Mi-au scris mulți domni cu întrebări care merg în această direcție. Unii îmi scriu de la serviciu, dovadă că acasă chiar sunt niște probleme. Ce fel de relație e aceea în care ne ferim unul de celălalt chiar și când luptăm unul pentru celălalt?
Lapte și miere am auzit că ar curge în rai. Nici eu, nici Muza nu suntem îngeri. La noi curge vin, mai curg și lacrimi, le mai șterg, mai curg vorbe, pe unele le mai uit :))
Ne-am despărțit de mai multe ori “definitiv”.
Chiar de curând un domn i-a scris ei și a întrebat-o ce părere are despre oamenii care “o zi se ceartă, o zi fac dragoste”. I-a răspuns foarte serioasă: “Cred că pierd timpul, noi ne certăm și facem dragoste în aceeași zi”.
Ce-a funcționat pentru noi? Din punctul meu de vedere:
Am iertat ca să fiu iertat. Când lucrurile merg prost într-o relație cei mai mulți ne uităm la ce greșește ea. E mai ușor de văzut. Din secunda în care te gândești la ce s-ar putea să greșești și tu… deja ai făcut un mare pas.
Nu m-am grăbit. Deciziile luate la nervi sunt cocoșisme. Sunt ca promisiunile făcute când ești beat, niște tâmpenii. Problema e să-ți dai seama că ești beat. Un prieten spunea că momentul în care realizezi că ești prost e prima secundă de inteligență care ți se oferă :) I-am dat inclusiv timp fără mine, fără să las impresia că o fac special. I se face un dor de se rezolvă totul, dar trebuie să ai nervi, că doar ești bărbat și vrei totul să fie clar. Uite că aici nu e.
Am lăsat competiția la ușă. Mă bat cu lumea pentru femeia mea, nu cu femeia mea pentru cine știe cine sau ce! Nu faultezi un om de la tine din echipă și nu-ți dai autogol. O casă dezbinată e de râsul curcilor. Până și mama, săraca, care a avut zile negre și nopți albe din cauza lui tata, avea grijă să păstreze senzația de familie.
M-am asigurat mereu că nu sunt singurul care vrea să salveze situația. Nu poți să rezolvi problemele unui cuplu la individual. Ne bucurăm împreună, de ce aș suferi singur? Poate unora dintre cititoare n-o să le placă acest “sfat”, dar cine le-a pus să citească? Am scrie “men only”
Am preferat mereu o vacanță sau o ieșire în oraș unei “ședințe de terapie de cuplu”. Probabil am ieșit și mai ieftin :))) Se fac mulți bani din nefericire, așa că mulți “experți”caută să nu ți-o rezolve prea repede. Logica mea e însă alta: dacă în situații ideale, frumoase, cum e o vacanță, nu ne mai înțelegem, atunci chiar știm că nu mai avem ce să salvăm.
Am avut grijă să promit doar ce puteam să fac. Uneori s-a dovedit mai greu decât am crezut, mi-a venit să renunț, să-i spun: am încercat, n-am putut. N-am făcut asta niciodată. Pentru că niciun bărbat nu e ce spune. E ce face.