sau mai buni. Mai buni decât tine, decât ea, decât timpurile pe care le trăiesc.
Ce trebuie schimbat?
Totul.
Noi suntem bine. Ne trebuie doar un alt univers… în care să trăim aceeași dragoste. Până la un alt final.
Clipul e atât de diferit de alte clipuri de trupe românești încât poți să juri că Vunk sunt altă clasă. Pentru că sunt. Și au mai fost atât de nebuni încât și-au pus și clipul să trăiască povestea.
E primul clip care-și caută jumătatea!
Prima jumătate este aici:
A doua este un puzzle din care tot apar piese pe bloguri. La Cabral, la Otravă, la mine. Ai șansa să câștigi o invitație VIP la concertul din 7 Octombrie. Ce trebuie să faci? Caută #primulclipviu apoi pune cap la cap bucățile în ordinea corectă (inspirația e necesară, dar nu și suficientă).
Baftă. Ne vedem, oricum ar fi, Viaipi sau nu, la concert :)
Piesa mea din puzzle (o găsiți și pe fb)
Piesa mea din puzzle (o găsiți și pe fb)