O cămașă de bărbat, într-o dimineață rece, pe o femeie frumoasă.
Ca drapelul pe un vârf de munte pe care nu ajunge oricine.
Căldura lui încă mai iese din cămașa aceea.
Iar el încă mai simte căldura ei în palme.
Am jucat de atâtea ori jocul acesta.
Cu femei pe care le-am iubit și uneori m-au iubit și ele, vorba lui Neruda.
Cu femeie care m-au iubit și pe care, uneori, le-am iubit și eu.
Fără promisiuni.
Fără minciuni.
Ăsta sunt, am zis ridicând din umeri.
Vezi dacă poți să afli și cine sunt eu, au zis ele.
Și uneori am înțeles și m-am întristat, alteori n-am înțeles nimic și mi-a fost bine.
Îți mai aduci aminte când ți-am spus că vreau să știu ce nu-ți place să-ți facă un bărbat?
Iar tu mi-ai răspuns: Poate să-mi facă orice, doar să nu mă plictisească.
Erai în cămașa bleu, “care-mi scoate ochii în evidență”.
Din cauza ta mi-am mai comandat una.
De acum înainte o să mergem împreună la probă.
Ai trecut toate probele.
Întrebarea e dacă nu trebuie cumva să fiu atent și la cămăși. Să nu te plictisească nici ele. Ca la rochii, pe care rar le îmbraci de două ori. Pentru fiecare rochie din care te desfac ar trebui să am o cămașă în care să te fac la loc.
Deja simt că ați citit destul.
Să vă văd pe unde scoateți cămașa :)
Noua colecție de cămăși Sarto. Excepționale mi se pare puțin spus. Se potrivesc perfect și pe iubitele noastre, pentru că, nu-i așa, nici ele nu-s femei obișnuite.
Mai mult de 30 de fotografii în link!