Mi-a scris de ziua lui. Nu suntem prieteni, dar am senzația că-l cunosc bine.
“M-a părăsit nemernica asta frumoasă”
Exact asta ți-am spus, Bogdane, într-un an, de ziua mea. Îți mai amintești?
Necunoscutul-cunoscut a continuat: “Uite-mă! Beau un pahar cu vin și-ți scriu ție :) Spune-mi La mulți ani, e ziua mea”
Să spun că am fost acolo sau să spun că am fost atunci? Mama ei de geografie a timpului, cu străzile lui pe care nu poți să mergi înapoi!
Nu ai tort. Ai o tortură. De gânduri incomplete, ca niște mesaje în sticlă care au stat prea mult în ocean și multe dintre cuvinte s-au șters.
Cele mai importante cuvinte sunt întotdeauna cele care lipsesc.
Câți n-am fost în situația asta? Mulți
Câți am vorbit despre asta? Niciunul? Unul?
Uite, ies eu în față.
Nefericirea în dragoste și sărăcia arată mai bine DUPĂ ce ai trecut de ele.
Unde am rămas?
Da. M-au părăsit nemernicele. Superbele. Mândrele. Eroticele. De ziua mea au plecat și uneori s-au întors. Am făcut dragoste ca și când ar fi fost ultima oară. Uneori chiar a fost.
Dacă nu te doare nu înveți.
Dacă nu te doare n-a însemnat nimic.
Dacă lupți când pare totul pierdut nu ești ridicol. E o formă de forță care nu se educă la sală. Ție sufletul îți e greu. Pe el să-l ridici. Fără spectatori. Fără medalii. Niciodată fără regrete.
Nimeni nu poate să-ți spună ce să faci, dar mulți se grăbesc să o facă.
Un bruiaj de păreri în care nu-ți mai auzi gândurile. Așa greșești, de cele mai multe ori.
Dacă nu-ți chemi prietenii să te ajute când faci dragoste, nu-i întreba cum să ajungi acolo!
Nu o să știi niciodată dacă te-a iubit? O să știi. Dar fiecare iubește cât poate.
Important e să știi ce ai greșit, dacă ai greșit.
De cele mai multe ori singura greșeală este că îți pui sufletul pe tavă cuiva care merita cel mult un hot-dog și singura pierdere când te părăsește cineva care te-a rănit e timpul pe care l-ai pierdut.
Keep calm :) Înainte să poți alege între bine și rău trebuie să le experimentezi pe amândouă.